Expertiza efectuata intr-un dosar de de dovezi nu transeaza intr-o maniera neechivoca litigiul dintre parti si nu poate intemeia caracterul cert al vreunei creante. Dimpotriva, acesta expertiza constituie doar un mijloc de proba ce ar putea fi utilizata pentru dovedirea temeiniciei unei actiuni in pretentii impotriva debitoarei a carei finalitate depinde insa de intregul probatoriu administrat (situatie iluzorie in prezent prin prisma dispozitiilor art. 36 din Legea 85/2006). In nici un caz un raport de expertiza in sine nu poate dovedi caracterul cert al unei creante, deoarece natura lui de simplu mijloc de proba nu-i confera vreo astfel de aptitudine.
Un astfel de mijloc de proba este solicitat si obtinut tocmai in vederea promovarii ulterioare a unei alte cereri de chemare in judecata avand ca finalitate realizarea creantei, iar existenta respectiv intinderea creantei urmeaza a fi stabilite tocmai cu prilejul solutionarii acestui litigiu. In cazul concret dedus judecatii un astfel de litigiu nu mai poate fi promovat, deoarece s-ar lovi de incidenta dispozitiilor art. 36 din Legea 85/2006.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr.223 din 2 februarie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 2.596 din data de 24 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis contestatia la tabelul preliminar formulata de creditoarea S.C. F.I. S.R.L. şi s-a respins ca neîntemeiată contestatia la tabelul preliminar formulată de creditoarea S.C. E.F.R. S.A..
Prin aceeaşi sentinţă s-au respins ca neîntemeiate contestatiile la tabelul preliminar formulate de administratorul special cu privire la creantele S.C. F. S.R.L., S.C. F.C. S.R.L., S.C. A.R. S.R.L., S.C. M.P.I. S.R.L., S.C. C.R. S.R.L., S.C. C.R.M. S.A., S.C. T.T. S.R.L.
S-a definitivat tabelul consolidat de creante privind averea debitoarei S.C. M.C. SRL .
S-a luat act de desemnarea comitetului creditorilor S.C. M.C. S.R.L. astfel: DGFP CLUJ -presedinte; S.C. S.I. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L.
S-a luat act de confirmarea, în calitate de lichidator judiciar, de către adunarea generala a creditorilor S.C. M.C. S.R.L., întrunită la data de 19.06.2009, a S.C. H. SPRL.
De asemenea, s-a luat act de stabilirea de către adunarea generala a creditorilor debitoarei, a remuneratiei lichidatorului judiciar, de 1.500 lei lunar si a onorariului de succes de 7% din sumele obtinute în contul de lichidare, de la data deschiderii procedurii insolventei.
În final, s-a amânat examinarea stadiului procedurii pentru 14.10.2009, ora 11, sala 249.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe prev. art. 3041 C.pr.civ. şi art. 8 din Legea nr. 85/2006, creditoarea S.C. E.F.R. S.A. a declarat recurs, criticând faptul că Tribunalul Comercial Cluj a respins contestatia sa la tabelul preliminar al creantelor debitoarei S.C. M. S.A., solicitănd instantei de recurs admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentintei recurate, in sensul admiterii înscrierii creantei sale în tabelul creditorilor S.C. M.C. S.A. cu suma de 1.052.014,57 RON.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea a arătat că prin notificarea nr. 307/2009 a fost înstiintată de către lichidatorul judiciar H. SPRL, în urma analizei făcute asupra creantei sale, că aceasta nu a fost înscrisă în tabelul preliminar de creante şi că aceasta nu este certă. Totodată, a menţionat creditoarea, i s-a comunicat şi faptul că termenul de solutionare a eventualelor contestatii la tabelul preliminar de creante este 02.04.2009.
Referitor la această notificare, creditoarea a arătat că lichidatorul judiciar a calificat în mod pripit creanta sa ca nefiind certă, respectiv faptul că plăţile au fost efectuate conform facturilor întocmite pe care sunt mentionate situatiile de lucrări efectuate, ceea ce echivalează cu recunoasterea obligatiei de plată.
Sub acest aspect, creditoarea a relevat că într-adevăr s-a angajat la efectuarea acestor plăţi şi, de altfel, le-a si efectuat dar, în acelasi timp, exista obligatia corelativă a debitoarei de a efectua lucrările plătite.
Din această perspectivă, nu pot fi reţinute susţinerile lichidatorului judiciar care cunoştea foarte bine, fiind citat în cauză în calitate de reprezentant al debitoarei, că pe rolul Judecătoriei Cluj se afla dosarul în care creditoarea a solicitat instantei de judecată să constate tocmai faptul că lucrările pe care le-a plătit nu au fost executate decât într-o mică parte, împrejurare în urma căreia se dovedeste caracterul cert al creantei sale.
În acest context, creditoarea a învederat că instanta de fond în mod gresit a apreciat ca întemeiate sustinerile lichidatorului judiciar în sensul că plăţile efectuate se corelau cu situatia de lucrări executate, întrucât lucrările mentionate în facturi nu au fost efectuate în realitate, iar această împrejurare fiind tocmai obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Cluj si totodată confirmată si de administratorul special al debitoarei în fata judecătorului sindic.
Faţă de această împrejurare, precum si faţă de faptul că litigiul mentionat nu face parte dintre cele prev. de art. 36 din Legea insolventei pentru a se dispune suspendarea sa, era evidentă obligativitatea lichidatorului judiciar să facă aplicarea dispozitiilor art. 64 alin 4 din Legea insolventei, respectiv să o înscrie pe creditoare, provizoriu, în tabelul creantelor debitoarei până la solutionarea definitivă si irevocabilă a litigiului aflat pe rolul instantelor de judecată.
Pentru aceste considerente, creditoarea a solicitat admiterea recursului si înscrierea provizorie a creantei sale în tabloul creantelor debitoarei.
Prin concluziile scrise depuse, creditoarea a reiterat cele menţionate în cuprinsul recursului formulat, cu menţiunea că înscrierea în tabelul creditoarei M.C. S.A. să se facă cu suma de
872.906,31 RON, aceasta reprezentând cuantumul creanţei sale rezultată cu caracter cert, în urma
efectuării expertizei judiciare în cadrul procedurii de asigurare dovezi efectuate în dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, ca fiind plătită în mod nejustificat de societatea-creditoare pentru lucrări pe care debitoarea, în fapt, nu le-a realizat.
Astfel, a relevat creditoarea, raportul de expertiza care a avut ca obiectiv “constatarea stadiului de efectuare a lucrărilor de constructie executate de pârâtă la imobilul situat în Cluj-Napoca, Bd. Muncii, jud. Cluj detinut de reclamantă prin raportare la contractul de antrepriza încheiat între părti la data de 30.06.2006” a retinut că antreprenorul nu a respectat nici una din obligatiile contractuale pe, care şi le-a asumat prin contract, nu a terminat nici una din lucrările contractate, iar ceea ce a executat partial a fost de proastă calitate, lucrările partial executate iesind din uz înainte de terminarea garantiei de bună executie, procentul de realizare a constructiei în cauză, reprezentând doar 25% din lucrarea contractată.
În continuarea concluziilor scrise, creditoarea a prezentat concluziile expertizei referitoare la valoarea lucrărilor efectuate de debitoare, cu menţiunea că în 2006 a plătit suma de 1.315.018,22 lei (cu TVA) pentru lucrări care la data respectivă valorau cel mult, suma de 371.522,61 lei (fără TVA), respectiv 442.111,91 cu TVA si asta plecând de la premisa că lucrările ascunse, prevăzute în deviz, au fost în mod real efectuate.
In concluzie, a menţionat creditoarea, scăzând din suma de 1.315.018:22 lei (cu TVA) valoarea lucrărilor efectuate, respectiv suma de 442.111, 91 (cu TVA) rezultă suma de 872.906,31 RON, sumă pe care debitoarea a încasat-o pentru lucrări care nu le-a efectuat .
Pentru aceste considerente, creditoarea a solicitat admiterea recursului si înscrierea creantei sale în tabloul creantelor debitoarei cu suma de 872.906,31 RON, sumă rezultată în urma expertizei judiciare ca fiind plătită în mod nejustificat de societate-creditoare.
Prin întâmpinarea formulată, H. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al S.C M.C. S.R.L., a arătat că plăţile au fost efectuate conform facturilor întocmite pe care sunt menţionate situaţiile de lucrări efectuate, ceea ce conduce la concluzia că S.C. E.F.R. S.A. a achitat sumele respective cu titlu de stadiu de lucrare executată, iar efectuarea plăţii după primirea facturii echivalează cu recunoaşterea obligaţiei de plată, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevazute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditoarea nedeţinând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Analizand actele si lucrarile doarului, instanta de recurs retine faptul ca sentinta recurata este legala si temeinica, iar calea de ataca recursului formulata de catre contestatoare este neintemeiata.
Astfel, conform dispozitiilor art. 3 punctul 6 din Legea 85/2006, creditorii debitoarei trebuie sa detina o creanta certa, lichida si exigibila in baza careia sa solicite in mod intemeiat inscrierea in tabelul de creante al debitoarei.
In sprijinul dovedirii caracterului cert al creantei, contestatoarea recurenta a invocat existenta pe rolul Judecatoriei Cluj-Napoca a unui dosar avand ca obiect asigurare de dovezi. Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub acest numar de dosar contestatoarea recurenta a solicitat instantei sa constate faptul ca lucrarile achitate de catre aceasta nu au fost realizate de catre debitoarea supusa procedurii de insolventa decat intr-o foarte mica masura, imprejurare care in opinia recurentei dovedeste caracterul cert al creantei ce consta tocmai in valoarea lucrarilor neexecutate.
In opinia instantei de recurs argumentele contestatoarei recurente sunt total neintemeiate. Astfel, expertiza efectuata intr-un dosar de asigurare de dovezi nu transeaza intr-o maniera neechivoca litigiul dintre parti si nu poate intemeia caracterul cert al vreunei creante. Dimpotriva, acesta expertiza constituie doar un mijloc de proba ce ar putea fi utilizata pentru dovedirea temeiniciei unei actiuni in pretentii impotriva debitoarei a carei finalitate depinde insa de intregul probatoriu administrat (situatie iluzorie in prezent prin prisma dispozitiilor art. 36 din Legea 85/2006). In nici un caz un raport de expertiza in sine nu poate dovedi caracterul cert al unei creante, deoarece natura lui de simplu mijloc de proba nu-i confera vreo astfel de aptitudine.
Mai afirma recurenta faptul ca o cerere avand ca obiect asigurare de dovezi nu intra sub incidenta art. 36 din Legea 85/2006 iar in aceste conditii administratorul judiciar trebuia sa inscrie provizoriu creanta in masa credala pana la solutionarea definitiva si irevocabila a a litigiului aflat pe rolul instantelor de judecata. In opinia instantei de recurs, este real faptul ca o cerere avand ca obiect o asigurare de dovezi nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 36 din Legea 85/2006, insa tocmai pentru faptul ca un astfel de demers judiciar nu se finalizeaza si nu are ca obiect realizarea
vreunui drept impotriva paratului ci doar obtinerea si conservarea unui mijloc de proba impotriva acestuia, mijloc de proba care in sine nu dovedeste detinerea unei creante certe, lichide si exigibile.
Un astfel de mijloc de proba este solicitat si obtinut in conditii procedurale specifice tocmai in vederea promovarii ulterioare a unei alte cereri de chemare in judecata avand ca finalitate realizarea creantei, iar existenta respectiv intinderea creantei urmeaza a fi stabilite tocmai cu prilejul solutionarii acestui litigiu. In cazul concret dedus judecatii un astfel de litigiu nu mai poate fi promovat, deoarece s-ar lovi de incidenta dispozitiilor art. 36 din legea 85/2006.
Mai mult, conform art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006, text invocat de catre recurenta ,,creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume in masura ingaduita de prezenta lege,,. In realitate, instanta de recurs retine faptul ca recurenta contestatoare nu a facut dovada detinerii vreunei astfel de creante afectata de o conditie sau termen, ci se prevaleaza de o simpla stare de fapt sustinuta de un raport de expertiza ale carui efecte juridice au fost anterior analizate. In aceste conditii, dispozitiile art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006 nu sunt incidente in cazul concret dedus judecatii.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cpc, recursul declarat va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica. (Judecător Axente Irinel Andrei)
