Asupra apelului de faţă:
Prin contestaţia la tabelul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. M.P. S.R.L., administratorul special C.D. a solicitat înscrierea creanţei creditorului S.C. A.B.R. S.A. în categoria creanţelor chirografare, sub condiţie.
Prin contestaţia la acelaşi tabel, creditoarea S.C. C.E.C. B. S.A. a solicitat decăderea creditorului S.C. M. S.R.L. din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor cu suma de 795.368,08 lei, solicitată după expirarea termenului de depunere a creanţelor.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 2163/SIND/26.06.2014 a respins contestaţiile, pentru următoarele motive:
Faţă de debitorul S.C. M.P. S.R.L. s-a deschis procedura generală a insolvenţei în dosarul nr. 8436/62/2013, acesta fiind în perioada de observaţie.
Administratorul judiciar este practicianul în insolvenţă E.I. S.P.R.L.
Procedura insolvenţei debitorului s-a desfăşurat potrivit calendarului stabilit de judecătorul sindic prin hotărârea de deschidere a acesteia şi potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006.
Administratorul judiciar a întocmit în dosarul de insolvenţă al debitorului tabelul preliminar al creanţelor debitorului.
În ceea ce priveşte contestaţia administratorului special al debitorului referitoare la creanţa creditorului S.C. A.B.R. S.A. judecătorul sindic a reţinut că potrivit art. 70 din Legea nr. 85/2006 o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în tabelele de creanţă ale debitorilor la valoarea nominală, până ce va fi complet acoperită. Nici o reducere a sumei creanţei prevăzută în tabelul de creanţe nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creanţe ale debitorilor, până ce creditorul nu a fost pe deplin satisfăcut. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului va depăşi totalul sumei care îi este datorată, acesta va trebui să restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proporţional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a plătit peste ceea ce era datorat.
Judecătorul sindic a constatat că debitorul principal al creditorului S.C. A.B.R. S.A. este S.C. M. S.R.L., potrivit unui contract de împrumut încheiat între aceste părţi. De asemenea debitorul S.C. M.P. S.R.L. are calitatea de debitor al creditorului S.C. A.B.R. S.A., având în vedere că la contractul de împrumut încheiat între debitorul S.C. M. S.R.L. şi creditorul S.C. A.B.R. S.A. s-a încheiat un act adițional, asumat de debitorul S.C. M. P. S.R.L., în baza căruia debitorul S.C. M. P. S.R.L. a devenit codebitor solidar al debitorului principal.
Raportat la prevederile art. 70 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a constatat că atâta timp cât debitorul este codebitorul solidar cu S.C. M. S.R.L. faţă de creditorul S.C. A.B.R. S.A., creanţa acestui creditor se va înscrie atât în tabelul de creanţe al debitorului principal S.C. M. S.R.L., care este de asemenea în insolvenţă, dar şi în tabelul de creanţe al debitorului S.C. M.P. S.R.L. Nici o prevedere legală nu îi permite administratorului judiciar să înscrie creanţa creditorului faţă de codebitor în tabelul preliminar al creditorilor acestuia, sub condiţie.
În ceea ce priveşte contestaţia creditorului S.C. CEC B. S.A. referitoare la creanţa creditorului S.C. M. S.R.L. judecătorul sindic a reţinut că acest creditor a formulat o cerere de creanţă în termenul prevăzut de art. 62 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prin care a solicitat înscrierea debitului principal. Ulterior creditorul a formulat o precizare a cererii sale de creanţă prin care a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitorului şi cu accesoriile debitorului principal.
Judecătorul sindic a calificat că cererea de creanţă reprezintă o veritabilă cerere de chemare în judecată, însă având în vedere procedura specială a insolvenţei, aceasta nu se soluţionează, ci se verifică de administratorul judiciar, potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat căci creditorul S.C. M. S.R.L. nu poate fi decăzut din dreptul de a formula o precizare la cererea de creanţă, prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006 nefiind incidente cât timp acesta a promovat cererea de creanţă în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei.
În consecinţă, majorarea pretenţiei reclamantului creditor se impune a fi analizată prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, majorarea pretenţiei reclamantului nefiind considerată o modificare de acţiune.
Raportat la procedura insolvenţei, s-a apreciat că ne aflăm în prezenţa art. 75 din Legea nr. 85/2006, respectiv în situaţia unor înscrisuri descoperite ulterior.
Izvorul pretenţiei creditorului îl constituie un contract încheiat între debitor şi creditorul său S.C. M. S.R.L.. Acesta a fost anexat cererii de creanţă iniţial formulată de către creditor conform art. 64 – 65 din Legea nr. 85/2006. Pretenţia creditorului din precizarea cererii sale de creanţă îl reprezintă o sumă de bani pe care debitorul o datorează cu titlu de penalităţi de întârziere. Acestea constituie accesoriile debitului principal şi în consecinţă urmează soarta juridică a acestuia.
Împotriva sentinţei au declarat apel creditoarea S.C. C.E.C. B. S.A. şi administratorul special, C.D.
Apelanta S.C. C.E.C. B. S.A. solicită schimbarea sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei sale.
Recurenta consideră că argumentele şi interpretările judecătorului-sindic nu sunt temeinice şi legale în ceea ce priveşte trimiterea la dreptul comun referitoare la majorarea pretenţiei reclamantului şi în ceea ce priveşte invocarea art. 75 din Legea nr. 85/2006.
În acest sens se învederează că, pe de o parte, Legea nr. 85/2006 este o lege specială, care stabileşte o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun iar, pe de altă parte, nu au fost descoperite înscrisuri necunoscute până la termenul limită de declarare a creanţelor.
Suma de 795.368,08 lei reprezintă penalităţi de întârziere şi nu a fost declarată prin cererea de admitere a creanţelor iniţială iar creditoarea S.C. M. S.R.L. a înţeles să formuleze o „precizare”, prin care a declarat această creanţă la data de 26.02.2014 după expirarea termenului limită de depunere a cererilor de admitere a creanţelor. Prin urmare, S.C. M. S.R.L. este decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul de creanţe cu suma de 795.368,08 lei.
Considerentele judecătorului-sindic contravin prevederilor Legii nr. 85/2006, respectiv art. 76, art. 64 şi art. 65 alin. 1 şi 2 din lege.
Precizarea depusă de intimată după termenul limită a modificat substanţial informaţiile declarate de acest creditor prin cererea iniţială, în privinţa valorii creanţei.
Apelantul administrator special a solicitat schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei sale.
În motivarea apelului se susţine că debitoarea principală, M. S.R.L., se află în insolvenţă iar creditoarea A.B.R. S.A. este înscrisă la masa credală a acesteia şi beneficiază de garanţii îndestulătoare. De aceea, se impune înscrierea creditoarei A.B.R S.A., sub condiţie suspensivă.
Apelantul consideră că menţinerea creanţei băncii ca şi obligaţie pură şi simplă conduce la imposibilitatea exercitării oricărui drept de regres împotriva debitoarei principale a contractului de credit, ceea ce atrage prejudicierea tuturor creditorilor debitoarei S.C. M.P. S.R.L.
Se mai arată că dobândirea calităţii de codebitor în contractul de credit al S.C. M. S.R.L. nu a adus niciun interes economic ori vreun profit direct debitoarei.
Verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, Curtea reţine următoarele:
Cu privire la apelul creditoarei S.C. C.E.C. B. S.A.:
Potrivit art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, „Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii”.
Art. 65 alin. 1 stabileşte menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de admitere a creanţei, respectiv: „numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii”.
Prima instanţă a considerat că cererea de admitere a creanţei are caracterul unei cereri de chemare în judecată care însă nu se judecă de instanţă ci se verifică de către administratorul judiciar.
Este adevărat că, în conformitate cu art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă.
În cazul asimilării declaraţie de creanţă cererii de chemare în judecată urmează a se observa că precizarea cererii de chemare în judecată nu poate fi făcută oricând, ci doar în condiţiile art. 132 din Codul de procedură civilă, respectiv, la prima zi de înfăţişare. Aceste dispoziţii nu pot fi aplicate în cadrul procedurii de verificare a creanţelor, întrucât această procedură neavând un caracter contencios nu se acordă termene de judecată. În plus, termenul stabilit de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este un termen procedural de decădere, de la care nu pot exista derogări, având în vedere celeritatea procedurii insolvenţei.
Rezultă că dispoziţiile art. 132 alin. 1 Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile în speţă, creditorii având obligaţia de a determina creanţa sub toate aspectele în cadrul termenului imperativ prevăzut de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Nu se poate considera nici că precizarea prin care creditorul S.C. M. S.R.L. a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe şi a penalităţilor de întârziere calculate la suma solicitată prin declaraţia de creanţă iniţială, ar fi doar o majorare a câtimii obiectului cererii, întrucât obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere, chiar dacă este accesorie debitului principal, este totuşi o obligaţie distinctă.
Rezultă că precizarea prin care creditoarea S.C. M. S.R.L a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 795.368,08 lei, penalităţi de întârziere fiind depusă după expirarea termenului limită de depunere a cererilor de admitere a creanţelor este tardivă.
Cu privire la apelul administratorului special:
Prin actele adiţionale la contractul de credit nr. 100/2007 încheiat între creditoarea A.B.R S.A. şi S.C. M. S.R.L., debitoarea din prezenta procedură, S.C. M. P. S.R.L. a dobândit calitatea de codebitor şi garant avalist.
Debitorul principal nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de credit, în prezent fiind în procedura insolvenţei.
În aceste condiţii, obligaţia M. P. S.R.L. fiind solidară cu cea a S.C. M. S.R.L., din în mod corect administratorul judiciar a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală până va fi complet acoperită.
Faţă de caracterul imperativ al acestui text de lege, alegaţiile apelantului cu privire la garanţiile de care beneficiază creditoarea asupra patrimoniului S.C. M. S.R.L. nu au relevanţă în cauză.
Cu privire la dreptul de regres, din dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care „Nici o reducere a sumei creanţei prevăzute în tabelul de creanţe nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creanţe ale debitorilor, până ce creditorul nu a fost deplin satisfăcut, în numerar sau în bunuri” rezultă că, în cazul în care creanţa creditorului va fi achitată integral în cursul procedurii insolvenţei, garantul se subrogă în puterea legii, în drepturile creditorului, în măsura plăţilor făcute potrivit art. 1108 Cod civil, chiar dacă nu a depus declaraţia de creanţă. În cazul plăţii parţiale, garantul nu va avea drept de regres deoarece creditorul nu va avea creanţa redusă din tabel până ce nu va fi complet stinsă.
Împrejurarea că dobândirea calităţii de codebitor în contractul de credit al S.C. M. S.R.L. nu a adus niciun interes economic ori vreun profit direct care să rezulte din garantarea împrumutatei nu este în măsură să afecteze drepturile creditoarei A.B.R. S.A., care şi-a probat creanţa cu contracte legal încheiate, care, conform art. 969 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data încheierii actelor adiţionale, au putere de lege între părţile contractante.
Faţă de cele mai sus expuse, în baza art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat de creditoarea C.E.C. B. S.A. şi a schimba în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei la tabelul de creanţe formulat de această creditoare şi a se respinge ca nefondat apelul declarat de administratorul special al debitoarei.
Procedura insolvenţei. Contestaţii la creanţă. Obligaţia creditorilor de a determina creanţa sub toate aspectele în cadrul termenului imperativ prevăzut de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Înscrierea creanţelor cu debitori solidari în toate tabelele de creanţe ale codebitorilor cu valoarea nominală până la completa acoperire.
