Procedura insolvenţei. Cerere de înlocuire a lichidatorului. Condiţii.
Art.11 alin.1 lit.d) şi art.19, art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006
Textul invocat de recurentă priveşte numai desemnarea practicianului definitiv, prin intermediul căruia urmează să se deruleze procedura, precizându-se expres că desemnarea se face în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu.
Textul invocat de recurentă priveşte numai desemnarea practicianului definitiv, prin intermediul căruia urmează să se deruleze procedura, precizându-se expres că desemnarea se face în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu.
Odată cu definitivarea acestuia legea nu recunoaşte dreptul creditorilor sau creditorului majoritar de a decide înlocuirea practicianului în lichidare, aceasta fiind posibilă numai în condiţiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, conform căruia „judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor”.
Odată cu definitivarea acestuia legea nu recunoaşte dreptul creditorilor sau creditorului majoritar de a decide înlocuirea practicianului în lichidare, aceasta fiind posibilă numai în condiţiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, conform căruia „judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor”.
(Decizia nr. 978/R-Com/18 Aprilie 2012)
Constată că prin sentinţa nr.2377/2011, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de înlocuire a lichidatorului SC G. G. E. SPRL Bucureşti, cerere formulată de comitetul creditorilor în urma votului acestora din 18 martie 2011 prin care s-a decis că se impune schimbarea acestuia cu lichidatorul SCP V. C. SPRL.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada unor motive temeinice pentru care judecătorul sindic să decidă înlocuirea practicianului în lichidare, astfel de motive nefiind reprezentate de sancţiunea cu amenda aplicată, dar după care lichidatorul judiciar şi-a realizat în mod corespunzător obligaţiilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Vâlcea – în calitate de preşedinte al comitetului creditorilor, invocând dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 şi art.3041 Cod procedură civilă.
Astfel s-a susţinut că la 18 martie 2011 a avut loc adunarea creditorilor debitoarei SC E. I. SRL, iar aceştia au decis schimbarea lichidatorului judiciar SC G. G. E. SPRL Bucureşti cu SC V. C. SPRL.
Faţă de dispoziţiile art.11 alin.1 lit.d) şi art.19 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic este obligat să ia act de modificarea pe care o hotărăşte creditorii ce deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor.
Cum în cauză hotărârea adunării creditorilor nu putea fi desfiinţată decât în condiţiile art.14 alin.7 din actul normativ precitat, deci pentru nelegalitate, judecătorul sindic se impunea să ia act de hotărârea adunării.
Prin decizia nr. 978/R-com din 18 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că procedura de insolvenţă se realizează, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin mai multe organe, aşa cum sunt ele determinate de art.5 din Legea nr.85/2006.
Printre acestea se numără şi practicianul în lichidare, administrator sau lichidator judiciar, care este numit de judecătorul sindic în condiţiile art.11 lit.c) din acelaşi act normativ.
După întocmirea tabelului consolidat de creanţe are loc o desemnare definitivă a practicianului în lichidare. Aceasta se face în condiţiile art.19 din lege dintre persoanele care au depus oferte de preluare a poziţiei şi se finalizează, fie prin confirmarea administratorului provizoriu, fie prin numirea unei alte persoane în această poziţie.
Potrivit art.19 alin. (2) „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic”, iar potrivit alin.21 din Legea nr.85/2004 „Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.”, iar potrivit alin.3 din aceeaşi lege „Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) şi (21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator.”
Aşadar, judecătorul sindic are în vedere deciziilor creditorilor sub aspect managerial şi în condiţiile şi limitele stabilite de lege, în cauză nefiind obligat, pentru raţiunile de mai sus, să ia act de o hotărâre ce nesocoteşte prevederile legale precitate.
În calea de atac, de altfel, nu se critică aprecierea primei instanţei potrivit căreia nu există motive temeinice pentru înlocuirea lichidatorului, ci se susţine numai caracterul obligatorii al unei hotărâri adoptate de creditori, care însă nu poate fi pusă în aplicare, chiar dacă nu a fost contestată şi desfiinţată.
Concluzionând în sensul că decizia adoptată de recurenta-creditoare, prin care a dispus desemnarea lichidatorului judiciar V. C. SPRL Rm.Vâlcea în locul lichidatorului judiciar SC G. G. E. SPRL Bucureşti, este lipsită de temei legal, iar criticile din calea de atac neîntemeiate, aşa încât recursul a fost respins ca nefondat, în condiţiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.