SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. OBLIGAREA MINISTERULUI EDUCAŢIEI NAŢIONALE LA APROBAREA TIPĂRIRII FORMULARELOR TIPIZATE CONSTÂND ÎN DIPLOMA DE LICENŢĂ ŞI SUPLIMENTUL LA DIPLOMA DE LICENŢĂ PENTRU UN ABSOLVENT AL UNIVERSITĂŢII SPIRU HARET.
-art.7 din Ordinul M.E.C.T. nr.2284/2007;-art.20 alin.1 din Ordinul M.E.C.T.nr.2284/2007.
Intimata G. L. R. a urmat cursurile Facultăţii de Psihologie şi Pedagogie din B. din cadrul Universităţii Spiru Haret, specializarea pedagogie în perioada 2006 – 2009, a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iunie 2009. În urma promovării acestui examen, i s-a eliberat adeverinţa nr. 309/24.07.2009 (f. 8 din dosarul de fond).
Intimata G. L. R. a urmat cursurile Facultăţii de Psihologie şi Pedagogie din B. din cadrul Universităţii Spiru Haret, specializarea pedagogie în perioada 2006 – 2009, a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iunie 2009. În urma promovării acestui examen, i s-a eliberat adeverinţa nr. 309/24.07.2009 (f. 8 din dosarul de fond).
Întrucât adeverinţa menţionată avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, la împlinirea termenului respectiv reclamanta a solicitat decanului eliberarea diplomei de licenţă, însă această diplomă nu i-a fost eliberată până în prezent.
Întrucât adeverinţa menţionată avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, la împlinirea termenului respectiv reclamanta a solicitat decanului eliberarea diplomei de licenţă, însă această diplomă nu i-a fost eliberată până în prezent.
Curtea de apel a constatat că în mod legal şi temeinic a admis în parte instanţa de fond cererea de chemare în garanţie obligând-o pe recurenta chemată în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diploma de licenţă pentru reclamantă.
Curtea de apel a constatat că în mod legal şi temeinic a admis în parte instanţa de fond cererea de chemare în garanţie obligând-o pe recurenta chemată în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diploma de licenţă pentru reclamantă.
Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că este neîntemeiată susţinerea recurentului privind inexistenţa vreunui raport juridic între el şi intimata Universitatea Spiru Haret cu privire la pretenţiile formulate de intimata reclamantă. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că din interpretarea art. 7 din Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007 rezultă că recurentul este răspunzător de aprobarea comenzilor privind eliberarea formularelor de diplome de licenţă şi supliment la diplomă.
Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că este neîntemeiată susţinerea recurentului privind inexistenţa vreunui raport juridic între el şi intimata Universitatea Spiru Haret cu privire la pretenţiile formulate de intimata reclamantă. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că din interpretarea art. 7 din Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007 rezultă că recurentul este răspunzător de aprobarea comenzilor privind eliberarea formularelor de diplome de licenţă şi supliment la diplomă.
Instanţa de recurs a reţinut că din nicio probă de la dosar nu rezultă că recurentul şi-a respectat această obligaţie în ceea ce priveşte eliberarea diplomei de licenţă pentru intimata reclamantă.
Instanţa de recurs a reţinut că din nicio probă de la dosar nu rezultă că recurentul şi-a respectat această obligaţie în ceea ce priveşte eliberarea diplomei de licenţă pentru intimata reclamantă.
Prin urmare, numai prin admiterea cererii de chemare în garanţie este asigurată efectiv punerea în executare a obligaţiei intimatei Universitatea Spiru Haret de a elibera reclamantei intimate diploma de licenţa obţinută in urma susţinerii examenului de licenţă – sesiunea iulie 2009, existând o interdependentă între cele două obligaţii menţionate în cererea introductivă, în raport de competenţa fiecărei autorităţi.
Prin urmare, numai prin admiterea cererii de chemare în garanţie este asigurată efectiv punerea în executare a obligaţiei intimatei Universitatea Spiru Haret de a elibera reclamantei intimate diploma de licenţa obţinută in urma susţinerii examenului de licenţă – sesiunea iulie 2009, existând o interdependentă între cele două obligaţii menţionate în cererea introductivă, în raport de competenţa fiecărei autorităţi.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a constatat că susţinerile din recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a hotărârilor de guvern prin care intimata pârâtă a fost acreditată/autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate, nu pot fi reţinute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare în garanţie, instanţa de fond nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a constatat că susţinerile din recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a hotărârilor de guvern prin care intimata pârâtă a fost acreditată/autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate, nu pot fi reţinute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare în garanţie, instanţa de fond nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Sub acest din urmă aspect, instanţa de control judiciar a constatat că adeverinţa nr. 309/24.07.2009 eliberată de intimata pârâtă intimatei reclamante reprezintă un act administrativ care nu a fost nici revocat şi nici anulat. Or, în lipsa contestării valabilităţii acestui act administrativ de către recurentă, contestare care se poate face pe calea unei acţiuni în contencios administrativ în cadrul căreia s-ar putea analiza inclusiv legalitatea emiterii actului administrativ din perspectiva modului în care au fost absolvite studiile, în prezentul cadrul procesual, în care instanţa de fond a fost învestită numai cu analizarea existenţei şi îndeplinirii obligaţiei intimatei pârâte de a-i elibera intimatei recurente diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă precum şi a existenţei şi îndeplinirii obligaţiei recurentei chemate în garanţie de a aproba formularele tipizate pentru actele de studii solicitate de intimata reclamantă, nu pot fi avute în vedere criticile formulate de recurentă privind nelegalitatea formei de învăţământ urmate de intimata reclamantă. De altfel, în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Sub acest din urmă aspect, instanţa de control judiciar a constatat că adeverinţa nr. 309/24.07.2009 eliberată de intimata pârâtă intimatei reclamante reprezintă un act administrativ care nu a fost nici revocat şi nici anulat. Or, în lipsa contestării valabilităţii acestui act administrativ de către recurentă, contestare care se poate face pe calea unei acţiuni în contencios administrativ în cadrul căreia s-ar putea analiza inclusiv legalitatea emiterii actului administrativ din perspectiva modului în care au fost absolvite studiile, în prezentul cadrul procesual, în care instanţa de fond a fost învestită numai cu analizarea existenţei şi îndeplinirii obligaţiei intimatei pârâte de a-i elibera intimatei recurente diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă precum şi a existenţei şi îndeplinirii obligaţiei recurentei chemate în garanţie de a aproba formularele tipizate pentru actele de studii solicitate de intimata reclamantă, nu pot fi avute în vedere criticile formulate de recurentă privind nelegalitatea formei de învăţământ urmate de intimata reclamantă. De altfel, în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Decizia nr.4281/CA/18.11.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.4329/CA/6.06.2013 Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul MECTS.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta G. L. R. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. şi în consecinţă:
A obligat pârâta la eliberarea diplomei de licenţă în favoarea reclamantei.
A admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu chematul în garanţie M. E. C. T. S.
A obligat chematul în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diploma de licenţă, pentru reclamantă.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de M. E. C. T. S. şi în consecinţă a respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Reclamanta a urmat cursurile Facultăţii de Psihologie şi Pedagogie din Braşov din cadrul Universităţii Spiru Haret, specializarea pedagogie în perioada 2006 – 2009, a sustinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iunie 2009. În urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverinţa nr. 309/24.07.2009.
Întrucât adeverinta mentionata avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de invatamant superior, la implinirea termenului respectiv reclamanta a solicitat decanului Facultatii eliberarea diplomei de licenta
Din momentul înscrierii la facultate şi pana la absolvirea acesteia, reclamanta si-a indeplinit toate obligatiile ce ii reveneau potrivit contractelor de studiu incheiate cu parata şi Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor, în sensul ca si-a platit taxele de studii, a sustinut şi promovat toate examenele, inclusiv examenul de licenta. În aceste conditii, a reţinut prima instanţă, potrivit Metodologiei organizarii şi desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr.1405/21.05.2009, precum şi art.20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, parata era obligata sa elibereze reclamantei actele de studii completate.
Potrivit Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetarii nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare şi desfasurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenta pentru anul 2006 – 2007, admiterea în invatamantul superior se organizeaza numai în institutiile care au în structura domeniilor de studiu specializari acreditate şi specializari care au obtinut autorizatie de functionare provizorie.
Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de catre universitatile care organizeaza cursuri de zi în domeniile respective şi dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de invatamant la distanta şi cu frecventa redusa au functionat şi functioneaza legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, care precizeaza faptul ca “activitatea didactica se poate organiza în urmatoarele forme: de zi, cu frecventa redusa şi la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa şi la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior care au cursuri la zi”. Universitatea Spiru Haret, a constatat instanţa de fond, avand invatamant de zi autorizat/acreditat, poate organiza invatamant la distanta şi cu frecventa redusa.
Potrivit art. 60 (3) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, “Diplomele şi certificatele de studii eliberate de institutiile de invatamant superior, în conditiile legii, pentru aceeasi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita”.
Reclamanta a fost admisa sa sustina examenul de licenta în sesiunea iunie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare Facultatea de Psihologie şi Pedagogie din cadrul Universitatii Spiru Haret a recunoscut titlul de licentiat în Stiinte Economice, potrivit adeverintei de studiu eliberate.
Art 361, alin 2 din Legea Educatiei publicata în Monitorul Oficial partea I, în data de 10.01.2011 prevede: “La data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga legea invatamantului nr 84/1995, Ordonanta Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studentilor inmatriculati la formele de invatamant la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programe de studii de licenta autorizate sau funcţioneze provizoriu sau acreditate, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 581 din 20 august 2009, precum şi orice alte dispoziţii contrare”.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art.18 Legea nr.554/2004 şi a celor mai sus menţionate, instanţa de fond a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâta la eliberarea diplomei de licenţă în favoarea reclamantei.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa de fond a reţinut că pentru tipărirea şi difuzarea către pârâtă Universitatea „Spiru Haret” a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art.7 din O.M.E.CT. nr.2284/ 2007 (în speţă ROMDIDAC S.A.) este necesara aprobarea scrisă a chematului în garanţie, iar aprobarea cererilor de către chematul în garanţie nu a fost dovedită.
Instanţa de fond nu a reţinut apărările chematului în garanţie, în sensul că prin adresele nr. nr.37450/21.06.2010, 37629, 12356F/25.10.2010, 49716/29.11.2010, 32048, 36711, 40456/13.10.2010 ar fi acordat avizul de achiziţionare de către pârâtă a formularelor tipizate solicitate de acesta, întrucât aceste adrese nefiind depuse în probaţiune la dosar, nu se poate stabili daca au fost emise ca răspuns la solicitările emise de pârâtă pentru aprobarea tipizării diplomelor de licenţă şi a suplimentelor la diplome.
Instanţa a reţinut că cererea de chemare în garanţie este întemeiată deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinţei, în condiţiile în care, eliberarea de către pârâtă a diplomelor de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. E. C. T. S. în calitate de autoritate competentă şi chemat în garanţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul chemat în garanţie M. E. C. T. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.
În motivare, recurentul a arătat că admiterea cererii de chemare în garanţie formulată de Universitatea Spiru Haret este neîntemeiată întrucât între M. E. N. şi Universitatea Spiru Haret, instituţie de învăţământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Instituţia de învăţământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcţioneze provizoriu. Ori, arată recurenta, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, Universitatea Spiru Haret nu era autorizată să funcţioneze provizoriu pentru forma de învăţământ urmată de reclamant, aspect ignorat de către instanţa de fond.
Conform susţinerilor recurentului, prima instanţă a ignorat prevederile legale din domeniul învăţământului superior şi nu a ţinut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituţia de învăţământ superior cu aprobarea MECTS. Organizarea şi coordonarea sistemului naţional de învăţământ superior sunt atribuţii exclusive ale Ministerului Educaţiei Naţionale.
Susţine recurentul, în esenţă, că organizarea mecanismelor de asigurare a calităţii în învăţământ sunt atribuţii ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuţii distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei.
După apariţia Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, specializările care funcţionează în cadrul Universităţii Spiru Haret au fost autorizate să funcţioneze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Mai arată recurentul, în esenţă că, începând cu anul 2005, Universitatea Spiru Haret organizează formele de învăţământ „ID” şi „FR”. Organizarea formelor ID şi FR la unele specializări, deşi exista şi forma ZI nu excludea (si nu exclude) obligaţia de conformare în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor şi standardelor de autorizare şi acreditare, implicit obligaţia asigurării resurselor umane şi materiale pentru fiecare forma şi locaţie de învăţământ în mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licenţă, structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările organizate de acestea în Anexa 3 se refera la structura instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licenţă şi specializările acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu. La poziţia 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru Universitatea Spiru Haret la nivelul anilor 2007. Conform Deciziei IC.CJ. nr.4726/29.10.2009, structurile ID şi FR sunt nelegale, nerespectând condiţiile de acreditare imperativ prevăzute de legislaţia în domeniu.
În perioada 2004-2009 funcţia de conducere a Universităţii Spiru Haret era exercitată de preşedintele Universităţii care îndeplinea şi atribuţiile funcţiei de rector, funcţie care nu exista specificată în Legea învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind funcţie de conducere a instituţiilor de învăţământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituţii de învăţământ superior.
Recurentul susţine, în esenţă, că în perioada 2004-2009 evoluţia efectivelor de studenţi înscrişi la studii de licenţă şi/sau ciclul I de studii universitare a înregistrat o creştere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenţi, reprezentând o creştere de 562,9% faţă de anul universitar 2004-2005.
Potrivit susţinerilor recurentului, conform OG. nr. 10/2009 studenţii ciclului universitar de licenţă înmatriculaţi în anul I în perioada 2005 – 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învăţământ la distanţă aveau dreptul de a-şi continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate. Aşadar, conchide recurentul, nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licenţă în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Arată recurentul, în esenţă, că conivenţa dintre studenţi şi Universitatea Spiru Haret – dovedita prin stăruinţa şi a studenţilor şi a universităţii de continuare a studiilor tot la Universitatea Spiru Haret în condiţiile în care capacitatea de şcolarizare evident era depăşită iar Universitatea nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea în noile condiţii şi mărirea capacităţii de şcolarizare – a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluţii provizorii şi care nu au soluţionat aspectul menţionat.
Conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, Universitatea nu avea şi nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neautorizate/neacreditate. Acelaşi Ordin 2284/2007, statuează ca răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat şi eliberat actele de studii revine exclusiv Universităţii Spiru Haret.
Susţine recurentul că împrejurarea că Universitatea Spiru Haret a eliberat adeverinţe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei Universităţi. Eventuala amendare/cenzurare de către MEN a acestor adeverinţe se manifestă în limitele legale, nerecunoscându-se efectele eliberării adeverinţelor respective.
Arată recurentul că prin efectul dispoziţiilor legii în temeiul cărora aceste adeverinţe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziţie o dovada de studii. Dupa expirarea termenului, adeverinţa era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept în ceea ce priveşte nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învăţământ superior de către reclamanţi. Aşadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume nişte riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv.
Susţine recurentul, în esenţă, că prin obligarea Ministerului la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat în considerare tocmai opoziţia sau reacţia M.E.N. fata de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverinţe de studii nule de drept.
În drept, recurentul a invocat Codul de procedură civilă, Legea nr.84/1995, H.G. 536/2011, H.G. 1011/2001, Legea nr.288/2004, Ordinul 2284/2007, O.U.G. 75/2005.
Intimata Universitatea Spiru Haret, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata arată că instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admitere a cererii de chemare în garanţie, deoarece admiterea acestei cereri asigura efectiv punerea în executare a obligaţiei de a elibera reclamantului diploma de licenţă. În cauză, apreciază intimata, există o interdependenţă între cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie, în raport de competenţa fiecărei autorităţi.
Intimata afirmă, în esenţă, că refuzul MECTS nu este justificat întrucât a fost emisă reclamantei adeverinţa că este licenţiată, sub egida chematului în garanţie, prin urmare reclamanta este îndreptăţită a pretinde eliberarea actelor de studii. Mai mult, intimata apreciază, în esenţă, că a funcţionat în cadrul legal având în vedere prevederile H.G. 676/2007, ale H.G. 635/2008, ale H.G. 916/2005 şi ale H.G. 1175/2006. De asemenea, intimata arată, în esenţă, că recurentul face confuzie între noţiunea de specializare şi cea de formă de învăţământ.
Intimatul reclamant prin reprezentant a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, aplicabil în speţă în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanţa constată următoarele:
Prin urmare, instanţa a respins ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă de la 1865, având în vedere că recurentul este cel căzut în pretenţii iar intimata pârâtă a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în recurs, instanţa a admis această cerere şi a obligat pe recurent la plata în favoarea intimatei pârâte Universitatea Spiru Haret la plata sumei de 620 lei reprezentând onorariu avocaţial dovedit cu contract şi ordin de plată (f. 16-17).
