In scopul aplicării principiului reparării integrale a prejudiciului care cuprinde atât dauna efectivă produsă (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), despăgubirile materiale reprezentând actualizarea creanţei în raport de rata inflaţiei pot fi cumulate cu dobânzile legale atât în cazul întârzierii în executare, cât şi în cazul neexecutării obligaţiei care constă într-o sumă de bani.
(Decizia nr. 1710 din 12 decembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin acţiunea civilă introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială la data de 10.04.2002, reclamanta, societatea de S.C. “C.” S.A., a chemat-o în judecată civilă pe pârâtă, societatea de asigurare S.C. “A.” S.A., solicitând tribunalului ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9.070.000 lei, reactualizată în funcţie de rata inflaţiei, la care se va adăuga dobânda legală, până la data achitării integrale a debitului.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 24.06.2000 a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicaţi un conducător auto asigurat la S.C. “A.” S.A. pentru răspundere civilă obligatorie şi un conducător auto asigurat pentru avarii şi furt la reclamantă.
Conducătorul autovehiculului asigurat pentru răspundere civilă obligatorie la S.C. “A.” S.A. a fost considerat, conform procesului-verbal, vinovat de producerea accidentului.
în urma evenimentului rutier reclamanta a achitat păgubitului, în baza asigurării CASCO, suma de 9.070.000 lei, urmând să se subroge în drepturile asiguratului despăgubit.
La 27.02.2001 reclamanta a înaintat pârâtei dosarul de regres în vederea recuperării sumei pe cale amiabilă, dar acest lucru nu s-a realizat, deşi a fost convocată la conciliere.
Pârâta a făcut dovada achitării parţiale a debitului, respectiv suma de 4.573.000 lei, achitată cu Ordinul de plată nr. 1278 din 24.04.2002.
Prin Sentinţa civilă nr. 8030 din 12.06.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că părţile nu au încheiat o convenţie privind recunoaşterea de către pârâtă a constatărilor efectuate de reclamantă şi nici nu s-a procedat la o constatare comună a pagubelor rezultate în urma producerii evenimentului rutier, iar societatea păgubită nu s-a prezentat la S.C. “A.” S.A., în vederea constatării.
Instanţa a reţinut că s-a achitat o parte din debit şi a constatat că diferenţa nu este datorată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, S.C. “C.” S.A., criticile vizând netemeinicia sentinţei atacate şi fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, în raport de art. 294 alin. 2 din coroborat cu art. 316 din Codul de procedură civilă, art. 1073, 1082, 1084 din Codul civil, art. 43 din Codul comercial şi Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000.
în esenţă, recurenta a arătat că instanţa nu a reţinut că debitul a fost achitat cu mare întârziere, respectiv la data de 24.04.2002, în raport de data înaintării dosarului de regres la data de 27.02.2001, condiţie în care trebuia admisă cererea de reactualizare a sumei şi dobânzilor aferente, în conformitate cu dispoziţiile art. 1073, 1082, 1088 din Codul civil şi art. 43 din Codul comercial.
Recurenta susţine că suma reactualizată este de 1.385.619 lei, iar dobânda aferentă sumei recunoscute este de 1.582.258 lei.
Mai arată recurenta că trebuiau acordate şi cheltuieli de judecată de 410.840 lei pentru suma achitată în timpul procesului, de 4.573.000 lei.
Intimata a susţinut că cererea privind dobânzile precizate în faţa instanţei de fond este echivalentă unei cereri noi care, potrivit dispoziţiilor art. 294 coroborat cu art. 316 din Codul de procedură civilă, nu se poate face în faţa instanţei de recurs.
Se apreciază de către intimată că suportarea cumulativ a reactualizării creanţei şi dobânzii este nelegală, constituind o îmbogăţire fără justă cauză.
Cu privire la cheltuielile de judecată, intimata S.C. “A.” S.A. precizează că este exonerată de la plata acestora conform art. 275 din Codul de procedură civilă.
Analizând recursul declarat în raport de actele şi lucrările cauzei şi temeiurile de drept invocate, Curtea a constatat că este fondat.
Pentru capetele de cerere privind reactualizarea creanţei şi dobânda legală nu este necesară concilierea prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă, deoarece sunt capete accesorii ale principalului, decurgând din acesta, şi, în plus, reprezintă sume fluctuante, respectiv sume ce se modifică prin trecerea timpului.
Capetele de cerere privind reactualizarea debitului datorat şi obligarea pârâtei la dobânda legală, în conformitate cu art. 1088 din Codul civil coroborat cu art. 43 din Codul comercial şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000, au fost arătate în cererea de chemare în judecată, astfel că nu pot fi considerate cereri noi, în conformitate cu dispoziţiile art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
în conformitate cu dispoziţiile art. 316 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 294 alin. 2 din Codul de procedură civilă, acestea pot fi cerute şi în faţa instanţei de recurs.
Alegaţia intimatei privind îmbogăţirea fără just temei a recurentei-reclamante, în măsura în care se admite indexarea debitului şi dobânda legală, nu poate fi primită, deoarece în materie comercială se admite actualizarea creanţei în funcţie de rata inflaţiei, considerându-se că prin neexecutarea obligaţiei s-a produs un prejudiciu ce trebuie acoperit în integralitatea lui – atât paguba efectivă suferită, cât şi câştigul nerealizat.
Actualizarea creanţelor este admisibilă, ca urmare a existenţei fluctuaţiilor monetare ce se produc după expirarea scadenţei obligaţiilor de plată, reprezentând o daună efectivă produsă în patrimonial creditorului.
Câştigul nerealizat îl reprezintă dobânda legală calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 1088 din Codul civil, raportat la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000 şi art. 43 din Codul comercial.
în aceste condiţii, corect a apreciat recurenta-reclamantă că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1084 din Codul civil, alături de textele legale deja invocate.
în ceea ce priveşte susţinerile intimatei privind exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 275 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că în materie comercială debitorul este de drept în întârziere, astfel că nu beneficiază de exonerarea prevăzută de art. 275 din Codul de procedură civilă.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 3041 din Codul de procedură civilă, art. 294 alin. 2 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 316 din Codul de procedură civilă, art. 1084 şi art. 1088 din Codul civil, art. 43 din Codul comercial şi art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, Curtea a apreciat recursul fondat şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 din Codul de procedură civilă, l-a admis.
