SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTĂRÂRE EMISĂ DE COLEGIUL DE CONDUCERE AL UNEI JUDECĂTORII.
-Legea nr.304/2004;
-art.221 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Instanţa de recurs a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, analizând Hotărârea nr. 31/11.11.2011 a colegiului de conducere al Judecătoriei B. prin raportare la probaţiunea administrată în cauză şi la normele incidente din Legea nr. 304/2004 şi din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Instanţa de recurs a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, analizând Hotărârea nr. 31/11.11.2011 a colegiului de conducere al Judecătoriei B. prin raportare la probaţiunea administrată în cauză şi la normele incidente din Legea nr. 304/2004 şi din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
În urma acestei analize a constatat că măsura dispusă a avut ca temei dezechilibrul între secţia civilă şi secţia penală din cadrul judecătoriei, sub aspectul volumului de activitate.
Recurenta a mai susţinut că analiza legalităţii hotărârii s-a făcut, în mod nelegal, pe baza unor înscrisuri ulterioare emiterii hotărârii colegiului.
Recurenta a mai susţinut că analiza legalităţii hotărârii s-a făcut, în mod nelegal, pe baza unor înscrisuri ulterioare emiterii hotărârii colegiului.
Susţinerea este neîntemeiată, hotărârea de colegiu fiind luată pe baza unei situaţii de fapt preexistente adoptării sale şi recunoscute de judecătorii din cadrul instanţei. Faptul că ulterior s-au făcut verificări care confirmă starea de fapt, nu este de natură a conduce la concluzia că hotărârea este nelegală devreme ce reflectă realitatea şi respectă normele legale incidente.
Susţinerea este neîntemeiată, hotărârea de colegiu fiind luată pe baza unei situaţii de fapt preexistente adoptării sale şi recunoscute de judecătorii din cadrul instanţei. Faptul că ulterior s-au făcut verificări care confirmă starea de fapt, nu este de natură a conduce la concluzia că hotărârea este nelegală devreme ce reflectă realitatea şi respectă normele legale incidente.
Pe de altă parte, contrar afirmaţiilor făcute, faptul că la nivelul secţiei civile volumul de muncă era mult mai mare decât cel din secţia penală este confirmat de însăşi recurenta reclamantă care prin înscrisul olograf de la fila 32, solicita Preşedintelui instanţei, la data de 12.09.2011, să se ia act de faptul că starea de sănătate şi situaţia familială nu i-ar permite să facă faţă volumului de muncă din secţia civilă.
Pe de altă parte, contrar afirmaţiilor făcute, faptul că la nivelul secţiei civile volumul de muncă era mult mai mare decât cel din secţia penală este confirmat de însăşi recurenta reclamantă care prin înscrisul olograf de la fila 32, solicita Preşedintelui instanţei, la data de 12.09.2011, să se ia act de faptul că starea de sănătate şi situaţia familială nu i-ar permite să facă faţă volumului de muncă din secţia civilă.
Prin raportare la situaţia din instanţa respectivă, dovedită cu înscrisuri, prima instanţă, a constatat în mod pertinent că măsura mutării unui judecător din secţia penală în cea civilă era necesară şi obligatorie.
Prin raportare la situaţia din instanţa respectivă, dovedită cu înscrisuri, prima instanţă, a constatat în mod pertinent că măsura mutării unui judecător din secţia penală în cea civilă era necesară şi obligatorie.
Analizând legalitatea măsurii de repartizare a doamnei judecător B. L. L. din secţia penală în cea civilă, instanţa de fond, a apreciat, în mod legitim, că aceasta a fost luată cu respectarea criteriilor prevăzute în art.221 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, sens în care le-a analizat pe fiecare dintre acestea, contrar celor afirmate de recurentă.
Analizând legalitatea măsurii de repartizare a doamnei judecător B. L. L. din secţia penală în cea civilă, instanţa de fond, a apreciat, în mod legitim, că aceasta a fost luată cu respectarea criteriilor prevăzute în art.221 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, sens în care le-a analizat pe fiecare dintre acestea, contrar celor afirmate de recurentă.
Decizia nr.3576/CA/09.10.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 6411/CA din 27.11.2012 Tribunalul Bihor a luat act de renun?area reclamantei B. L. L. la judecarea capătului de cerere având ca obiect daune morale, formulat în contradictoriu cu pârâţii H. F., A. E. şi B. I., a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. L. L., judecător la Judecătoria B. , în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Judecătoriei B., prin pre?edinte, având ca obiect anularea par?ială a Hotărârii nr. 31 din 11.11.2011 a Colegiului de conducere al Judecătoriei B. – cu privire la măsurile dispuse la art. 2 lit. a), fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin măsura dispusă la art. 2 lit. a) din Hotărârea nr.31 din 11.11.2011 a Colegiului de conducere al Judecătoriei B., contestată în cauză, s-a dispus, în temeiul art. 22 alin. 1 lit.b1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, repartizarea reclamantei – judecător în cadrul Secţiei penale la Secţia civilă, începând cu data de 02.11.2011.
Împotriva acestei măsuri, reclamanta a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu art.7 din Legea nr.554/2004, solicitând revocarea acesteia, însă prin Hotărârea nr.35 din 19.12.2011 a Colegiului de conducere, plângerea a fost respinsă.
Raportând situaţia de speţă la textele legale incidente, instanţa de fond a apreciat că măsura dispusă la art. 2 lit. a) din Hotărârea nr.31/11.11.2011 este legală.
Potrivit art. 43 alin.1 din Legea nr. 304/2004, fiecare instanţă judecătorească este condusă de un preşedinte care exercită atribuţiile manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii acesteia iar art.49 alin.1 din Legea nr. 304/2004 prevede că în cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere, care hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei si îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 41.
Conform art.41 alin.2 din Legea nr.304/2004, componenţa secţiilor si completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului.
Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 22 alin. 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (în forma în vigoare la data adoptării Hotărârii nr.31/11.11.2011), care prevăd, printre atribuţiile colegiului de conducere al instanţei, stabilirea componenţei secţiilor, în funcţie de volumul de activitate, ţinând seama de specializarea judecătorilor (art.22 alin.2 lit.b) şi repartizarea judecătorilor de la o secţie la alta a instanţei, în cazurile în care schimbarea specializării este justificată de existenţa unui dezechilibru vădit şi de durată între secţii, sub aspectul volumului de activitate (art.22 alin.2 lit.b1).
Criteriile pentru schimbarea repartizării sunt statuate în art.221 din Regulament, conform căruia: “1) În exercitarea atribuţiei prevăzute la art.22 alin.2 lit.b1), criteriul principal care va fi avut în vedere de colegiul de conducere constă în solicitarea expresă a unor judecători, iar în lipsa unor astfel de solicitări, a acordului celor în cauză.
2) În situaţia în care niciun judecător nu solicită repartizarea la altă secţie şi nici nu este de acord cu schimbarea specializării, vor fi avute în vedere, cu prioritate, în măsura posibilului, secţiile cu un domeniu de activitate apropiat de cel al secţiei la care se doreşte repartizarea şi, în cadrul acestui criteriu, volumul de activitate al secţiei de la care se intenţionează mutarea.
3) În situaţia în care aceste criterii nu sunt funcţionale, vor fi avute în vedere, în ordine ierarhică, următoarele criterii de selecţie:
a) experienţa profesională anterioară în domeniul de activitate al secţiei la care se doreşte mutarea;
b) absolvirea cursurilor de formare profesională în domeniul respectiv;
c) pregătirea profesională realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susţinere de referate sau lucrări în congrese, seminare, alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicaţii de specialitate, precum şi specializarea pentru care s-a optat la concursul de promovare în funcţii de execuţie;
d) vechimea judecătorului în cadrul secţiei de la care urmează să fie mutat.
4) În cazul aplicării criteriului prevăzut la alin.3) lit.d), va fi avut în vedere judecătorul cu vechimea cea mai mică în cadrul secţiei de la care urmează să fie mutat.
5) La solicitarea judecătorului ce urmează a fi repartizat la altă secţie, colegiul de conducere poate aproba o perioadă de maximum două luni în care acesta să nu participe la şedinţele de judecată şi să aibă posibilitatea formării profesionale, în funcţie de specializarea noii secţii”.
Din aceste texte de lege, rezultă că revine preşedintelui instanţei sau colegiului de conducere sarcina bunei înfăptuiri a actului de justiţie, precum şi faptul că atribuţia stabilirii componenţei secţiilor şi a repartizării judecătorilor de la o secţie la alta a instanţei revine colegiului de conducere, cu respectarea condiţiilor şi a criteriilor prevăzute de lege.
În speţă, s-a constatat că adoptarea măsurii prevăzută la art.2 lit.a) din Hotărârea nr. 31/11.11.2011, prin care s-a stabilit repartizarea doamnei judecător B. L. L. de la secţia penală la secţia civilă, a fost justificată de existenţa dezechilibrului între secţia civilă şi secţia penală sub aspectul volumului de activitate, după cum rezultă din procesul verbal încheiat în 11.11.2011, care a stat la baza Hotărârii nr.31/11.11.2011.
Analizând această măsură din perspectiva dispoziţiilor art.22 alin.2 lit.b1) şi a criteriilor prevăzute de art. 22 alin.2 lit.b1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că măsura a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal al şedinţei colegiului de conducere din 11.11.2011, sunt prezentate datele statistice avute în vedere la luarea acestei măsuri, referitoare la volumul de activitate în anul 2011 a secţiei penale şi a secţiei civile.
Conform acestora, în anul 2011, la nivelul Judecătoriei B., s-au înregistrat la secţia civilă 14.013 dosare, comparativ cu 2.702 dosare la secţia penală.
Raportat la numărul de judecători care activează pe fiecare secţie, şi anume 10 judecători pe secţia civilă şi 5 judecători pe secţia penală, şi luând în considerare şi dosarele repartizate ca urmare a desfiinţării unor complete, s-a constatat că există o medie de 1401 dosare/judecător în secţia civilă şi 540 dosar/judecător în secţia penală.
Din punct de vedere al complexităţii, datele statistice relevă o medie de 7.420 puncte/judecător în secţie civilă fa?ă de 2.946 puncte/judecător în secţia penală.
Existenţa dezechilibrului sub aspectul volumului de activitate între secţia civilă şi secţia penală rezultă şi din „Raportul activităţii desfăşurate în anul 2011 la Judecătoria B.” (f.76-102), conform indicatorilor statistici prezentaţi în cuprinsul acestuia, în cursul anului 2011 a existat o medie de 1859 dosare/judecător la secţia civilă faţă de 782 dosare/judecător la secţia penală, iar sub aspectul complexităţii, din totalul de 106.349 puncte, 90.860 puncte complexitate au revenit secţiei civile şi 15.489 puncte secţiei penale.
Din situaţia prezentată, instanţa de fond a reţinut, contrar susţinerilor reclamantei, că la nivelul Judecătoriei B., se impunea luarea măsurii prevăzută de art.22 alin.2 lit.b1) din Regulament, respectiv repartizarea unui judecător de la secţia penală la secţia civilă, schimbarea specializării fiind justificată de existenţa dezechilibrului vădit şi de durată între cele două secţii, sub aspectul volumului de activitate, dovedit în cauză.
Constatând că măsura era necesară şi obligatorie, s-a apreciat că se impune a se analiza dacă au fost respectate criteriile pentru schimbarea repartizării, prevăzute în art.221 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Analizând procesul verbal al şedinţei colegiului de conducere din 11.11.2011 sub acest aspect, instanţa de fond a constatat că, la şedinţă au fost invitaţi, pentru dezbaterea acestei probleme, judecătorii secţiei penale.
În urma consultării acestora, s-a constatat că niciun judecător din cadrul secţiei penale nu a solicitat repartizarea la secţia civilă şi nici nu a fost de acord cu schimbarea specializării, nefiind astfel îndeplinit criteriul principal al repartizării, prevăzut în alin.1 al art.221 din Regulament.
În condiţiile în care problema repartizării priveşte secţia civilă şi secţia penală, nu este îndeplinită nici ipoteza prevăzută la alin. 2 al art. 221 din Regulament, care face referire, în măsura posibilului, la secţiile cu un domeniu de activitate apropiat de cel al secţiei la care se doreşte repartizarea şi, în cadrul acestui criteriu, volumul de activitate al secţiei de la care se intenţionează mutarea.
În atare situaţie, s-a apreciat că analiza se impune a fi făcută din perspectiva criteriilor de selecţie prevăzute la alin. 3 al art.221 din Regulament, stabilite în ordine ierarhică.
După cum rezultă din procesul verbal al şedinţei colegiului de conducere din 11.11.2011, în urma analizării acestor criterii, s-au constatat următoarele:
– în ceea ce priveşte criteriul prevăzut la lit.a) – experienţa profesională anterioară în domeniul de activitate al secţiei la care se doreşte mutarea, s-a constatat că cea mai mare vechime în cadrul secţiei civile o are doamna judecător B. L.;
– referitor la criteriul prevăzut la lit.b) – absolvirea cursurilor de formare profesională în domeniul respectiv, s-a reţinut, de asemenea, că este îndeplinit în persoana reclamantei, întrucât în cei 15 ani de carieră la secţia civilă, domnia sa a participat la seminarii;
– cu privire la criteriul prevăzut la lit.d) – vechimea judecătorului în cadrul secţiei de la care urmează să fie mutat, interpretat prin coroborare cu dispoziţiile alin.4 al art.221 din Regulament, s-a constatat că doamna judecător are cea mai mică vechime în secţia penală.
În considerarea acestor aspecte, argumentele reclamantei privind nerespectarea dispoziţiilor legale vor fi înlăturate, instanţa apreciind că măsura dispusă la art.2 lit.a) din Hotărârea nr.31 din 11.11.2011, de repartizare a doamnei judecător de la secţia penală la secţia civilă, a fost luată cu respectarea condiţiilor prevăzute de art.22 alin.2 lit.b1) din Regulament, precum şi a criteriilor de repartizare statuate în art.221 din Regulament.
Susţinerea reclamantei, conform căreia prin schimbarea specializării i se încalcă dreptul la dezvoltarea pregătirii profesionale în domeniul penal şi dreptul la stabilitatea în carieră, nu a putut fi primită, având în vedere dispoziţiile legale mai sus amintite, care prevăd această posibilitate, în condiţiile legii.
În privin?a celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă, constând în nelegalitatea alegerii actualului colegiu de conducere al Judecătoriei B. şi încălcarea de către acest colegiu de conducere a unor dispoziţii legale, fără legătură cu Hotărârea nr.31/11.11.2011 contestată în cauză, instanţa de fond a apreciat că exced acţiunii, neputând fi analizate în limitele cadrului procesual cu care a fost învestită.
Referitor la capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâţii H. F., A. E. şi B. L. I., prin care s-a solicitat plata daunelor morale, constatând că, prin cererea depusă prin registratura instanţei în data de 06.11.2012, reclamanta a învederat instanţei că renunţă la judecarea acestui capăt de cerere, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 Cod procedură civilă, s-a lua act de această manifestare de voinţă.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. În raport de soluţia pronunţată, s-a constatat că pârâţii sunt îndreptăţiţi la plata cheltuielilor de judecată. Conform actelor dosarului, acestea sunt formate din onorariu de avocat şi cheltuieli cu transportul la instanţă.
Cererea pârâţilor de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-reclamantă B. L. L., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea parţială a Hotărârii nr. 31/11.11.2011 a Colegiului de conducere al Judecătoriei B. în privinţa art. 2 lit. a) al acesteia.
In motivarea recursului, recurenta a arătat că, după expunerea cuprinsului acţiunii iniţiale, sentinţa nu reţine şi nu analizează susţineri importante pentru dezlegarea fondului (cuprinse, de exemplu, în răspuns la întâmpinare sau concluzii scrise), precum faptul că singurele documente anterioare hotărârii atacate sunt cele 6 file (în afară de hotărâre şi proces-verbal), aflate la dosarul nr. 11445/40/2011 al Tribunalului B.
Din contră, analiza legalităţii hotărârii atacate este făcută în mod nelegal, cu consecinţa unei analize netemeinice, pe baza unor înscrisuri ulterioare emiterii hotărârii colegiului, fără să intereseze pertinenţa şi concludenta datei emiterii acestora şi fără să se aibă în vedere şi să se analizeze susţinerile sale, bazate pe procesul verbal consemnat în scris de către grefierul şef al instanţei, care diferă ca şi conţinut de forma dactilografiată a aceluiaşi proces-verbal al şedinţei de colegiu din 11.11.2011.
De asemenea, deşi la data şedinţei de colegiu din 11.11.2011 nu a existat nici o analiză comparativă necesară pentru aplicarea criteriilor de la alin. 3 al art. 221, pe baza nici unui fel de date cu privire la carieră şi vechimea în civil şi, respectiv, în penal a judecătorilor analizaţi, nu se ştie pe baza căror documente instanţa de fond îşi însuşeşte, pur şi simplu, la fila 11, alin. 4 şi 5 ale sentinţei şi fără a exprima acest aspect, menţiunile inserate în alt proces-verbal, de la altă dată, al şedinţei colegiului din data de 2 septembrie 2011, ca şi cum ar fi fost cele ale şedinţei din 11 noiembrie. După care, nemotivat si doar pe baza aprecierii fără temei că a fost făcută o analiză ierarhică a criteriilor ROI, la alin.9 al aceleiaşi file 11, argumentele reclamantei se consideră a fi înlăturate, deşi nu se face nici o analiză a acestora, instanţa apreciind, pur şi simplu, că repartizarea de la penal la civil a fost legală, deci a fost şi o măsură necesară şi suficientă.
Nu s-au analizat în concret, toate motivările reclamantei raportate la alte texte legale, inclusiv ale legii organice, şi care au caracter prioritar faţă de un regulament.
În drept a invocat prevederile art. 304, 3041 Cod procedură civilă.
Intimaţii, legal citaţi, nu si-au precizat poziţia faţă de prezentul recurs.
Analizând recursul declarat inclusiv din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, Curtea de apel a reţinut că este nefondat şi l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurenta, fără invoca un motiv de recurs, rezumându-se la a indica generic prevederile art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă, a afirmat că, instanţa de fond nu a analizat „susţineri importante pentru dezlegarea fondului (cuprinse, de exemplu, în răspuns la întâmpinare sau concluzii scrise)”, fără a indica în concret la ce se face referire.
În urma acestei analize a constatat că măsura dispusă a avut ca temei dezechilibrul între secţia civilă şi secţia penală din cadrul judecătoriei, sub aspectul volumului de activitate.
Pentru aceste considerente, a înlăturat ca neîntemeiate susţinerile acesteia, a respins ca nefondat recursul şi a menţinut în întregime hotărârea recurată, fără cheltuieli de judecată.
