Procedură prealabilă. Caracter obligatoriu.
Legea nr. 554/2004, art. 7 alin. 1
Neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ duce la respingerea acţiunii pe excepţie.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,
decizia civilă nr. 628 din 12 iulie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 797 din 20 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 710/108/2007, Tribunalul Arad a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei persoană fizică împotriva pârâtului Consiliul Local Arad pentru anularea hotărârii nr. 290/2006 pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În cauză a declarat recurs reclamanta şi Curtea de Apel Timişoara l-a respins ca nefundat prin decizia civilă nr. 628 din 12 iulie 2007, pronunţată în dosarul nr. 710/108/2007, cu motivarea că hotărârea primei instanţe este în deplină consonanţă cu prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ. Textul legal menţionat reglementează procedura prealabilă, potrivit căreia, anterior sesizării instanţei de judecată cel ce se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim trebuie să solicite autorităţii emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Este vorba de o procedură extrajudiciară cu caracter obligatoriu, neparcurgerea acesteia constituind un „fine de neprimire”, care are drept consecinţă respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în contencios administrativ.
Art. 21 din Constituţia României, la care se referă în recurs reclamanta, nu este incident în cauză. Textul constituţional precitat se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor special administrative, proceduri ce posedă trăsături specifice, astfel cum au fost definite prin art. 2 lit. d din Legea nr. 554/2004 – contradictorialitatea şi asigurarea dreptului la apărare – şi care nu se confundă cu procedura prealabilă reglementată în art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
De asemenea, prin hotărârea recurată reclamantei nu i-a fost interzis accesul la justiţie, în sensul art. 21 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, pentru că acesteia i-a fost asigurat dreptul ca cererea să-i fie examinată de un judecător, iar invocarea unei excepţii de procedură ce viza nerespectarea unei condiţii de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ nu este de natură a lipsi de efectivitate acest drept.
