Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. RENUNŢARE LA JUDECATĂ. CULPA PROCESUALĂ APARŢINE RECLAMANTULUI, ÎN CAZUL RENUNŢĂRII LA JUDECATĂ DUPĂ COMUNICAREA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ.
-art.246 (3) Cod procedură civilă.
Decizia nr.2639/CA/05.12.2011 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin ÎNCHEIEREA nr.974/CA/2011 pronunţată de Tribunalul B., s-a luat act de renunţarea la judecarea cererii formulată de reclamanta O. E. în contradictoriu cu pârâta P. M. O., în baza art.246 Cod procedură civilă, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta P. M. O., solicitând modificarea ei în sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată acordate reclamantei.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit că ea a fost pusă în întârziere anterior introducerii acţiunii, de vreme ce reclamanta a depus la sediul său dosarul nr.8853 la 21.01.2011, după ce s-a conformat cerinţelor Comisiei Municipale de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului şi condiţiilor impuse prin avizul negativ nr.683/2010.
Or, faţă de data introducerii acţiunii respectiv 11.10.2010 şi data depunerii dosarului conform cerinţelor legale, în 2011, nu avea cum să fie pusă în întârziere, anterior formulării acţiunii, de vreme ce reclamanta era în culpă.
Urmare a conformării cerinţelor legale, reclamanta a obţinut avizul favorabil solicitat şi a renunţat la judecată.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivului de recurs invocat şi din oficiu conform art.304 raportat la art.304/1 şi 306 Cod procedură civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului s-a constatat că aceasta este nelegală.
Potrivit art.246 (3) Cod procedură civilă dacă renunţarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că în situaţia renunţării la judecată, după comunicarea cererii de chemare în judecată, culpa procesuală aparţine reclamantului, singurul care poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, la cererea pârâtului.
În cauză reclamanta a renunţat la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată cu pârâta şi după depunerea întâmpinării de către aceasta prin care a învederat că urmare a înregistrării de către reclamantă la sediul său a dosarului nr.8853/21.01.2011, deci ulterior investirii instanţei, ce conţine documentaţia conform prevederilor legale, i s-a eliberat Avizul favorabil CMUAT nr.48/26.01.2011, aviz anexat întâmpinării şi care nu a fost ridicat de aceasta până la data de 28.03.2011.
Prin înscrisul depus la dosar la 13.04.2011, reclamanta a solicitat instanţei să ia act că renunţă la judecată, solicitând 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cum pârâta se afla în situaţia prevăzută de art.246 (3) Cod procedură civilă, aceasta nu avea nici o culpă procesuală, partea aflată în culpă fiind reclamanta, situaţie în care în mod nelegal a fost obligată să-i plătească reclamantei cheltuielile de judecată, acestea impunându-se a fi suportate de ea.
Faţă de aceste considerente, în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă, curtea a admis ca fondat recursul şi a modificat încheierea în parte, în sensul respingerii cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, menţinând restul dispoziţiilor încheierii.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.
