Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Contestaţie în anulare. Condiţii de admisibilitate
-Art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod de procedură civilă
Prin contestaţia în anulare formulată în cauză, contestatorii au solicitat anularea hotărârii atacate şi declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Secţiei I-a civilă a Curţii de Apel Oradea, arătând că, ulterior pronunţării deciziei, la data de 26.06.2014, Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 39/2014-P, dată în dosar nr. 3884/83/2013* s-a pronunţat asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Satu Mare – Secţia II civilă şi Tribunalul Satu Mare – Secţia I civilă într-o cauză similară cu cea dedusă judecăţii, privindu-l pe fostul coleg al acestora A.G.M., stabilind competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secţia I civilă. Au fost invocate în drept dispoziţiile art.503 alin.2 pct.1 Cod de procedură civilă.
Potrivit acestui articol, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut (…) şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia”.
Ca atare, pentru ca o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art.503 alin.2 pct.1 Cod de procedură civilă să fie admisibilă, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv necompetenţa instanţei de recurs trebuie să fi fost absolută şi excepţia să fi fost invocată în faţa acelei instanţe, însă instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
În speţă, ultima condiţie nu este îndeplinită. Astfel cum se arată chiar în cuprinsul contestaţiei în anulare, ulterior pronunţării deciziei în prezenta cauză, într-o cauză similară cu cea dedusă judecăţii, privindu-l pe fostul coleg al acestora, A.G.M. a fost stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secţia I civilă. Ca atare, excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată în faţa instanţei de recurs, astfel cum prevede expres textul de lege, iar instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei, contestatarii luând cunoştinţă doar ulterior despre faptul că, într-o cauză similară, privindu-l pe fostul coleg al acestora A.G.M., a fost stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secţia I civilă.
Decizia nr. 62/CA/19.01.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Dosar 2815/83/CA/2013*
Prin decizia nr.2207/CA/23.06.2014 Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii reclamanţi S.M., P.V. , B.I., A.G., S.I., B.N., C.I. , P.N. Ioan, D.G.A.I., P.A.I.M. , G.I.V., C.I.D., T.D., F.V., R.V., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi INSPECTORATUL DE POLIŢIEI AL JUDEŢULUI SATU MARE, MINISTERUL AFACERILOR INTERNELOR, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – PRIN D.G.R.F. CLUJ NAPOCA – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI SATU MARE, împotriva sentinţei nr. 4983 /CA/13.11.2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare pe care a menţinut-o în totul, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii S.M., P.V. , B.I., A.G., S.I., B.N., C.I. , P.N.I., D.G.A.I., P.A.I.M. , G.I.V., C.I.D., T.D., F.V., R.V. solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Secţiei I-a civilă a Curţii de Apel Oradea.
Arată că prin hotărârea atacată, a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva Sentinţei, civile nr. 4983/CA/13.11.2013 pronunţată de Secţia, a Il – a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Satu Mare.
Ulterior pronunţării deciziei, la data de 26.06.2014, Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 39/2014-P, dată în dosar nr. 3884/83/2013* s-a pronunţat asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Satu Mare – Secţia II civilă şi Tribunalul Satu Mare – Secţia I civilă, într-o cauză similară cu cea dedusă judecăţii de către contestatari, cauza privindu-l pe fostul coleg al acestora A.G.M.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de A.G.M. în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secţia I civilă.
Arată faptul că aşa cum rezultă şi din Sentinţa civilă nr. 39/2014-P mai sus menţionată, obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamantul A.G.M. a investit instanţa îl formează solicitarea de obligare a pârâtelor Ministerul Afacerilor Internelor, Instituţia Prefectului Satu Mare, Direcţia Regim Permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul M.A.I. şi Ministerul Finanţelor, la plata ajutoarelor cuvenite în temeiul Anexei VII, cap. II, secţiunea a 3-a, art. 20 alin.1 şi 2 din Legea 284/2010privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, adică acelaşi obiect ca si cel al cererii de chemare în judecată din prezentul dosar.
Menţionează că şi fostul lor coleg A.G.M. a fost reprezentat în cauză de acelaşi apărător ales, iar Sentinţa civilă nr. 39/2014-P a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă fără citarea părţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art.20 alin. 1 şi 2 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice rezultă că sumele de bani cuvenite şi solicitate de reclamant au natura juridică a unui ajutor social de care beneficiază persoanele vizate, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, iar nu natura juridică a unor drepturi salariale cuvenite unor funcţionari publici în activitate, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 109 din Legea 188/1.99.
Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este identic cu cel al cererii numitului A.G.M., acesta fiind fostul lor coleg în cadrul Ministerul Afacerilor Internelor, solicită admiterea prezentei Contestaţii în anulare astfel cum aceasta a fost formulată.
Intimata Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinare arată că, contestaţia în anulare formulată este neîntemeiată, întrucât excepţia de necompetenţă a instanţei trebuia să fi fost invocată în faţa instanţei de recurs, iar aceasta să fi omis să se pronunţe asupra ei.
Intimata Direcţia Generala a Finanţelor Publice a Judeţului Satu Mare, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestaţiei in anulare, menţinerea dispoziţiilor instanţei privind respingerea recursului promovat de către contestatori si in consecinţă respingerea acţiunii reclamanţilor.
Obligarea Ministerului Finanţelor Publice la alocarea sumelor solicitate de reclamanţi este lipsita de suport legal si in acelaşi timp imposibila deoarece, aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin. 1 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice iar Ministerul Finanţelor Publice sa fie autorizat in acest sens da către legiuitor.
Pe fond, solicită respingerea acţiunii şi menţinerea dispoziţiilor instanţei privind respingerea recursului promovat de către contestatori si in consecinţa respingerea acţiunii reclamanţilor.
In drept, invoca dispoziţiile legale la care a făcut referire.
Instanţa de recurs, analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin contestaţia în anulare formulată în cauză, contestatorii au solicitat anularea hotărârii atacate şi declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Secţiei I-a civilă a Curţii de Apel Oradea, arătând că, ulterior pronunţării deciziei, la data de 26.06.2014, Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 39/2014-P, dată în dosar nr. 3884/83/2013* s-a pronunţat asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Satu Mare – Secţia II civilă şi Tribunalul Satu Mare – Secţia I civilă într-o cauză similară cu cea dedusă judecăţii, privindu-l pe fostul coleg al acestora A.G.M., stabilind competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secţia I civilă. Au fost invocate în drept dispoziţiile art.503 alin.2 pct.1 Cod de procedură civilă.
Potrivit acestui articol, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut (…) şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia”.
Ca atare, pentru ca o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art.503 alin.2 pct.1 Cod de procedură civilă să fie admisibilă, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv necompetenţa instanţei de recurs trebuie să fi fost absolută şi excepţia să fi fost invocată în faţa acelei instanţe, însă instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
În speţă, ultima condiţie nu este îndeplinită. Astfel cum se arată chiar în cuprinsul contestaţiei în anulare, ulterior pronunţării deciziei în prezenta cauză, într-o cauză similară cu cea dedusă judecăţii, privindu-l pe fostul coleg al acestora, A.G.M. a fost stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secţia I civilă. Ca atare, excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată în faţa instanţei de recurs, astfel cum prevede expres textul de lege, iar instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei, contestatarii luând cunoştinţă doar ulterior despre faptul că, într-o cauză similară, privindu-l pe fostul coleg al acestora A.G.M., a fost stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secţia I civilă.
Ca atare, nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate întemeiate pe dispoziţiile art.503 alin.2 pct.1 Cod de procedură civilă, Curtea a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii S.M., P.V. , B.I., A.G., S.I., B.N., C.I. , P.N.I., D.G.A.I., P.A.I.M. , G.I.V., C.I.D., T.D., F.V., R.V. împotriva Deciziei nr.2207/CA/23.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
