Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Inadmisibilitate
-Art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001
-Art. 483 alin. 2 teza a II – a Cod de procedură civilă
Prin sentinţa 9798/2013 din 10.09.2013, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 4275/271/2013 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului recurent şi a fost respinsă plângerea contravenţională. Prin decizia nr. 139/A/CA/2014 din 10.03.2014 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 4275/271/2013 a fost respins ca nefondat apelul formulat de recurent.
Conform prevederilor art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel.
Potrivit art. 483 alin. 2 teza a II-a Cod de procedură civilă nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că în materia plângerilor contravenţionale, în lipsa unei prevederi exprese contrare, calea de atac a recursului nu poate fi exercitată.
În speţă, raportat la obiectul plângerii contravenţionale, instanţa a constatat că nu există vreo prevedere expresă derogatorie de la regula generală că hotărârea dată de primă instanţă este supusă numai apelului nu şi recursului.
Decizia nr. 73/CA/ 19. 01. 2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Dosar 4275/ 271/ CA/ 2013
Prin sentinţa nr. 139 /CA/10.03.2014 Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul introdus de apelantul K.Z. cu domiciliul în Ungaria, şi domiciliul ales în Oradea, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE BIHOR cu sediul în Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 9798 din 10.09.2013 pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care a menţinut-o în totalitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul K.Z. în nume propriu şi în reprezentarea F.T. KFT, solicitând admiterea recursului şi casarea sau modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii. În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esenţă, că plângerea contravenţională a fost semnată atât de el cât şi în reprezentarea F.T. KFT. Conform susţinerilor recurentului, sentinţa instanţei de fond este nemotivată. Mai arată recurentul, în esenţă, că procesul verbal atacat este lovit de nulitate deoarece îi lipsesc elementele esenţiale prevăzute de lege.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 485, 488 alin. 1 pct. 8, art. 16 alin. 1 şi art. 11 pct. 1 din O.G. 2/2001.
La dosar a depus întâmpinare intimata, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului. În motivare, intimata a arătat că recursul este inadmisibil, legea prevăzând că hotărârea instanţei de fond este supusă numai apelului.
În drept, intimata a invocat prevederile Cod de procedură civilă, O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002.
Recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, reiterând, în esenţă, susţinerile din cererea de recurs.
La termenul din data de 19.01.2015, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului, rămânând în pronunţare asupra excepţiei.
Analizând recursul formulat din perspectiva excepţiei invocate, Curtea a constatat următoarele :
Prin sentinţa 9798/2013 din 10.09.2013, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 4275/271/2013 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului recurent şi a fost respinsă plângerea contravenţională. Prin decizia nr. 139/A/CA/2014 din 10.03.2014 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 4275/271/2013 a fost respins ca nefondat apelul formulat de recurent.
Conform prevederilor art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel.
Potrivit art. 483 alin. 2 teza a II-a Cod de procedură civilă nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că în materia plângerilor contravenţionale, în lipsa unei prevederi exprese contrare, calea de atac a recursului nu poate fi exercitată.
În speţă, raportat la obiectul plângerii contravenţionale, instanţa a constatat că nu există vreo prevedere expresă derogatorie de la regula generală că hotărârea dată de primă instanţă este supusă numai apelului nu şi recursului.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respinge recursul ca fiind inadmisibil.
Având în vedere faptul că intimata nu a solicitat instanţei obligarea recurentului, care a căzut în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
