SECtIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DECIZIE DE IMPUNERE.
-pct.48 din H.G. nr.44/2004;
-pct.98 din H.G. nr.44/2004.
Instanta de fond a retinut corect ca problema juridica dedusa judecatii este aceea de a se stabili daca organul de inspectie fiscala a apreciat în mod corect ca fiind nedeductibila suma de 1.186.448 lei care reprezinta diferenta dintre valoarea lucrarilor de reabilitare a canalizarii si a statiilor de pompare Satu-Mare înregistrata în evidenta contabila în suma de 7.011.011 lei si valoarea înscrisa în factura nr. 031207/30.06.2008 în suma de 5.824.563 lei întocmita în baza situatiei de lucrari initiala.
De asemenea, justificat a constatat prima instanta, pe baza concluziilor raportului de expertiza fiscala întocmit de consultantul fiscal M. C. V., ca suma de 1.186.448 lei a fost gresit considerata în actele de control ca fiind nedeductibila fiscal, fapt care a avut drept consecinta calcularea unui impozit pe profit suplimentar în suma de 189.832 lei la care se adauga majorarile de întârziere aferente acestei sume.
De asemenea, justificat a constatat prima instanta, pe baza concluziilor raportului de expertiza fiscala întocmit de consultantul fiscal M. C. V., ca suma de 1.186.448 lei a fost gresit considerata în actele de control ca fiind nedeductibila fiscal, fapt care a avut drept consecinta calcularea unui impozit pe profit suplimentar în suma de 189.832 lei la care se adauga majorarile de întârziere aferente acestei sume.
Argumentul expertului, însusit si de catre instanta de recurs, consta în faptul ca aceste cheltuieli sunt aferente unor lucrari pentru care au fost prezentate toate actele justificative cerute de punctul 48 din Hotarârea nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal pentru a fi considerate deductibile din punct de vedere fiscal. Aceste cheltuieli au fost însa introduse în mod eronat de organul de control în categoria cheltuielilor nedeductibile din punct de vedere a impozitului pe profit.
Argumentul expertului, însusit si de catre instanta de recurs, consta în faptul ca aceste cheltuieli sunt aferente unor lucrari pentru care au fost prezentate toate actele justificative cerute de punctul 48 din Hotarârea nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal pentru a fi considerate deductibile din punct de vedere fiscal. Aceste cheltuieli au fost însa introduse în mod eronat de organul de control în categoria cheltuielilor nedeductibile din punct de vedere a impozitului pe profit.
Printre actele justificative se regasesc contractul pentru executare a lucrarii, cu anexe în care sunt cuprinse pozitiile de deviz în discutie, factura BK7L-A nr. 031207/30.06.2008 în valoare de 1.922.141,49 Euro (7.011.011 lei) si situatia de lucrari-certificatul de realizari care contine lucrarile în cauza, instanta de fond constatând corect ca, desi aceste lucrari nu au fost cuprinse în situatia de lucrari aferenta dosarului preturilor de transfer, acestea se regasesc în situatia de lucrari anexata la contractul cu beneficiarul, respectiv sunt receptionate, facturate si achitate.
Printre actele justificative se regasesc contractul pentru executare a lucrarii, cu anexe în care sunt cuprinse pozitiile de deviz în discutie, factura BK7L-A nr. 031207/30.06.2008 în valoare de 1.922.141,49 Euro (7.011.011 lei) si situatia de lucrari-certificatul de realizari care contine lucrarile în cauza, instanta de fond constatând corect ca, desi aceste lucrari nu au fost cuprinse în situatia de lucrari aferenta dosarului preturilor de transfer, acestea se regasesc în situatia de lucrari anexata la contractul cu beneficiarul, respectiv sunt receptionate, facturate si achitate.
Drept urmare, în opinia instantei de recurs, nu se justifica invocarea de catre recurenta a prevederilor pct. 89 din HG nr. 44/2004 ( în conformitate cu care justificarea prestarii efective a serviciului se efectueaza cu situatiile de lucrari, procesele verbale de receptie, rapoarte de lucru, studiile de fezabilitate, de piata sau cu orice alte asemenea documente), deoarece nu prezinta relevanta împrejurarea ca aceste situatii de lucrari nu se regasesc la dosarul preturilor de transfer, cum au sustinut organele de control, din moment ce expertul fiscal le-a identificat ca anexa la contractul cu beneficiarul lucrarii „ Reabilitarea retelei de canalizare si a statiilor de pompare Satu Mare”, fiind îndeplinite astfel cerintele cumulativ prevazute de punctul 48 din Hotarârea nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Drept urmare, în opinia instantei de recurs, nu se justifica invocarea de catre recurenta a prevederilor pct. 89 din HG nr. 44/2004 ( în conformitate cu care justificarea prestarii efective a serviciului se efectueaza cu situatiile de lucrari, procesele verbale de receptie, rapoarte de lucru, studiile de fezabilitate, de piata sau cu orice alte asemenea documente), deoarece nu prezinta relevanta împrejurarea ca aceste situatii de lucrari nu se regasesc la dosarul preturilor de transfer, cum au sustinut organele de control, din moment ce expertul fiscal le-a identificat ca anexa la contractul cu beneficiarul lucrarii „ Reabilitarea retelei de canalizare si a statiilor de pompare Satu Mare”, fiind îndeplinite astfel cerintele cumulativ prevazute de punctul 48 din Hotarârea nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Decizia nr.4577/CA/06.12.2013 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.3608/CA/19.09.2013 Tribunalul Satu Mare a admis în parte actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta V. KFT, persoana juridica maghiara, prin SC V. UT ES E. SRL T. , Sucursala S. M., în contradictoriu cu pârâta A. J. F. P. S. M. (fosta DGFP a jud.Satu-Mare si A. F. P. M. SATU-MARE în consecinta:
A anulat în parte atât Decizia de impunere nr. 1118/27.08.2010, cât si Decizia nr. 108442/30.06.2011 privind modul de solutionare a contestatiei, doar în ceea ce priveste impozitul pe profit suplimentar în suma de 189.832 lei, cât si a majorarilor de întârziere calculate asupra acestei sume.
A obligat pârâtele sa restituie reclamantei suma ce rezulta din deducerea impozitului pe profit si a majorarilor de întârziere calculate asupra taxei liderului de consortiu – 244.585 lei si a sumei de 26.105 lei, deductibile, din suma achitata de reclamanta în cuantum de 425.198 lei.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele :
Prin Decizia de impunere nr. 1118/27.08.2010 emisa de parata în baza Raportului de inspectie fiscala înregistrat sub nr. 95846/27.08.2010 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligatii suplimentare de plata în suma de 425.198 lei reprezentând: 232.603 lei impozit pe profit suplimentar pe perioada 07.08.2007-30.06.2010 si 192.595 lei majorari aferente, ca urmare a neacceptarii ca deductibila fiscal a sumei totale de 1.457.138 lei. Suma de 1.457.448 lei se compune din:1.186.448 lei reprezentând cheltuieli necuprinse în situatiile de lucrari; 244.585 lei reprezentând taxa liderului de consortiu si 26.105 lei reprezentând suma facturata de societatea mama peste pretul de piata.
Prin Decizia nr.108442/30.06.2011 privind modul de solutionare a contestatiei formulata de reclamanta a fost respinsa ca fiind neîntemeiata contestatia.
Tribunalul a retinut ca initial reclamanta a solicitat anularea în tot a deciziei de impunere nr. 1118/27.08.2010, ca ulterior, în urma administrarii probatoriului, sa solicite admiterea în parte a actiunii, în sensul anularii doar în parte a deciziei de impunere, doar în ceea ce priveste impozitul pe profit suplimentar în suma de 189.832 lei si a majorarilor de întârziere calculate asupra acestei sume.
Ca urmare, Tribunalul a retinut ca, potrivit principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, este superflua analiza stabilirii impozitului pe profit suplimentar în raport cu aspectul nedeductibil al sumelor de 244.585 lei reprezentând taxa liderului de consortiu si 26.105 lei reprezentând suma facturata de societatea mama peste pretul de piata.
Ca atare, problema juridica dedusa judecatii este aceea de a se stabili daca organul de inspectie fiscala a apreciat în mod corect ca fiind nedeductibila suma de 1.186.448 lei care reprezinta diferenta dintre valoarea lucrarilor de reabilitare a canalizarii si a statiilor de pompare Satu-Mare înregistrata în evidenta contabila în suma de 7.011.011 lei si valoarea înscrisa în factura nr. 031207/30.06.2008 în suma de 5.824.563 lei întocmita în baza situatiei de lucrari initiala.
În vederea clarificarii acestui aspect, în cauza a fost administrata proba efectuarii expertizei fiscale judiciare de catre consultant fiscal M. C. V. Din concluziile raportului de expertiza, astfel cum a fost completat, s-a retinut ca suma de 1.186.448 lei a fost gresit considerata în actele de control ca fiind nedeductibila fiscal si care a avut drept consecinta calcularea unui impozit pe profit suplimentar în suma de 189.832 lei la care se adauga majorarile de întârziere aferente acestei sume. Argumentul consta în faptul ca aceste cheltuieli sunt aferente unor lucrari pentru care au fost prezentate toate actele justificative cerute de punctul 48 din Hotarârea nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, deci considerate deductibile din punct de vedere fiscal. Printre actele justificative se regasesc contractul pentru executare a lucrarii, cu anexe în care sunt cuprinse pozitiile de deviz în discutie, factura BK7L-A nr. 031207/30.06.2008 în valoare de 1.922.141,49 Euro (7.011.011 lei) si situatia de lucrari-certificatul de realizari care contine lucrarile în cauza. În acest sens, se retine ca desi aceste lucrari nu au fost cuprinse în situatia de lucrari aferenta dosarului preturilor de transfer, acestea se regasesc în situatia de lucrari anexata la contractul cu beneficiarul, respectiv sunt receptionate, facturate si achitate.
Ca atare, se impune anularea deciziei de impunere în ceea ce priveste stabilirea impozitului pe profit suplimentar în suma de 189.832 lei achitat de societatea reclamanta.
Este un principiu de drept consacrat ca accesoriul urmeaza soarta principalului si astfel ori de cate ori nu exista o datorie, nu exista nici accesoriile (majorari, penalitati, dobânzi) acestui capital.
Conform art. 47 din OG nr. 92/2003 ” anularea ori desfiintarea totala sau partiala, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creante fiscale principale atrage anularea, desfiintarea ori modificarea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor fiscale principale anulate ori desfiintate.”
În lumina celor de mai sus, instanta a admis în parte actiunea în contencios administrativ si a dispus anularea în parte atât a Deciziei de impunere nr.1118/27.08.2010, cât si a Deciziei nr.108442/30.06.2011 privind modul de solutionare a contestatiei în ceea ce priveste impozitul pe profit suplimentar în suma de 189.832 lei, cât si a majorarilor de întârziere calculate asupra acestei sume; totodata, a obligat pârâta sa restituie reclamantei suma ce rezulta din deducerea impozitului pe profit si a majorarilor de întârziere calculate asupra taxei liderului de consortiu – 244.585 lei si a sumei de 26.105 lei deductibile, din suma achitata de reclamanta în cuantum de 425.198 lei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta pârâta D. G. R. F. P. Cluj Napoca – prin A. J. F. P. Satu Mare solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii.
Arata ca în luna iunie 2008 Sucursala Satu Mare a înregistrat pe cheltuieli cu prestari de servicii suma de 7.011.011 lei( 1.922.141,49 Euro) în baza facturii cu seria BK7L-A, nr.031207/30.06.2008 emisa de V. ut es E. K.F.T. Ungaria, reprezentând contravaloare lucrarilor privind “Reabilitarea canalizarii si a statiilor de pompare Satu Mare”, pentru care societatea mama nu a întocmit si prezentat o situatie de lucrari doar pentru suma de 1.596.864,44 (5.824.563 lei). În contestatie este mentionat faptul ca baza înregistrarii în contabilitate a cheltuielilor o reprezinta factura, iar situatiile de lucrari au fost întocmite eronat, respectiv faptul ca societatea nu a „dispus de timp suficient pentru justificarea reala a lucrarilor”. Conform pct. 89 din H.G. 44./2004 se mentioneaza si faptul ca „Justificarea prestarii efective a serviciului se efectueaza cu situatiile de lucrari, procesele-verbale de receptie, rapoartele de lucru, studiile de fezabilitate, de piata sau cu orice alte asemenea documente”. În ceea ce priveste faptul ca societatea nu a beneficiat de suficient timp pentru a remedia eroarea, a mentionat ca inspectia fiscala a fost suspendata în data de 07.05.2010 pâna la data de 06.08.2010, pentru întocmirea dosarului pretului de transfer, în care situatia de lucrari este cuprinsa la pagina 000072.
Totodata societatea a sustinut faptul ca inspectorii financiari au luat în considerare doar situatiile de lucrari, refuzând sa accepte alte documente. Echipa de inspectie nu este de acord cu aceasta afirmatie întrucât a luat în considerare toate documentele anexate în dosarul pretului de transfer, reprezentantii societatii neprezentând în timpul controlului alte documente legale care sa justifice suma facturata. Nici pâna la data depunerii contestatiei societatea nu a prezentat nicio alta situatie de lucrari sau alte documente prin care sa justifice realitatea efectuarii serviciilor.
Intimata reclamanta prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei atacate.
Considera ca, prima instanta în baza probelor administrate în mod judicios a retinut nelegalitatea partiala a actelor administrativ fiscale atacate cu consecinta admiterii în parte a actiunii în contencios administrativ formulata.
Raportul de expertiza fiscala judiciara cât si suplimentul la acesta, în urma verificarii documentelor contabile privind situatiile de lucrari a constatat ca la dosarul preturilor de transfer lipsesc un numar de pozitii.
Expertul fiscal lamureste aceasta împrejurare de fapt prin raspunsul la obiectivul nr.l al expertizei .
În consecinta, prin actele administrativ fiscale atacate în mod gresit s-a stabilit ca suma de 1.186.448 lei este nedeductibila fiscal cu consecinta calcularii asupra acestei sume a impozitului pe profit suplimentar de 189.832 lei (1.186.448 lei x 16 % ) plus majorarile de întârziere conform calculului efectuat de recurenta la pagina 11 din Decizia nr. 108442/30.06.2011 data în solutionarea contestatiei.
Aceste lucrari au fost incontestabil executate, receptionate si achitate neavând relevanta ca situatiile de lucrari nu se regasesc în dosarul preturilor de transfer din moment ce ele au fost identificate ca anexe la contractul de executie de lucrari si în situatiile de lucrari cu beneficiarul SC A. S. SATU MARE pentru lucrarea „Reabilitarea retelei de canalizare si a statiilor de pompare Satu Mare “.
Asa fiind, în mod corect a retinut prima instanta ca suma de 1.186.448 lei este deductibila din punct de vedere fiscal fiind îndeplinite cerintele cumulativ prevazute de art.48 din HG nr.44/2004 de aplicare a Codului fiscal a României.
În drept a invocat disp.art.l 15 vechiul Cod de pr.civ.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta DGRFP Cluj Napoca – prin AJFP Satu Mare, ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a retinut corect ca problema juridica dedusa judecatii este aceea de a se stabili daca organul de inspectie fiscala a apreciat în mod corect ca fiind nedeductibila suma de 1.186.448 lei care reprezinta diferenta dintre valoarea lucrarilor de reabilitare a canalizarii si a statiilor de pompare Satu-Mare înregistrata în evidenta contabila în suma de 7.011.011 lei si valoarea înscrisa în factura nr. 031207/30.06.2008 în suma de 5.824.563 lei întocmita în baza situatiei de lucrari initiala.
În consecinta,în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedura civila, cu raportare la prevederile art.218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale punctului 48 din Hotarârea nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta DGRFP Cluj Napoca – prin AJFP Satu Mare.
Fara cheltuieli de judecata în recurs.
