Recurs – declinare de competenţă


Prin sentinţa penală nr. 42 din 20 februarie 2013 Judecătoria Roşiorii de Vede, în baza art. 334 Cod procedură penală , a schimbat încadrarea juridică atribuită faptelor prin actul de sesizare al instanţei, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.I. I.C şi S.L., din art. 192 alin. 2 Cod penal şi art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a şi i Cod penal, fiecare cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal în art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 208 alin. 1– art. 209 alin. 1 lit. a şi i Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 192 al. 2  Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, şi art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat fiecare inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 208 al.1 – 209 al.1 lit. a şi i Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, şi art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat pe aceiaşi inculpaţi la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

A interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal, în condiţiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 357 alin. 2 Cod procedură penală a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 Cod penal, a dedus din durata pedepselor timpul reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 7 decembrie 2012 la zi, pentru toţi inculpaţii.

A luat act că partea civilă M.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat pe inculpaţi la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe la 25 februarie 2013 au declarat recurs inculpaţii, care au criticat hotărârea instanţei de fond pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, cauza fiind trimisă de către judecătorie, tribunalului .

Conform art. 27 alin. 3 Cod Procedură Penală tribunalul judecă ca instanţă de recurs, recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege ; iar conform art. 28/1 pct..3 Cod procedură penală Curtea de Apel judecă ca instanţă de recurs,  recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Constată tribunalul că infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată sunt infracţiuni din categoria celor pentru care acţiunea penală se exercită din oficiu, astfel încât în mod greşit cauza a fost înaintată tribunalului pentru soluţionarea recursurilor, motiv pentru care, în baza art. 42 Cod procedură penală, tribunalul şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, în baza art. 43 alin. 6 Cod procedura penală, tribunalul a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.