Contracte
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 26.01.2015 sub numarul de dosar 3152/212/2015, creditorul V.D.a chemat în judecata pe debitorul D.R.G. solicitând instantei sa emita o ordonanta de plata pentru suma de 20.000 euro, reprezentând debit restant, la care sa se adauge cheltuielile de judecata.
În motivarea cererii, s-a aratat ca partile au calitatea de asociati în cadrul unei societati comerciale cu sediul în Bulgaria, L.S.C., fiecare dintre ele având o cota de participare egala, de 50% la capitalul social, precum si drepturi corespunzatoare asupra beneficiilor realizate.
A mai precizat creditorul ca în anul 2013 au fost distribuite dividende catre cei doi asociati, prin procesul-verbal nr. 5/25.03.2013 stabilindu-se ca dividendele sunt în suma totala de 82.350 leva, echivalentul a 42.105 euro, urmând a fi virate în integralitate debitorului, acesta confruntându-se la momentul respectiv cu dificultati de ordin financiar. În cadrul aceluiasi act juridic s-a specificat ca debitorului îi incumba obligatia de a pune la dispozitia creditorului jumatate din suma primita. Practic, partile au încheiat un contract de împrumut, fara termen de rambursare fixat, iar debitorul nu si-a îndeplinit obligatia de restituire a sumei de 20.000 euro, a mai învederat creditorul.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 1014 si urmatoarele C.proc.civ.
În probatiune, s-a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.
Cererea de emitere a ordonantei de plata a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusa la data de 25.02.2015, debitorul D.R.G. a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonantei de plata si obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecata.
În aparare, debitorul a aratat ca nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonantei de plata, pretinsa creanta nefiind exigibila întrucât termenul de plata nu a fost stabilit. Mai mult decât atât, partile nu au încheiat un contract de împrumut astfel încât sa existe în sarcina debitorului obligatia de restituire a sumei de 20.000 euro. Totodata, s-a învederat ca izvorul creantei afirmate nu este un contract civil încheiat între parti, iar apararile formulate au caracter contencios, fiind necesara administrarea unui probatoriu complex incompatibil procedurii ordonantei de plata.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 205 C.proc.civ., art. 453, art. 1013 C.proc.civ.
În cauza, instanta a încuviintat la solicitarea ambelor parti proba cu înscrisuri, în cadrul careia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând materialul probator administrat, instanta expune urmatoarele considerente:
În fapt, la data de 25.03.2013, societatea comerciala L.S.C., ai carei asociati sunt creditorul V.D.si debitorul D.R.G., a încheiat procesul-verbal nr. 5 (f. 9) prin care s-a hotarât sa fie distribuite dividende din profitul ramas nerepartizat din anul 2011, în suma totala de 82350,73 leva. S-a convenit ca aceasta suma, 42105,26 echivalent în euro, sa fie transferata într-un cont în euro deschis pe numele pârâtului, care va pune la dispozitie ˝ din aceasta lui Dragos Vieru (proportional cu cota de participare la capitalul social).
Din extrasul de cont curent nr. 23/02.04.2013 (f. 11-12), instanta retine ca societatea comerciala L.S.C. a transferat debitorului suma de 40.000 euro care, pâna în prezent, a ramas în exclusivitate la dispozitia sa, aspect recunoscut de catre ambele parti litigante.
În drept, astfel cum dispune art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., procedura speciala a ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constând în obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege.
Din analiza textului de lege evocat se desprind conditiile speciale de admisibilitate ale actiunii pe calea ordonantei de plata, care trebuie întrunite cumulativ. Astfel, în primul rând, creditorul trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta în îndatorirea debitorului de a plati o suma de bani. În al doilea rând, creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila. A treia conditie de admisibilitate se refera la izvorul obligatiei, acesta trebuind sa fie un contract civil.
Caracterul cert, lichid si exigibil al creantei se determina în conformitate cu prevederile art. 662 alin. (2) C.proc.civ. Astfel, o creanta are caracter cert atunci când existenta ei neîndoielnica rezulta din titlu, prin notiunea de „titlu” întelegându-se actul de creanta autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de catre acesta. Creanta este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când actul de creanta contine elemente care permit stabilirea lui, iar conditia exigibilitatii este îndeplinita atunci când obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
Examinând înscrisurile atasate la dosar, instanta apreciaza cu nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate ale procedurii simplificate a ordonantei de plata prevazute de art. 1013 alin. (1) C.proc.civ.
În acest sens, natura juridica a izvorului creantei afirmate este incerta, din procesul-verbal nr. 5/25.03.2013 rezultând doar obligatia de a pune la dispozitia creditorului jumatate din dividendele repartizate asociatilor societatii L.S.C.. Instanta nu poate retine încheierea unui contract de împrumut de consumatie materializat, ca instrumentum, în procesul-verbal mentionat, în lipsa unor dovezi care sa ateste ca partile au convenit ca 50% din dividende sa fie remise debitorului cu titlu de împrumut. Întrucât debitorul contesta însasi natura juridica a contractului, instanta apreciaza ca se impune administrarea unui probatoriu complex incompatibil cu procedura simplificata a ordonantei de plata, considerând necesara administrarea probei cu interogatoriul luat partilor si, eventual, a probei testimoniale în conditiile art. 309 alin. (4) pct. 6 C.proc.civ. pentru lamurirea clauzelor actului juridic.
Mai mult decât atât, chiar daca actul juridic ar putea fi calificat drept contract de împrumut, creanta pretinsa nu are caracter exigibil. Împrumutul de consumatie este contractul prin care împrumutatorul remite împrumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate. Potrivit art. 2162 alin. (1) C.civ., daca nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanta, tinându-se seama de scopul împrumutului, de natura obligatiei si a bunurilor împrumutate, de situatia partilor si de orice alta împrejurare relevanta. În raport de aceasta prevedere, în masura în care actul juridic ar fi calificat drept contract de împrumut, câta vreme partile nu au convenit, de comun acord, asupra datei scadentei obligatiei de restituire a sumei de bani, iar instanta de judecata nu a stabilit un termen de restituire, caracterul exigibil al creantei ar fi afectat, nefiind incidenta asadar procedura reglementata de dispozitiile Titlului IX C.proc.civ. În ceea ce priveste sustinerea creditorului privind stabilirea termenului de rambursare de 15 zile în cuprinsul somatiei de plata, transmisa în concordanta cu art. 1014 C.proc.civ., instanta retine ca termenul de restituire a împrumutului trebuie fixat prin vointa comuna a partilor contractante ori, în lipsa, prin dispozitia instantei de judecata, somatia de plata fiind un act juridic unilateral ce nu poate suplini consimtamântul împrumutatului.
Fata de considerentele aratate în precedent, nefiind îndeplinite conditiile de admisibilitate ale procedurii ordonantei de plata, apreciind de prisos analizarea celorlalte aparari formulate de debitor în sprijinul pozitiei sale procesuale, instanta urmeaza sa respinga cererea creditorului V.D.de emitere a ordonantei de plata, ca inadmisibila.
În referire la cererea debitorului D.R.G. de acordare a cheltuielilor de judecata, instanta o va respinge ca neîntemeiata fata de faptul ca, desi creditorul a cazut în pretentii, aflându-se în culpa procesuala, din înscrisurile depuse la dosar nu rezulta efectuarea unor cheltuieli de judecata în pricina de fata de catre debitor.
