Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 8622/86/2012 din data de 05.07.2012 reclamanţii G.C.C. ş.a., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Spiru Haret, au solicitat obligarea pârâtei să recunoască reclamanţilor studiile de licenţă efectuate la Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, din cadrul Universitatii “Spiru Haret” Bucureşti, specializarea drept, cu dobândirea Titlului de Licenţiat în Drept, obţinut prin promovarea examenului de licenţă; obligarea pârâtei la eliberarea DIPLOMEI DE LICENŢĂ – specializarea Drept pentru examenul de licenţă susţinut în sesiunea iulie 2009, a suplimentului de diplomă şi a foilor matricole; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că au absolvit Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, din cadrul Universităţii “Spiru Haret” Bucureşti, specializarea “drept”, prin promovarea examenului de licenţă din sesiunea iulie 2009, conform adeverinţelor ataşate acţiunii.
Menţionează că în perioada 2006 – 2009, au urmat cursurile Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică, din cadrul Universităţi „Spiru Haret” Bucureşti, specializarea „drept”, conform Contractelor de Studii cu taxă de şcolarizare ( semnate de reclamanţi, pe de o parte, şi D.S.R. Bucureşti prin semnătura domnului Rector şi Preşedinte, pe de altă parte), la forma de învăţământ la distanţă.
Se arată că reclamanţii au promovat toate examenele din toţi anii de studiu, în sesiunile de examen organizate în aceleaşi condiţii ca pentru studenţii care urmează cursurile la zi, având subiecte comune cu aceştia, pentru respectarea standardelor de exigenţă impuse de Carta Universităţii, fără deosebire de forma de învăţământ: Zi, FR sau ID, aşa cum a stabilit Senatul Universităţii prin Regulamentul de Funcţionare pentru Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi Frecvenţă Redusă (hotărârea nr. 425/23.06.2004), completat de Senatul U.S.H. Bucureşti în data de 15 septembrie 2008, şi prin ,,Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor – examen de licenţă/ diplomă / disertaţie” aprobate de Senatul U.S.H. Bucureşti în data 13 mai 2009.
În urma promovării examenului de licenţă, s-au eliberat reclamanţilor adeverinţele de licenţă, care confirmă Titlul de licenţiat în Drept, dobândit conform cu art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995.
Menţionează că nici până în prezent ( deşi reclamanţii au susţinut examenul de licenţă în iulie 2009, respectiv februarie 2010), nu li s-au eliberat diplomele de licenţă şi anexele, cu toate că s-au adresat, în nenumărate rânduri, atât M.E.C.T.S., cât şi U.S.H. Bucureşti şi Facultăţii.
Arată că dacă ar fi existat neclarităţi în desfăşurarea programului de studii parcurs de reclamanţi în perioada 2006 – 2009 la U.S.H. Bucureşti, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (M.E.C.T.S.) avea responsabilitatea legală conform art. 34 din O.U.G. nr. 75/12 iulie 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, de a lua unele măsuri care puteau merge până la încetarea şcolarizării începând cu anul 1 de studii 2006; acest lucru nu s-a întâmplat nici până la finalizarea studiilor şi a examenului de licenţă din sesiunea iulie 2009, ceea ce presupune că aceştia au parcurs un program de studii de licenţă acreditat la nivelul standardului de calitate impus de lege.
De altfel, potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 “Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. Formele de învăţământ seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă pot fi organizate de instituţiile de învăţământ superior care au cursuri de zi.”
Întrucât au fost formulate, în repetate rânduri, solicitări privind eliberarea diplomelor de licenţă, atât Universităţii “Spiru Haret”, au fost eliberate, diverse acte: adeverinţe de licenţă, nu însă şi diploma de licenţă.
Conform art. 67 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 “Absolvenţii care au promovat examenul de licenţă primesc titlul de licenţiat în profilul şi specializarea urmate”, acest fapt este un DREPT DOBÂNDIT în urma finalizării studiilor de licenţă, şi ca urmare firească este eliberarea diplomei de licenţă, prevăzută la art. 58 – 60 din Regulamentul Studenţilor nr. 3096/28.11.2008, fiind practic o formalitate protocolară ce trebuia îndeplinită de Minister şi Universitate, cu obligaţia legală de a asigura toate condiţiile tehnice ( asigurarea la timp cu formularele tipizate şi ştampilă ) pentru eliberarea diplomelor de licenţă absolvenţilor licenţiaţi, în termen de un an de la data absolvirii, conform Ordinului M.E.C.T.S. menţionat mai sus.
Întrucât toate actele de studii eliberate de către pârâta U.S.H. Bucureşti anexate la prezenta cerere, sunt toate acte administrative unilaterale şi cu caracter individual care au fost emise în scopul de a produce efecte juridice, iar aceste acte nu au fost anulate de către emitent şi nici de către o instanţă competentă, sunt deci acte valide care produc în continuare efecte juridice. Prin acestea se recunoaşte calitatea de licenţiat în drept dobândită.
Pe cale de consecinţă, arată că sunt îndreptăţiţi a intra în posesia Diplomelor de Licenţă, diploma de licenţă fiind actul juridic cu caracter oficial, recunoscut de orice persoană juridică din ţară sau străinătate, întrucât au dobândit acest drept conferit de legea învăţământului aplicabilă de la data înmatriculării până la data absolvirii şi promovării examenului de licenţă din sesiune iulie 2009 (drept dobândit ca urmare a promovării acestui examen de licenţă).
Eliberarea diplomei de licenţă este o cerinţă necesară atestării unui titlu oficial de calificare român în condiţiile aplicării art. 1 din Legea nr. 200/2004, ca cetăţeni europeni absolvenţi ai unei universităţi acreditate dintr-o ţară membră a Uniunii Europene, pentru a se oferi accesul exercitării profesiei oriunde în Spaţiul Economic European, acces blocat de mai bine de 2 ani de zile, prin lipsa diplomei de studii.
Arată că li se îngrădeşte accesul la muncă într-o profesie ale cărei deprinderi şi aptitudini le-au dobândit în perioada parcurgerii programului de studii de licenţă la U.S.H. Bucureşti (membră semnatară a Cartei de la Bologna din anul 2005), program de studii care respectă standardul de calitate definit în Manualul Calităţii Învăţământului şi Cercetării Ştiinţifice aplicat la U.S.H. Bucureşti.
În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 112 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 84/1995.
În susţinerea acţiunii au depus la dosar înscrisuri.
La data de 21.09.2012 pârâta a depus întâmpinare prin care solicită a se constata că şi-a îndeplinit obligaţiile legale faţă de reclamanţi în sensul că, după finalizarea completă a studiilor şi susţinerea examenului de licenţă, la cererea acestora, le-a eliberat adeverinţe de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit metodologiei organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de către pârâtă sub nr. 1405/21.05.2009 şi cu prevederile art. 20 şi art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007.
Arată că a informat şi Romdidac SA – Compania de material didactic desemnată de MECT, aducându-le la cunoştinţă că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă aceasta prin mai multe adrese a comunicat că nu poate să tipărească şi să livreze decât cu aprobarea scrisă a MECTS • Direcţia Generală Juridică şi Control.
Face menţiunea că în prezent se află în imposibilitatea practică de a obţine în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii solicitate de reclamanţi, datorită refuzului M.E.C.T.S.
Se arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 60 – 63 C.proc.civ., art.18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin.1 din aceeaşi lege, formulează cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licenţă si suplimentul la diploma pentru reclamanţi sub sancţiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea 554/2004, în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 – a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi obligarea MECTS la plata tuturor sumelor cu titlu de daune solicitate pârâtei USH de către reclamanţi. Solicită cheltuieli de judecata, pe cale separată.
1.Arată că atât vreme cât au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile, dreptul reclamanţilor la obţinerea actului de recunoaştere al studiilor este un drept câştigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se pot face discriminări între reclamanţi şi alţi absolvenţi, câtă vreme în cazul tuturor au fost respectate dispoziţiile aplicabile formei de învăţământ urmate.
Menţionează că a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanţie pe imposibilitatea efectivă de a emite reclamanţilor diplomele de licenţă atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puşi astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea, câtă vreme dreptul absolventului nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanţie, care, în calitate de autoritate publică gestionează materialele şi tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii.
Se arată că asupra admiterii cererii de chemare în garanţie s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele cu nr. 1045/59/2010, 1230/46/2010, 1283/44/2010, 1066/59/2010, 96/32/2011, 1120/4212010, 108/46/2011, 1455/44/2010, 10848/2/2010, 105/39/2011, 3207/119/2011 în sensul admiterii cererii pârâtei de chemare in garanţie a MECTS – irevocabil.
Întrucât în mod constant s-a statuat în jurisprudenţa I.C.C.J. – Secţia de contencios administrative şi fiscal, în litigii de aceeaşi natura, că MECTS are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licenţă şi suplimentele la diploma şi pentru respectarea principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, solicită obligarea MECTS, să aprobe tipărirea formularelor destinate actelor de studii.
Prin sentinţa nr.6165 din 1.11.2012 Tribunalul Suceava a admis acţiunea, a admis în parte cererea de chemare în garanţie, a obligat pârâta Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă, suplimentul de diplomă şi foile matricole pentru examenul de licenţă susţinut în sesiunea iulie 2009, a obligat chematul în garanţie – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi supliment la diplomă pentru reclamanţi, a respins cererea pârâtei de obligare la plata despăgubirilor pentru întârziere şi a cheltuielilor de judecată, ca nefondată, şi a obligat pârâta Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată de 1.064 lei.
În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut următoarele:
Legea nr. 443/2002 privind înfiinţarea Universităţii ,,Spiru Haret,, Bucureşti, prevede la art. 1 şi 2 ,, înfiinţarea Universităţii – Spiru Haret – Bucureşti ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ,, universitate înfiinţând o serie de facultăţi şi specialităţi acreditate, printre care se regăseşte şi Facultatea de drept, specializarea drept, cu predare în limba română.
Legea aplicabilă atunci când au început studiile reclamanţii era cea cu nr. 84/1995 – privind învăţământul şi respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
Potrivit art. 15 alin. 10 din Legea nr. 84/1995 ,,formele de organizare a învăţământului sunt: învăţământ de zi, seral, cu frecvenţă redusă, la distanţă, comasat …,, legea menţionată neavând reglementări care să vizeze durata studiilor la distanţă şi nici autoritatea competentă să reglementeze această problematică.
Ulterior Legea nr. 288/2004 la art. 4 alin. 1 reglementează studiile universitare de licenţă care corespund unui număr între 180 şi 240 de credite transferabile conform MECTS, iar în alin. 5 s-a prevăzut că durata studiilor pentru obţinerea creditelor de studii transferabile la învăţământ la distanţă se reglementează prin hotărâre de guvern.
Legea nr. 84/1995 şi Legea nr. 288/2004, în vigoare la data admiterii reclamanţilor la studii, conţineau dispoziţii în care Ministerul Educaţiei actualiză periodic, la propunerea Consiliului Naţional al Rectorilor, lista domeniilor şi specializărilor de licenţă, care se aprobă prin hotărâre de guvern.
Art. 5 din H.G. nr. 1175/2006 prevedea că durata ciclului de licenţă la formele de învăţământ de zi, cu frecvenţă redusă şi la distanţă este aceeaşi iar în anexa 1 a hotărârii de guvern este prevăzută şi specializarea ,,drept,, ca domeniu de studiu universitar de licenţă, cu 180 credite transferabile.
Raportat la aceeaşi dată, prin HG 916/2005 s-a aprobat structura instituţiilor de învăţământ superior acreditat şi specializările acestora iar Universitatea Spiru Haret Bucureşti cu Facultatea de Drept se regăseşte în acest act normativ.
Toate actele normative mai sus menţionate şi în vigoare la data înmatriculării reclamanţilor nu conţineau dispoziţii exprese cu privire la forma de învăţământ (zi, seral, frecvenţă redusă, la distanţă ) pentru specializările acreditate / autorizate, aşa încât domeniu acesta a rămas la competenţa de reglementare a fiecărei instituţii superioare de învăţământ, în considerarea autonomiei universitare cum a fost şi cazul prim pârâtei care a procedat în consecinţă.
Este adevărat că ulterior a apărut şi HG 676/2007 care a adus reglementări clare cu privire la actualizarea nomenclatorului domeniilor de studii universitare de licenţă şi a specializărilor din cadrul acestora cu privire la credite transferabile.
În cauză nu pot fi opuse reclamanţilor decât acele acte normative în vigoare la data înmatriculării deoarece la acea dată aceştia au putut în mod legitim să considere că admiterea şi parcurgerea studiilor universitare, în forma şi coordonatele legale raportate la acea dată, asigura legalitatea şi recunoaşterea publică a studiilor universitare ,fără ca acestea prin acte normative ulterioare, să fie invalidate retroactiv.
Refuzul M.E.C.T.S. de a tipării diplomele de licenţă şi supliment la diplome apare ca un ,,refuz nejustificat,, în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554 /2004 astfel că tribunalul a dispus obligarea acestei autorităţi centrale de a emite aceste aprobări /avize, având în vedere şi adresele universităţii.
Totodată a fost obligată Universitatea Spiru Haret Bucureşti ca după finalizarea procedurilor de tipărire a diplomelor, să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă pentru examenul de licenţă susţinut în sesiunea din iulie 2009 – Facultatea de drept, specializarea drept.
Referitor la cererea pârâtei de obligare a chematului în garanţie la plata cheltuielilor de judecată şi sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea 554 din 2004 republicată, în cuantum de 200 lei /zi întârziere, tribunalul a constatat că aceasta nu este fondată.
Cheltuielile de judecată cerute de pârâtă nu au fost dovedite, deci nu pot fi acordate iar sancţiunea prevăzută de alin. 2 din art. 24 nu se poate acorda decât dacă termenul stabilit în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile nu ar fi fost respectat de către cel obligat să efectueze o anumită operaţiune.
Este evident că în cauză nu ne aflăm intr-o astfel de situaţie, neexistând o hotărâre de acest gen şi drept urmare nu sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 rep.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâta Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti şi chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâta Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti invocă în recurs că, deşi prima instanţă a reţinut culpa exclusivă a MECTS în neeliberarea diplomelor de licenţă a reclamanţilor, a obligat Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată, fără ca aceasta din urmă să fie în culpă procesuală.
Pârâtul MECTS a reiterat în recurs apărările de la prima instanţă, arătând că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanţa s-a substituit organismelor de certificare a calităţii studiilor universitare, s-a substituit MECTS şi a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Diplomele şi suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, şi nu pe bata sentinţelor judecătoreşti.
Prin hotărârea pronunţată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obţină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzută de lege, şi să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanţa de fond s-a substituit MECTS, ARACIS şi instituţiilor de învăţământ superior, depăşind, astfel, atribuţiile puterii judecătoreşti..
Se mai arată în recurs că, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 88/1993, legea nr. 84/1995 şi OUG nr. 75/2005, formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
S-a precizat că nu trebuie confundată vocaţia pe care o au universităţile de a organiza în cadrul facultăţilor forme de învăţământ la distanţă, în specializările autorizate sau acreditate, cu dreptul de a organiza şcolarizarea la forma de învăţământ ID.
Recurentul a susţinut că în cazul Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti specializările/programele de studii de la forma de învăţământ la distanţă au fost organizate şi desfăşurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 88/1993 şi a OUG nr. 75/2005.
Astfel, s-a arătat că prin hotărâre de guvern au fost stabilite pentru fiecare an universitar domeniile de studii universitare de licenţă, structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările organizate de acestea, iar Facultate de Drept şi Administraţie Publică, forma de învăţământ la distanţă din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, nu se regăseşte în niciuna dintre aceste Hotărâri ale Guvernului.
Recurentul a precizat că nicio facultate şi nicio specializare din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, forma de învăţământ ID nu a fost şi nu este acreditată, arătând că Universitatea avea dreptul să organizeze admitere numai la specializările/programele acreditate, autorizate să funcţioneze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern.
S-a arătat că autoritatea recurentă nu poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licenţă, ci numărul acestora trebuie corelat cu numărul absolvenţilor care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.
Prin decizia nr.312/17.01.2013, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a constatat că recursul pârâtei Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti este întemeiat, iar recursul pârâtului MECTS este nefondat.
Cu privire la recursul pârâtei Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti, Curtea a constatat că în mod greşit acest pârât a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât această obligaţie rezidă în sarcina părţii aflate în culpă procesuală, ori imposibilitatea eliberării diplomelor de licenţă a reclamanţilor se datorează refuzului tipăririi acestora de către MECTS.
Ori, nefiind în culpă procesuală, în mod eronat pârâta Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul pârâtului MECTS Bucureşti, Curtea a constatat că:
Nu este dat motivul de recurs privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti în condiţiile în care prima instanţă a constatat că refuzul de a tipări diplomele de licenţă şi suplimentul la diplomă apare ca nejustificat în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004.
În fapt, dacă s-ar îmbrăţişa opinia recurentului, ar rezulta un veritabil blocaj al accesului reclamanţilor la justiţie, în contradicţie cu prevederile art. 6 din Convenţia EDO.
Referitor la celelalte motive de recurs, Curtea a constatat că în mod întemeiat prin sentinţa atacată a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti şi a fost obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi.
Susţinerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanţă a hotărârilor de guvern prin care Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, judecătorul cauzei nefiind investit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Odată ce instanţa de fond a apreciat că cererea reclamanţilor a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licenţă şi a certificatelor de studii, pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2284/2007, şi cererea Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti de obligare a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanţie poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condiţiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti a diplomelor de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012 şi nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c. României).
Având în vedere cele de mai sus, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul pârâtei Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti, în sensul înlăturării cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina acesteia, şi a respins recursul pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti, ca nefondat.
