SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. OPOZIŢIE LA TRANSMITEREA PĂRŢILOR SOCIALE – RESPINSĂ PENTRU LIPSA DOVEDIRII DE CĂTRE CREDITOR A PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN ACEASTĂ OPERAŢIUNE.
-art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.1/C/09.01.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.906/LC/2011, pronunţată de T. S. M. , a fost respinsă cererea de opoziţie formulată de reclamanta D. G. F. P. J. S. M. în contradictoriu cu pârâţii SC M. E. SRL şi M. I. cu privire la actul adiţional nr.7124/22.09.2010. Fără cheltuieli de judecată.
Faţă de motivele invocate de reclamanta D. G. F. P. S. M., instanţa a apreciat că acestea nu sunt întemeiate.
Din actele de la dosar a rezultat că reclamanta a solicitat prin actul intitulat „opoziţie” anularea actului adiţional nr.7124/22.09.2010 indicat mai sus, întrucât societatea ar avea datorii către bugetul consolidat al statului pe care l-a prejudiciat cu suma arătată în cerere şi a solicitat atragerea răspunderii asociatului care intenţionează să cedeze părţile sociale. Reclamanta a considerat că înstrăinarea părţilor sociale, respectiv retragerea din firmă s-a făcut doar pentru fraudarea organelor fiscale deşi societatea avea datorii.
Instanţa a apreciat că pretenţiile reclamantei nu sunt întemeiate şi nu sunt precizate. Pentru datoriile societăţii există instituţia falimentului de care poate uza orice creditor care are un credit mai mare de 45.000 Ron ori în speţa de faţă nu se invocă asemenea aspecte. Într-adevăr este posibil ca societatea comercială de mai sus să aibă debite faţă de bugetul de stat, însă aceasta nu impune neapărat interzicerea unor operaţiuni legale de cesiune a părţilor sociale.
Cu privire la răspunderea administratorului acesteia se poate solicita numai în condiţiile art.138 din Legea nr.85/2006, unde se prevăd condiţii obligatorii pentru atragerea răspunderii administratorului pentru care se administrează şi se propun probe, ceea ce nu se regăseşte în procedura de faţă.
În consecinţă instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite prevederile art.202 din Legea nr.31/1990 şi a respins ca neîntemeiată cererea.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs pârâta D. G. F. P. S. M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii opoziţiei la cesiunea de părţi sociale prin obligarea asociatului unic M. I. la plata pasivului societăţii în cuantum total de 44.094 lei.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că, SC M. E. SRL acumula la data încheierii actului adiţional un debit total de 44.094 lei, iar faţă de starea de insolvabilitate a acesteia, raportat la faptul că asociatul şi-a înstrăinat părţile sociale retrăgându-se din societate, apreciază că acesta intenţionează să se sustragă de răspundere pentru modul defectuos de administrare a societăţii, zădărnicind orice acţiuni prezente şi viitoare în vederea realizării creanţelor, inclusiv asupra patrimoniului personal în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare.
Având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr.54/2010 de combaterea evaziunii fiscale, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei în sensul obligării intimatului M. I. la suportarea prejudiciului cauzat recurentei în cuantum total de 44.094 lei.
În drept au fost invocate prevederile art.304 alin.9 coroborat cu art.3041 Cod procedură civilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art.202 alin.23 din Legea nr. 31/1990. modificată şi completată prin OUG nr.54/2010, prevăd că „Creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile art. 62 se aplică în mod corespunzător”.
În speţă, recurenta reclamantă nu a făcut dovada prejudicierii ei prin hotărârea, privind transmiterea părţilor sociale iar existenţa acestui prejudiciu nu poate fi dovedit prin invocarea obligaţiilor restante la bugetul de stat ale SC M. E. SRL.
Prejudiciul la care se referă prevederile legale, este cauzat exclusiv prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale, deci este cauzat de asociaţii care au votat o astfel de hotărâre, ori un astfel de prejudiciu nu are nici o legătură cu obligaţiile fiscale ale societăţii comerciale.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel O. a respins ca nefondat recursul , constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
