Materie: PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor în cazul în care între debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, si de a analiza probele administrate în acel litigiu, aceasta fiind singura modalitate prin care creditoarea îsi poate justifica si realiza creanta. Nemotivarea sentintei. Casare cu trimitere spre rejudecare
– art. 36 Legea nr. 85/2006
– art. 261 Cod de procedura civila vechi
– art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Decizia nr. 83/C/2015-R din 30.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 3104/83/C/2007/a1
Prin Sentinta nr. 860/F din 31 iulie 2014, Tribunalul S. M. a admis în parte contestatia la tabelul preliminar al creantelor debitoarei SC K. SRL, cu sediul în L., str. O., nr. XXA, jud. S. M., prin lichidator judiciar Casa de Insolventa T. SPRL C. N., formulata de catre creditoarea contestatoare SC S. F. SRL (FOSTA S. C. SRL) prin SCA P., N. & A., dispunând lichidatorului judiciar înscrierea creditoarei contestatoare SC S. F. SRL (FOSTA S. C. SRL) în tabelul preliminar al creantelor cu suma de 3.000.000 euro cu titlu de penalitate fixa si 1.156.000 euro cu titlu de penalitati de întârziere, a sumei de 533.996,93 euro reprezentând garantie de buna executie, respectiv c/v în lei a acestor sume calculata la cursul B.N.R. de la data promovarii contestatiei, respectiv 29.11.2007, a creantei în suma de 272.136,52 lei reprezentând c/v onorariu avocat si taxe judiciare de timbru.
A fost admisa contestatia creditoarei S.C. W. R. S.R.L., prin SCPA P., S. & A., dispunând lichidatorului judiciar Casa de Insolventa T. SPRL C. N. verificarea creantei acestei creditoare.
Au fost respinse contestatiile la tabelul preliminar al creantelor aceleiasi debitoare formulate de catre creditorii S. T. I., cu domiciliul procedural ales la SCA V. & A., A. Z. si R. K. prin avocat D. L., SC T. D. SRL si SC F. T. SRL, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
S-a constatat înregistrarea tardiva a declaratiei de creanta a creditorului SC E. SRL, respectiv în data de 31.12.2007, data postei fiind de asemenea ulterioara termenului limita pentru depunerea declaratiilor de creanta – 25.10.2007, creditorul primind notificarea deschiderii procedurii în data de 01.10.2007.
S-a constatat înregistrarea tardiva a declaratiei de creanta a creditorului SC T. SA înregistrata la dosarul cauzei în data de 19.12.2007, înregistrarea tardiva a declaratiei de creanta a creditorului SC E. R. SRL, respectiv în data de 08.01.2008. Acest creditor nu figura în lista creditorilor predata de debitoare, motiv pentru care administratorul judiciar nu a notificat acest creditor conform Codului de procedura civila despre deschiderea procedurii.
Având în vedere dispozitiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 „Pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevazuta la art. 28 alin. 1 lit. c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata îndeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa.
De asemenea, s-a constatat înregistrarea tardiva a declaratiei de creanta a creditorului Directia fiscala a Municipiului T. pentru obligatii fiscale datorate dupa data deschiderii procedurii în cuantum de 13.663 lei, urmând ca acest creditor sa fie înscris în tabelul preliminar cu obligatii fiscale datorate de debitoare pâna la data deschiderii procedurii în cuantum de 8.240 lei si înregistrarea tardiva a declaratiei de creanta a creditorului SC K. SRL, ulterior termenului limita pentru depunerea declaratiilor de creanta – 25.10.2007. Acest creditor a primit notificarea deschiderii procedurii în data de 01.10.2007.
A fost constatata neîntemeiata contestatia S. T. I. cu privire la suma de 48.000 USD reprezentând penalitati de întârziere, creditorul însusi recunoscând faptul ca a recuperat aceasta suma ca urmare a executarii silite, însa afirma faptul ca a inclus si aceasta suma în declaratia de creanta deoarece sentinta prin care i s-au admis aceste penalitati nu este irevocabila.
Referitor la sumele reprezentând daune directe, acestea nu sunt justificate, existenta lor facând obiectul dosarului xxxx/30/2006 aflat pe rolul Tribunalului T.. Sumele reprezentând dobânda legala calculata la sumele pretinse de creditor ca daune directe nu pot fi acceptate atâta timp cât însasi creanta la care au fost calculate ca accesorii nu are o existenta certa.” Cheltuielile de judecata, reprezentate de onorariile de avocat, onorariile de experti si taxele judiciare de timbru, invocate de catre creditor nu pot fi admise la masa credala cât timp ele nu au fost constatate printr-o hotarâre judecatoreasca”.
Cu privire la contestatia depusa de catre R. K. si A. Z., prin care s-a solicitat respingerea creantelor urmatorilor creditori: SC U. T. B. SA, SC E. SRL, SC I. S. SA, SC P. B. SRL, SC S. C. SRL, SC E. TM SRL, SC E. SRL, SC M. C. SRL, SC N.T.M. SRL, SC P. I. SRL, SC G. E. SRL, s-a retinut urmatoarele:
Cu privire la creanta SC U. T. B. SA, contestatorii au aratat faptul ca aceasta trebuia admisa doar în parte, respectiv nu trebuia înscrisa la masa credala suma de 62.541,82 euro, echivalentul a 206.959,46 lei, deoarece aceasta reprezenta o scrisoare de garantie bancara pentru garantarea careia debitoarea a depus o suma de bani echivalenta valorii scrisorii de garantie. Aceasta suma a fost inclusa în Tabelul creditorilor sub conditie, în temeiul art. 1.3 din Contractul de gaj nr. xxx-xxx/x /GJ-MP/2005 aferent Conventiei de credit nr. xxx-xxx/xxx-xx/2005-scrisoarea de garantie. Astfel, acest articol prevede ca soldul aferent Conventiei de credit nr. xxx-xxx/CRD-MP/2005-scrisoarea de garantie este indisponibilizat pâna la data la care toate obligatiile debitorului rezultând din aceasta conventie de credit au fost integral îndeplinite. Având în vedere faptul ca scrisoarea de garantie bancara a avut ca destinatie constituirea unei garantii de buna executie pentru lucrari de constructii, garantie bancara al carei termen nu a expirat înca, s-a considerat ca înscrierea sub conditie a acestei sume este îndreptatita.
Cu privire la creanta SC E. SRL, s-a constatat caracterul întemeiat al înscrierii acesteia în tabelul preliminar, având în vedere faptul ca în contabilitatea debitoarei predata administratorului judiciar la deschiderea procedurii, acest creditor era înregistrat cu creanta de 188.208,84 lei. Creanta SC I. S. SA se compune din debit principal în cuantum de 831.438,23 lei, 374.525,03 lei reprezentând penalitati de întârziere, garantii de buna executie în cuantum de 76.025,94 lei si 39,6 lei – cheltuieli de judecata, din care a fost scazuta suma de 20.131,66 lei, prin compensare. De altfel, si în contabilitatea debitoarei figureaza debitul de 831.438,23 lei, iar penalitatile de întârziere au fost calculate corect de catre creditor.
Cu privire la creanta SC P. B. SRL, s-a constatat faptul ca, garantia în suma de 135.410 euro reprezentând garantie de buna executie, asa cum se arata si în declaratia de creanta a acestui creditor, a fost facturata ulterior în temeiul contractelor xxxxx/11.11.2004 si xxxxx/30.06.2006.
Cu privire la creanta SC P. SRL, s-a constatat neîndeplinirea formalitatilor prevazute de HG nr. 685/1999 si HG 804/1999 pentru operarea compensatiei obligatiilor comerciale.
Cu privire la creanta SC S. C. SRL, în ce priveste sumele de 3.000.000 EUR si 1.156.000 EUR, reprezentând penalitate fixa, respectiv penalitati de întârziere, aceste sume au fost înregistrate în tabelul definitiv cu titlu provizoriu si sub conditie suspensiva, datorita faptului ca existenta acestora a depins de expertizele dispuse în prezentul dosar. În urma administrarii probatoriului suplimentar (înscrisuri, expertizele tehnice si contabile) reiese culpa debitoarei K. pentru nefinalizarea lucrarilor obiect al Contractului de antrepriza nr. xxx/02.06.2006, drept pentru care debitoarea K. datoreaza aceste penalitati de întârziere.
Având în vedere ca sumele de în cuantum de 3.000.000 EUR si 1.156.000 EUR sunt certe, lichide si exigibile, fiind îndeplinite conditiile compensarii legale, se poate opera compensarea solicitata de acest creditor si de contestatari, a acestor sume cu datoria S. fata de debitoarea în insolventa, în cuantum de 1.357.388,2 lei, conform facturilor nr.xxxxxxx/31.05.2007 si nr. xxxxxxx/31.05.2007.
Cât priveste suma de 533.996,93 EUR, solicitata de creditor cu titlu de garantie de buna executie, aceasta creanta a fost admisa sub conditie în tabelul definitiv. Înscrierea acestei creante în tabel s-a facut în conditiile în care suma mentionata a fost varsata de catre U. R. SA în contul unic al procedurii, din contul de garantii al antreprenorului K. SRL, constituit potrivit art. 4 pct. 4.2 din contractul de antrepriza nr. xxx/02.06.2006.
Împotriva acestei garantii de buna executie au formulat contestatie dl. R. K. si dl. A. Z., contestatie care prin prezenta hotarâre a fost respinsa. În vederea solutionarii acestei contestatii formulate de catre dl. R. K. si dl. A. Z. s-a realizat expertiza tehnica dispusa în cauza, pentru a se putea stabili daca lucrarile executate de catre societatea K. SRL au calitatile stipulate în contract, corespund reglementarilor tehnice în vigoare la acea data si daca sunt sau nu afectate de vicii. Astfel, din cuprinsul Raportului de expertiza tehnica întocmit si depus de catre dl. expert tehnic judiciar arh. T. B., se poate observa ca acestuia i-a fost imposibil sa raspunda obiectivelor încuviintate de catre instanta de judecata.
În ce priveste creanta SC E. TM SRL, în tabelul creantelor acest creditor a fost înscris cu suma de 12.932,19 lei, suma cu care figura si în contabilitatea debitoarei, asa cum arata si contestatorii.
Contestatia fata de creanta SC E. SRL va fi respinsa, deoarece acest creditor a fost înscris în Tabelul creditorilor cu suma de 35.565,34 lei, reprezentând 22.968.58 debit care figura si în contabilitatea debitoarei si 12.868,17 lei penalitati de întârziere calculate în mod corect conform art. 7.1 din Contractul de vânzare-cumparare nr. xx/19.01.2006. Creanta creditorului SC M. C. SRL a fost contestata deoarece în contabilitatea debitoarei acest creditor figura doar cu suma de 58.411 lei, însa la aceasta suma se adauga si penalitati de întârziere în cuantum de 46.223,17 lei, calculate conform art. 8.1 din contractul de prestari servicii nr. xxxx/25.09.06, motiv pentru care contestatia a fost respinsa.
Cu privire la creanta SC N.T.M. SRL, aceasta creanta a fost contestata deoarece acest creditor a fost înscris la masa credala cu suma de 1.143,8 lei fata de 1.071 lei cu cât figura în contabilitatea debitoarei, însa la aceasta suma creditorul a calculat în mod corect dobânzi legale în cuantum de 72,8 lei. Pentru aceste motive s-a respins contestatia.
Creanta SC P. I. SRL a fost contestata deoarece în contabilitatea debitoarei figura doar suma de 20.970,18 lei, însa în data de 03.07.2007 acest creditor a emis factura pentru 1.287,54 lei reprezentând majorari de întârziere conform art. 12.2 din contractul nr. xxxx/xxx/19.06.2006, astfel creanta acestui creditor ajungând la un cuantum de 22.257,72 lei cu care a fost înscris si în Tabelul creditorilor. Pentru aceste motive contestatia a fost respinsa.
În ceea ce priveste creanta SC G. E. SA, având în vedere faptul ca suma solicitata de catre acest creditor a fi înscrisa la masa credala, respectiv 2.740.393,08 lei a fost justificata prin documentele contabile anexate de acest creditor, administratorul judiciar a recunoscut valabilitatea acesteia si a operat compensarea cu suma de 95.962,88 lei datorata de acest creditor debitoarei, înscriind acest creditor în Tabelul creditorilor cu suma de 2.644.430,2 lei. Pentru aceste motive contestatia a fost respinsa.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs creditorii A. Z., R. K., SC ”W. R.” SRL si S. T. I.
Prin recursul formulat creditorii A. Z. si R. K. solicita modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul admiterii contestatiei formulate împotriva tabelului preliminar de creante si respingerea contestatiei formulate de intimata creditoare SC ”S. F.” SRL.
SC ”W. R.” SRL, prin recursul formulat solicita instantei modificarea în parte prin decizie, în sensul modificarii tabelului preliminar al creantelor vizând patrimoniul debitoarei K. SRL prin înscrierea creantei creditoarei recurente, asa cum a fost aceasta pretinsa prin contestatie.
În motivarea recursului se arata ca, desi prima instanta a facut un rationament juridic temeinic, admitând contestatia introdusa în relatie cu refuzul lichidatorului judiciar, totusi, magistratul a refuzat sa dea eficacitate juridica propriei solutii judiciare. Astfel, recurenta nu are niciun folos practic din admiterea contestatiei sale prin sentinta recurata. Eroarea juridica produsa consta în faptul ca prima instanta s-a limitat la a constata netemeinicia masurii de neincludere a creantei sale în tabel, însa a facut acest lucru autolimitându-se la însasi motivatia pentru care lichidatorul procedase astfel. Altfel spus, constatând injustetea acuzatiei de „tardivitate” a formularii declaratiei de creanta, instanta fondului i-ar pune prin solutia sa în postura nejuridica a reluarii procedurii în fata lichidatorului judiciar.
Fara a face astfel un proces de intentie lichidatorului, eroarea primei instante consta în faptul ca, ajungându-se în faza contestarii masurii lichidatorului, nu mai conteaza practic sub câte motivari simultane ori succesive lichidatorul le-ar fi respins pretentia includerii creante în tabel, nu mai conteaza daca a fost vorba de una sau mai multe motive, ci singurul lucru care ramâne relevant este constatarea judiciara a netemeiniciei masurii sale. Orice alta interpretare ar conduce la ideea ca ar fi posibile multiple judecati aferente aceluiasi control jurisdictional unic exercitat cu privire la legalitatea si temeinicia masurii lichidatorului, care s-ar putea chipurile succeda, pe masura aparitiei unor noi exceptii de procedura ori cauze de fond pentru care declaratia nu ar fi temeinica în opinia lichidatorului.
Evident ca acest lucru este incorect din punct de vedere juridic, caci toate argumentele partilor pe marginea masurii contestate trebuie sa faca obiectul unei singure judecati. Sustine asadar ca prima instanta a gresit atunci când nu s-a considerat investita si cu verificarea temeiniciei de fond a creantei sale, în legatura cu care a avut întreaga probatiune la dosar si în legatura cu care a fost explicit investita de catre autorul cererii, care la rândul lui a circumscris cu precizie limitele cadrului procesual, incluzând în acest sens explicit valoarea totala a creantei sale de 14.877,05 RON. Prima instanta nu trebuia sa se limiteze ori sa repete eroarea lichidatorului cu privire la nepronuntarea în vreun fel asupra temeiniciei de fond a pretentiei.
În consecinta, atâta timp cât petenta a sesizat/investit instanta inclusiv cu privire la temeinicia de fond a creantei banesti, iar lichidatorul prin omisiune culpabila nu s-a pronuntat inclusiv cu privire la acest aspect al creantei, nici în faza verificarii administrative a declaratiei sale de creanta si nici în contradictoriu cu recurenta, în faza judiciara, înseamna ca instanta de fond a ales varianta unei veritabile nepronuntari asupra integralitatii celor cerute, adica, sa se verifice si sa se dispuna atât cu privire la asa-zisa tardivitate a declaratiei, cât si cu privire la temeinicia de fond a pretentiei.
Prin recursul formulat S. T. I., solicita instantei admiterea acestuia si, pe cale de consecinta, în principal, anularea în parte a sentintei atacate si trimiterea spre rejudecare, pe fond, a contestatiei depuse de S. T. I. împotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei K. S.R.L., în subsidiar, schimbarea în parte a sentintei atacate si, pe fond, admiterea contestatiei depuse împotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei K. S.R.L. si compensarea creantei pe care o detine asupra debitoarei cu creanta pe care debitoarea o pretinde împotriva, în temeiul art. 52 din Legea 85/2006.
În motivarea recursului se arata, în fapt, prin hotarârea atacata, judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului S. M. a respins contestatia formulata la tabelul preliminar al creantelor, prin care solicitase înscrierea creantei sale în tabel si compensarea acesteia cu creanta pretinsa de debitoare, în temeiul art. 52 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce priveste cererea de anulare în parte a sentintei, în temeiul art. 297, alin. 1 din Vechiul Cod de procedura civila arata ca, prima instanta a pronuntat solutia, în ceea ce priveste contestatia sa, fara a intra practic în judecata fondului. Suma solicitata prin contestatie a facut initial obiectul dosarului nr. xxxx/30/2006 de pe rolul Tribunalului T., având ca obiect actiunea în pretentii a sa si, respectiv, cererea reconventionala a debitoarei. Ca urmare a intrarii debitoarei în procedura insolventei, judecarea actiunii recurentei a fost suspendata, dosarul continuând doar în ceea ce priveste actiunea reconventionala a debitoarei, care a si fost admisa irevocabil.
În ceea ce priveste pretentiile sale, ca urmare a Deciziei nr. xxx/A/29.06.2011 a Curtii de Apel T., ramasa irevocabila, acestea urmau a fi valorificate în fata judecatorului-sindic. Totusi, în dosarul nr. xxxx/30/2006 au fost administrate numeroase probe care au lamurit în cea mai mare parte starea de fapt si de drept din speta (doua expertize judiciare în constructii, o expertiza judiciara contabila, numeroase înscrisuri), motiv pentru care a depus aceste probe la dosarul contestatiei, aratând ca judecatorul sindic poate solutiona cauza pe baza acestora.
În sentinta atacata, instanta de fond a alocat motivarii respingerii contestatiei doua paragrafe, în care retine o stare de fapt complet gresita si nu analizeaza niciuna dintre probele consistente depuse de la dosar si în aceste conditii, rezulta cu claritate ca judecarea contestatiei s-a facut fara a intra în fondul litigiului, partile fiind private practic de un grad de jurisdictie. Întreg dosarul de contestatii este „dominat” de contestatia depusa de S. SA, cu privire la care s-au administrat numeroase expertize în cadrul dosarului si atentia în procesul de judecata s-a concentrat aproape exclusiv asupra acestei contestatii. Contestatia sa, asemanatoare ca si tematica cu cea depusa de S. S.A. nu a beneficiat de acelasi tratament, foarte probabil întrucât probele s-au administrat în dosarul de fond (dosarul xxxx/30/2006) cu care judecatorul sindic nu era familiarizat.
Pentru aceste motive, a solicitat trimiterea spre rejudecare a contestatiei formulate de S. T. I., pentru ca litigiul sa beneficieze de o judecata pe fond corespunzatoare. Apreciaza ca, pe fond contestatia recurentei este întemeiata.
În fapt, relatia dintre recurenta si debitoare s-a nascut ca urmare a unui contract de antrepriza în baza caruia debitoarea trebuia sa construiasca structura de rezistenta a sediului din T. Debitoarea a executat contractul cu întârziere si în mod defectuos, ceea ce a determinat pretentiile recurentei fata de debitoare. Astfel, între recurenta si debitoare a fost încheiat contractul de antrepriza din 06.12.2004 privind „fundatiile si structura de beton armat” la constructia din T., str. V. nr. xx (art. 1.1, alineatul 2 din contract – anexa 5 la prezentul apel). Termenul de realizare convenit a fost 27 mai 2005 (art. 5.2). În caz de întârziere, partile au convenit asupra unor penalitati de întârziere de 400 USD/zi (art. 6.1 din contract). De asemenea, s-a convenit ca, în caz de întârziere, suplimentar fata de penalitati, antreprenorul va suporta si toate „daunele cauzate de executarea cu întârziere” a contractului (art. 6.2. din contract). Întrucât antreprenorul a depasit termenul initial fixat, 27 mai 2005, la data de 3 iunie 2005, partile au încheiat un act aditional, prin care au stabilit ca lucrarile vor fi terminate la data de 15 august 2005 (art. 5), cu singura exceptie a decofrarii planseului de la ultimul etaj, care urma sa fie finalizata la data de 7 septembrie 2005. Partile au convenit ca, daca nu se va respecta noul termen, sa fie dublate penalitatile de întârziere (art. 6), de la 400 USD la 800 USD/zi de întârziere.
Antreprenorul S.C. K. S.R.L. a finalizat lucrarea abia la data de 14 octombrie 2005, cu o întârziere de 60 de zile fata de termenul din actul aditional si cu o întârziere de 137 zile fata de termenul stabilit initial. De asemenea, numeroase dintre lucrarile executate de antreprenor au fost necorespunzatoare sau insuficiente si au trebuit remediate sau completate de alti constructori pe cheltuiala recurentei. Întârzierile si deficientele au facut obiectul proceselor verbale de receptie la terminarea lucrarilor, precum si obiectul unor expertize în constructii, respectiv expertize financiar-contabile, administrate în cadrul dosarului xxxx/30/2006. Aceste expertize sunt dispuse de instanta de judecata, deci sunt expertize judiciare, si nu extrajudiciare. Sumele solicitate de recurenta se bazeaza pe concluziile expertizelor judiciare.
Pentru deficientele de construire, pârâta datoreaza daune, care au fost cuantificate prin contestatia la tabel. Si cu privire la penalitatile de întârziere au fost prevazute ca sanctiuni în art. 6.1 din contract în cuantum de 400 USD/zi de întârziere. Prin actul aditional din 3 iunie 2005, penalitatile de întârziere au fost dublate la 800 USD/zi de întârziere, în cazul în care pârâta nu respecta noul termen fixat prin actul aditional. Fata de data de 15 august 2005, prevazuta pentru finalizarea lucrarii, pârâta a terminat lucrarea la 14 octombrie acelasi an, cu o întârziere de 60 de zile. Valoarea penalitatilor contractuale de întârziere este deci de 48.000 USD (60 zile x 800 USD), din care 29.600 USD i-au fost acordati prin hotarârea partiala pronuntata de Tribunalul T., ramânând neachitata o diferenta de 18.400 USD. Este eronata, asadar, afirmatia instantei de fond potrivit careia întreaga suma de 48.000 USD ar fi fost încasata de recurenta. Despagubiri pentru remedierea lucrarilor defectuoase. Intra în aceasta categorie acele lucrari care au trebuit realizate pe cheltuiala recurentei pentru ca S.C. K. S.R.L. a refuzat sa îsi remedieze deficientele de executie.
În mod gresit prima instanta a afirmat ca recurenta a recuperat integral penalitatile de întârziere datorate de debitoare. Aceasta îi datoreaza suma de 48.000 USD, iar recurenta a recuperat doar 29.600 USD, ramânând în continuare datorati 18.400 USD, a caror înscriere în, tabelul creantelor a solicitat-o. În mod gresit prima instanta a retinut ca problema daunelor directe a fost transata prin dosarul xxxx/30/2006. În acest dosar, unde s-au judecat pe fond pretentiile reciproce ale partilor, actiunea a fost suspendata în baza art. 36 din Legea 85/2006. Dar, într-adevar, în dosarul xxxx/30/2006 s-au administrat numeroase probe cu privire la deficientele constructiei, cu privire la executarea acesteia cu întârziere si cu privire la daunele care i-au fost cauzate în acest fel. Din aceste probe (expertize judiciare în constructii si contabilitate, proces verbal la terminarea lucrarilor, etc.), rezulta ca debitoarea îi datoreaza suma totala de 94.035,50 USD cu titlu de daune, a caror înscriere în tabelul creantelor a solicitat-o. Suma totala a creantei a carei înscriere a solicitat-o este de 112.435,50 USD.
Examinând recursurile formulate instanta a retinut urmatoarele:
În ceea ce priveste recursul formulat de catre recurentii A. Z. si R. K., acesta a fost anulat ca netimbrat în baza art. 20 alin.3 din Legea 146/1997.
Articolul 20 alin. 1 din Legea 146/1997 prevede ca taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar art. 11 alineat 1 din acelasi act normativ reglementeaza ca cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotarârilor judecatoresti se taxeaza cu 50% din taxa datorata pentru cererea si actiunea neevaluabile în bani, solutionata de prima instanta.
În speta, desi recurentii au fost citati cu mentiunea de a achita taxa de timbru stabilita de instanta, respectiv 60 lei taxa de timbru, asa cum rezulta din dovezile de la filele 161 si 162 din dosar, acestia nu s-au conformat, motiv pentru care instanta de recurs a facut aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 si în consecinta a anulat recursul ca netimbrat.
Referitor la recursurile declarate de catre creditorii SC S. T. I. si SC W. R. SRL (fosta W. P. S. SRL), acestea au fost admise raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, iar sentinta casata în parte, cauza fiind trimisa spre rejudecare în ceea ce priveste contestatiile formulate de cei doi creditori.
Curte a retinut ca atât creditoarea S. T. I.,cât si creditoarea SC W. R. SRL (fosta W. P. S. SRL) au formulat contestatii la tabelul preliminar de creante al debitoarei potrivit art. 73 alin. 3 din Legea 85/2006.
S. T. I. prin declaratia de creanta înregistrata la tribunal la data de 24.10.2007 a solicitat înregistrarea în tabelul preliminar de creante al debitoarei S.C. K. S.R.L, cu sumele de 162.973,94 USD, 8.000 EURO si 32.147,14 RON.
Ulterior, la data de 25.10.2007 recurenta creditoare a depus o precizare la declaratia de creanta, solicitând completarea acesteia cu suma de 433,24 RON. S-a mentionat de catre aceasta recurenta creditoare ca temeiul creantei sale îl constituie contractul de antrepriza încheiat întra ea si debitoarei la data de 06.12.2004.
Ca urmare a analizarii cererii de creanta a S. T. I., administratorul judiciar nu a înscris aceasta creditoare în tabelul preliminar de creante pe considerentul ca, în privinta sumei de 48.000 USD, reprezentând penalitati de întârziere, recurenta a recunoscut faptul ca a fost recuperata ca urmare a executarii silite, ca sumele reprezentând daune directe, nu au fost justificate, existenta lor facând obiectul dosarului xxxx/30/2006 aflat la acea data pe rolul Tribunalului T., ca sumele solicitate cu titlu de dobânda legala aferente sumelor pretinse ca daune directe nu au fost acceptate din moment ce, însasi creanta la care au fost calculate accesorii nu are o existenta certa dar si ca referitor la cheltuielile de judecata, reprezentând onorarii avocat, onorarii experti si taxele judiciare de timbru, acestea nu au fost admise la masa credala cât timp nu au fost constatate printr-o hotarâre judecatoreasca. Astfel, practicianul a mentionat ca S. T. I. poate solicita, înscrierea provizorie a creantei sale si administrarea de noi dovezi pentru justificarea acesteia
Curtea a constatat ca judecatorul sindic a respins ca neîntemeiata contestatia S. T. I., fara a judeca practic fondul cererii.
Astfel, se observa ca desi prima instanta a retinut ca între creditoare si debitoare a existat un litigiu în cadrul dosarului xxxx/30/2006 al Tribunalului T., având ca obiect actiunea în pretentii a S. T. I. fata de debitoare, pretentii care fac si obiectul cererii de creanta, dar si cererea reconventionala formulata de debitoare, judecatorul sindic nu a analizat pretentiile recurentei creditoare, în ciuda faptului ca actiunea principala a fost suspendata în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, tocmai pe considerentul ca împotriva S.C. K. S.R.L s-a deschis procedura de insolventa, judecata continuând doar cu privire la cererea reconventionala a debitoarei care a si fost solutionata irevocabil.
Astfel, singura modalitate prin care recurenta îsi poate justifica si realiza creanta fata de debitoare se poate înfaptui numai în cadrul procedurii insolventei debitoarei, aspect pe care judecatorul sindic l-a nesocotit.
Mai mult, desi din actele depuse în cauza rezulta ca în cadrul dosarului xxxx/30/2006 al Tribunalului T., au fost administrate o serie de probe cu înscrisuri, dar si expertize, instanta de fond nu le-a analizat pentru a clarifica daca pretentiile creditoarei sunt pertinente.
Prin urmare, corect a afirmat recurenta S. T. I. ca judecatorul sindic nu a cercetat fondul contestatiei sale, preluând succint sustinerile practicianului în insolventa, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei sub acest aspect.
De asemenea, referitor la contestatia creditoarei recurente SC W. R. SRL (fosta W. P. S. SRL), se poate observa ca aceasta nu a fost motivata în nici un fel de catre instanta, necuprinzând argumentele pentru care contestatia sa a fost admisa, asa încât si în privinta modului de solutionare a acestei contestatii cauza a fost trimisa spre rejudecare.
În acest sens, trebuie mentionat ca SC W. R. SRL (fosta W. P. S. SRL) a solicitat înscrierea ei în tabelul preliminar al creantelor cu suma de 14.877,05 lei, justificata prin chitantele depuse, iar aceasta cerere a fost respinsa de administratorul judiciar deoarece cererea sa nu a fost depusa în termenul prevazut prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei.
În ciuda faptului ca s-a admis contestatia recurentei, dispunându-se ca administratorul judiciar sa verifice creanta SC W. R. SRL (fosta W. P. S. SRL), instanta nu a justificat solutia pronuntata.
Potrivit art.261 Cod procedura civila, hotarârea judecatoreasca trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor. Din economia textului precitat, reiese ca obligatia instantei de a-si motiva hotarârea are în vedere stabilirea în considerentele hotarârii a situatiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor partilor, punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si rationamentul logico-juridic pe care se întemeiaza solutia pronuntata, neîndeplinirea acestor conditii atragând casarea hotarârii.
În speta, motivarea instantei referitoare la contestatiile creditoarelor recurente nu întruneste cerintele procedurale sus mentionate, întrucât nu contine o analiza efectiva a lor.
Astfel, instanta de fond nu a analizat deloc care sunt argumentelor de fapt si de drept care au determinat-o sa respinga contestatia S. T. I. si sa admita contestatia SC W. R. SRL (fosta W. P. S. SRL).
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în mod constant ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Conventie înglobeaza, între altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor.
Conventia nu doreste sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, iar acest drept nu poate trece drept efectiv, decât daca observatiile sunt examinate riguros de instanta sesizata.
Ca urmare, art. 6 implica în special, în sarcina instantei, obligatia de a examina efectiv mijloacele, argumentele si probele propuse de parti. Cu alte cuvinte, notiunea de “proces echitabil” cere ca o instanta interna care nu si-a motivat decât pe scurt hotarârea, sa fi examinat cu adevarat problemele esentiale ce i-au fost supuse atentiei (cauza Boldea contra României).
Raportat la aceste principii, s-a constatat ca prima instanta nu a motivat în fapt si în drept contestatiile recurentelor iar o asemenea împrejurare echivaleaza practic cu necercetarea cauzei sub acest aspect, fiind incidente prevederile art. 312 alin.5 Cod procedura civila care impun, în vederea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie, casarea în parte a hotarârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
De asemenea, instanta de control a considerat ca sunt superflue motivele de recurs cu privire la fondul pretentiilor recurentelor, tinând cont de modul de solutionare a cauzei.
Fata de aceste considerente, întrucât criticile recurentei s-au dovedit a fi fondate doar în raport cu cele expuse, Curtea, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedura civila a admis recursul, a casat în parte hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond, care a tinut seama de considerentele acestei decizii dar si de celelalte argumente ale partilor.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei recurate.
