SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. NECESITATEA OBŢINERII ACORDULUI NOTARIAL AL VECINILOR PENTRU CA LOCALUL (CLUB, DISCOTECĂ) SĂ FUNCŢIONEZE CU PROGRAM „NON STOP”. REFUZUL PÂRÂTEI DE A-ŞI DA ACORDUL PENTRU FUNCŢIONAREA LOCALULUI DUPĂ ORA 23, NU ÎMBRACĂ FORMA ABUZULUI DE DREPT, FAŢĂ DE NECESITATEA PROTEJĂRII DREPTULUI SĂU LA O VIAŢĂ PRIVATĂ.
-art.63 alin.3 şi art.69 alin.3 din Regulamentul de desfăşurare a activităţilor comerciale în Municipiul Salonta aprobate prin HCL nr.68/31.03.2011.
Decizia nr.4/C/15.01.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin DECIZIA nr. 9/A/COM/2012, Tribunalul Bihor a admis apelul formulat de apelanta B. H. în contradictoriu cu intimata S.C. V. T. S.R.L. cu sediul procesual ales în Oradea împotriva Sentinţei civile nr. 258/09.02.2012 pronunţată de Judecătoria Salonta pe care a schimbat-o în totalitate şi pe cale de consecinţă:
A respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.C. V. T. S.R.L. cu sediul procesual ales în Oradea în contradictoriu cu pârâta B. H.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele :
Procedând la analizarea apelului prin prisma prevederilor art. 282 şi următoarele Cod procedură civilă tribunalul a reţinut că acesta este fondat, urmând a fi admis, sentinţa fiind schimbată în întregime, iar cererea respinsă ca nefondată. Stabilirea împrejurării dacă cererea de chemare în judecată este sau nu întemeiată presupune raportarea la atitudinea apelantei, respectiv determinarea împrejurării dacă refuzul acesteia de a-şi da acordul îmbracă sau nu forma abuzului de drept.
Desfăşurarea unor activităţi de divertisment într-o zonă rezidenţială determină prin ea însăşi un anumit disconfort persoanelor care locuiesc în vecinătate. Pornind de la această prezumţie relativă, prin Regulamentul de desfăşurare a activităţilor comerciale în mun. S. s-a stabilit necesitatea obţinerii acordului notarial de la toţi vecinii care locuiesc în rază de 150 mp faţă de unitate în ipoteza în care se doreşte ca programul să fie prelungit după ora 23.
Impunerea ca toţi vecinii direct vizaţi să îşi dea acordul în acest sens decurge din necesitatea protejării dreptului la o viaţă privată al acestora, conturarea lui făcându-se atât în funcţie de o serie de criterii de natură obiectivă şi general valabile, cât şi de natură subiectivă şi particulare.
Aşa fiind, tribunalul a reţinut că deşi unul dintre vecini – martorul B. L. – a precizat că nu este deranjat de zgomotul produs de discoteca pe care o administrează reclamanta, martorul V. I. a susţinut contrariul. Măsurile de izolare fonică luate de către reclamantă nu au fost de natură să împiedice în întregime propagarea zgomotului produs în localul respectiv din moment ce el s-a auzit în locuinţa apelantei cu prilejul efectuării actului procedural al cercetării la faţa locului.
Reducerea activităţii umane după ora 23 şi alocarea refacerii prin somn a intervalului orar 23-6 dimineaţa face ca nivelul de zgomot să fie mult mai intens resimţit în această perioadă decât în cursul zilei. Tocmai de aceea, faptul că instanţa a constat un nivel redus de zgomot cu prilejul deplasării la faţa locului, nu înseamnă că acesta este similar şi după ora 23 întrucât ulterior acestui moment în mod firesc orice gălăgie este auzită mult mai puternic.
Compararea interesului comercial al intimatei de a desfăşura o activitate cu program non stop şi în discotecă cu interesul apelantei de a-şi proteja viaţa privată conduce la concluzia că primează cel din urmă. Numai în măsura în care aceasta nu ar fi fost de acord cu funcţionarea deloc a discotecii s-ar fi putut reţine o manifestare abuzivă.
Atâta timp cât refuzul său este justificat de asigurarea unui confort pe care legea i-l conferă, tribunalul a considerat că el nu îmbracă forma abuzului de drept. În măsura în care apelanta ar fi urmărit un alt scop, raţiunea avută în vedere de legiuitor încetează şi acţiunea sa intrând în sfera abuzului de drept. Or, din probele administrate nu a putut fi reţinută această ipoteză, astfel încât a admis apelul aşa cum a fost formulat.
Împotriva acestei decizii, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs reclamanta SC V. T. SRL, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii sale, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, decizia atacată este nelegală şi netemeinică , concluziile reţinute de către instanţa de apel în sensul că măsurile de izolare nu au reuşit să împiedice propagarea zgomotului în locuinţa apelantei şi că, cercetarea la faţa locului s-a făcut în timpul zilei, iar zgomotul este mai intens după ora 23,00, sunt nefondate.
Reaua-credinţă a intimatei este cu atât mai evidentă cu cât iniţial aceasta şi-a dat acordul pentru funcţionarea clubului, a susţinut recurenta, iar ulterior, fără a interveni nici un alt eveniment, decât schimbarea acţionariatului reclamantei şi izolarea fonică, intimata refuză cu vehemenţă în a-şi da acest acord, cu toate că, aşa cum reiese din declaraţiile martorului B. L., barul a funcţionat non-stop din anii 1990.
Recurenta susţine că a investit o sumă mare de bani în reamenajarea localului, în izolarea fonică a acestuia, tocmai pentru a nu incomoda vecinii, mai mult chiar, la solicitarea pârâtei intimate, a acceptat să-i cumpere o locuinţă în altă zonă a oraşului, după care aceasta s-a răzgândit, aspecte care dovedesc reaua sa credinţă.
În cauză nu poate fi vorba de exercitarea dreptului de proprietate şi a relaţiilor de bună vecinătate, deoarece, din întreg ansamblul probatoriului rezultă faptul că, recurenta nu-i produce nici o vătămare intimatei, martorii audiaţi relevând faptul că activitatea sa nu le produce acestora nici un disconfort.
Aparenta vătămare a dreptului de proprietate pe care îl invocă intimata nu a fost dovedit, recurenta fiind singura prejudiciată, datorită faptului că aceasta refuză să îşi dea acordul, pe motiv că este deranjată de zgomotul produs, deşi imobilul în care aceasta locuieşte şi imobilul în care recurenta îşi desfăşoară activitatea sunt separate de două curţi interioare şi un gard de beton, iar muzica şi zgomotul produs în discotecă nu se aude în imobilul acestuia, aspect constatat şi de către instanţa de judecată.
Recursul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului de faţă, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Salonta la data de 23.06.2010, reclamanta SC V. T. SRL a solicitat a se dispune obligarea pârâtei B. H. să-şi dea acordul în vederea funcţionării cu orar NON STOP, zilnic al barului (club), care face obiectul de activitate al reclamantei şi de la ora 7,00 până la ora 23,00, zilnic, a terasei amenajate la sediul acesteia, iar în subsidiar, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de acord al pârâtei.
Prin declaraţia autentificată sub nr. 1731/10.06.2005 de către BNP – G. C. (fila 11 – fond), intimata B. H. , domiciliată în S. , str. O. nr., şi-a dat acordul ca recurenta, care are sediul la aceeaşi adresă din S., respectiv str. O., nr., să-şi desfăşoare obiectul de activitate (bar) la clubul care este prevăzut şi cu o terasă, amenajată la sediul acesteia, condiţionând acordul său, de faptul că programul terasei să se încadreze până la orele 23 din zi.
Prin adresa nr. 8074/25.11.2009, emisă, de către P. S. (fila 6-fond) i se aduce la cunoştinţă recurentei faptul că, se interzice funcţionarea unităţii sale de alimentaţie publică, cu punctul de lucru situat pe strada O. nr., după orele 22,00 ca urmare a reclamaţiilor repetate privind disconfortul produs vecinilor de funcţionarea acestei unităţi.
Ulterior, prin adresa nr. 9066/04.01.2010 (fila 7), P. M. S. îi comunică aceleaşi recurente că, pentru soluţionarea favorabilă a solicitării privind programul de funcţionare, aceasta trebuie să depună în completare la dosar, acordul vecinilor exprimat prin declaraţie notarială.
La filele 89-90 dosar fond au fost depuse, în copie, sesizările formulate de către un număr de 11 persoane şi respectiv de 16 persoane, care locuiesc pe str. O. din S., adresate Poliţiei şi Primăriei M. S. la data de 03.07.2007, prin care solicită să fie luate măsurile legale faţă de recurenta SC V. T. SRL care, deşi are un program de lucru afişat până la orele 22,00, aceasta funcţionează cu program NON-STOP, provocând în timpul nopţii mult zgomot şi întrucât nu există şi terasă, clienţii clubului petrec în faţa acestuia, ocazie cu care sparg sticle, conturbând linişte locatarilor.
Aceste aspecte au fost de altfel dovedite cu prisosinţă şi prin declaraţiile martorilor S. E. (fila 77) şi V. I. (fila 82-fond), ambii martori locuind în vecinătatea imobilului din litigiu, ultimul la o distanţă de circa 10 metri de local.
Martorii au relatat de asemenea că locuinţa pârâtei-intimate este situată la o distanţă de circa 4-5 m de peretele discotecii, aflându-se în aceeaşi curte, ambii martori susţinând că au fost deranjaţi de către clienţii recurentei, de gălăgia provocată în interiorul barului şi din afara acestuia, de muzica casetofoanelor din maşinile parcate în faţa imobilului, motiv pentru care de altfel au formulat numeroase sesizări la poliţie.
Potrivit art. 63 alin (3) din Regulamentul de desfăşurare a activităţilor comerciale în M. S., aprobat prin HCL nr. 68/31.03.2011 (filele 91-101 fond) „ Unităţile cu profil de divertisment pentru tineret care au şi program muzical ( cluburi, discoteci, restaurante cu formaţii ) pot funcţiona după orele 23,00 cu program prelungit numai cu aprobarea din partea Primăriei M. S. … ” şi cu respectarea unor condiţii, printre care şi aceea ca, aceste unităţi să fie amplasate la cel puţin 150 metri distanţă faţă de locuinţe, în caz contrar să aibă acordul notarial de la toţi vecinii care locuiesc în raza de 150 mp faţă de unitate.
Aşadar, pentru ca barul (clubul ) care face obiectul de activitate al societăţii recurente, să funcţioneze după orele 23,00 este necesar, printre altele, obţinerea acordului notarial în acest sens din partea pârâtei – intimate.
Pe tot parcursul soluţionării cauzei, aceasta a învederat că nu se opune la funcţionarea localului, însă nu este de acord cu programul „ NON STOP ” ci, doar cu un program de funcţionare până la orele 23,00.
Cu privire la refuzul intimatei de a-şi da acordul cu privire la programul de funcţionare al localului, în mod corect a apreciat instanţa de apel că, atâta timp cât acesta este justificat de asigurarea unui confort pe care chiar legea i-l conferă, nu se poate susţine că acest refuz îmbracă forma abuzului de drept.
De asemenea, s-a reţinut în mod corect de Tribunalul Bihor că, desfăşurarea unor activităţi de divertisment, în speţă discotecă, club, determină prin ele însăşi un grad de disconfort persoanelor care locuiesc în vecinătate, motiv pentru care s-a şi impus prin Regulamentul evocat mai sus, condiţia obţinerii acordului notarial de la toţi vecinii care locuiesc în raza de 150 mp de unitate, atunci când se doreşte prelungirea programului după ora 23, condiţie justificată de necesitatea protejării dreptului la o viaţă privată a acestora.
Refuzul intimatei ar fi putut fi apreciat ca o manifestare abuzivă în situaţia în care aceasta nu ar fi fost de acord cu funcţionarea deloc a discotecii, ori, în speţă, aşa cum s-a relevat deja, aceasta şi-a exprimat acordul său privind funcţionarea localului până la orele 23,00.
Susţinerea recurentei în sensul că a investit o sumă de bani în reamenajarea localului şi în izolarea fonică a acestuia este lipsită de relevanţă, câtă vreme aceasta nu a obţinut acordul prevăzut la art. 69 alin. (3) din Regulamentul de desfăşurare a activităţilor comerciale în M. S.
Cu referire la aceste aspecte, s-a constatat de asemenea că, în mod corect instanţa de apel a concluzionat în sensul că, primează interesul pârâtei-intimate, de a-şi proteja viaţa privată, comparativ cu interesul comercial al reclamantei recurente de a desfăşura o activitate cu program non-stop şi în discotecă.
Aşa fiind, apreciind că nici una din criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare sau modificare prevăzute la art. 304 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 312 alin. (1) Cod Procedură Civilă a respins ca nefondat recursul de faţă, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
