Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. REORGANIZARE JUDICIARĂ ŞI FALIMENT. CONTESTAŢIA FORMULATĂ DE CREDITOARE ÎMPOTRIVA TABELULUI DE CREANŢE AL DEBITOAREI. CREANŢA AFECTATĂ DE O CONDIŢIE SUSPENSIVĂ. SUBROGAŢIE LEGALĂ.
-art.1669 – 1670 Cod civilă;
-art.1108 pct.3 – 1109 Cod civil;
-art.71 alin.2 teza 2 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.363/C/31.05.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin plata garanţiei şi în limita sumei achitate băncii, Fondul s-a subrogat în drepturile băncii creditoare, operând subrogarea legală în condiţiile art.1669 – 1670 cu referire la art.1108 pct.3 – 1109 Cod civil, astfel încât creanţa va beneficia de toate garanţiile constituite în vederea garantării contractului de credit, încheiat între bancă şi societatea debitoare. .
Prin sentinţa nr.2106 din 28.11.2011 Tribunalul S. M. a respins contestaţia formulată de contestatoarea F. N. D. G. A C. P. Î. M. Ş. M. SA – IFN, împotriva tabelului creanţelor debitoarei SC G. C. SRL şi pentru înscrierea contestatoarei cu suma de 80.000 lei în tabel, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar I. E. SPRL S. M.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Faţă de probele de la dosar instanţa a apreciat că contestaţia formulată de creditoarea contestatoare F. N. D. G. A C. P. Î. M. Ş. M. SA – IFN nu este întemeiată.
Din ansamblul probelor de la dosar a rezultat că, contestatoarea solicită înscrierea în tabelul creanţelor cu suma de 80.000 lei, la categoria creanţe garantate, întrucât consideră că din eroare a fost înscrisă doar la categoria creanţe simple. Consideră că se impune înscrierea la această categorie, întrucât ea a fost cea care efectiv a dat bani, iar ulterior, B. T. căreia i s-au virat banii, a beneficiat de privilegiul de creanţă garant.
Conform probelor de la dosar a rezultat că, contestatoarea a fost înscrisă în categoria creanţelor garantate, care s-a şi subrogat în drepturile băncii şi a dobândit doar garanţiile cu care a fost garantată această creanţă, din contractul nr.432/16.10.2009, garanţie ce nu poate fi extinsă asupra altor garanţii imobiliare.
Întrucât lichidatorul judiciar a respectat prevederile legale privind modul de înregistrare a creanţelor instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite prevederile art.75 invocate de către contestatoare şi a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen şi legal timbrat, recurentul creditor F. N. D. G. A C. P. Î. M. Ş. M. SA – IFN, solicitând modificarea în totalitate a sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei, înscrierea societăţii în tabelul definitiv edificat al creanţelor debitoarei SC G. C. SRL cu o creanţă pură şi simplă garantată în suma de 80.000 lei ca urmare a achitării garanţiei către B. T. SA .
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală.
Potrivit dreptului comun în materia fidejusiunii, principalul efect al plăţii datoriei de către un fidejusor îl reprezintă subrogarea sa legală, în limitele plătii efectuate, în drepturile creditorului plătit împotriva debitorului său. Conform dispoziţiilor art. 2305 Cod civil „ Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a plătit şi anume capitalul, dobânzile şi cheltuielile, precum daune-interese pentru repararea oricărui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El poate,de asemenea, să ceară dobânzi pentru orice sumă pe care a trebuit să o plătească creditorului,chiar dacă datoria principală nu producea dobânzi”. Subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit. El dobândeşte creanţa plătită cu toate drepturile şi accesoriile ei. Prin urmare, în limita plăţii efectuate, recurenta a dobândit prin efectul legii, aceleaşi drepturi ca şi Banca asupra creanţei şi accesoriilor sale ce izvorăsc din contractul de credit nr.432/16.10.2009 cu modificările şi completările ulterioare. Mai mult potrivit primei teze a art. 71 alin 2 din Legea 85/2006 „Un codebitor sau un fideiusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut cu suma pe care a plătit-o creditorului”. Astfel, legiuitorul prevede înscrierea în tabelul de creanţe al debitorului a fideiusorului plătitor şi numai în limita sumei efectiv plătit. Cu alte cuvinte, înscrierea în tabel a fideiusorului este condiţionată de naşterea efectivă a dreptului de regres, respectiv de plata, pentru că numai în această ipoteză va putea avea loc subrogaţia prin plată. Prin urmare, spre deosebire de regulile generale menţionate la art. 64 din Legea 85/2006, fidejusorul este îndreptăţit la înscrierea în tabel numai cu o creanţă pură şi simplă rezultată din subrogarea sa ( totală sau parţială ) prin plata în drepturile unui creditor înscris în tabel sau în drepturile creditorului a cărui creanţă a satisfăcut-o înainte de deschiderea procedurii. Pe cale de consecinţă înscrierea în tabel a unui fideiusor este în strictă legatară cu plata efectuată.
Precizează că pentru garantarea Contractului de credit nr. 12/16.10.2009 aşa cum a fost modificat şi completat prin actul adiţional nr. 1/21.09.2010, act adiţional semnat prin reprezentantul legal – administratorul judiciar desemnat I. E. SPRL pe lângă garanţia sa au fost instituite următoarele garanţii:
-Garanţie reală mobiliară asupra încasărilor prezente şi viitoare şi soldul curent deschis la B. T. SA;
-Patru bilete la ordin emise de societate în favoarea B. T., avalizate pentru emitenta de asociaţii C. A. şi C. I.;
– Ipoteca de rang II asupra a trei imobile aparţinând SC G. C. SRL;
Daca iniţial administratorul judiciar al debitoarei urmărite a procedat în mod corect prin scrierea creanţei sale sub condiţia suspensivă a achitării garanţiei asumate faţă de B. T., după depunerea precizărilor privind plata garanţiei asumate faţă de B. T. SA, administratorul judiciar al debitoarei din eroare a înscris creanţa în categoria creanţelor bugetare şi nu ca o creanţă pură şi simplă garantată şi diminuarea corespunzătoare a creanţei deţinute de către B. T. SA.
Având în vedere cele de mai sus rezultă faptul că societatea după plata garanţiei, trebuia înscrisă în tabelul creanţelor cu o creanţă pură şi simplă garantată în suma de 80.000 lei. De asemenea precizează faptul că societatea în toate înscrisurile depuse cu privire la creanţa sa nu a făcut precizarea ca aceasta ar fi o creanţa bugetară.
Mai arată că prin documentele transmise societăţii de către finanţatorul B. T. SA, rezultă faptul că administratorul judiciar al debitoarei avea cunoştinţă de faptul că au fost constituite garanţii reale imobiliare în vederea garantării contractului de credit nr. 432/16.10.2009 cu modificările şi completările ulteriore. Astfel în data de 21.09.2009 a fost încheiat un contract de ipoteca asupra a trei imobile aparţinând societăţii debitoare, contract de ipoteca semnat şi de reprezentantul administratorului judiciar.
Solicită a se observa faptul ca judecătorul sindic considera fără temei de altfel, faptul că subrogarea societăţii operează numai prin diminuarea creanţei băncii cu suma plătită de către ea şi trecerea creanţei sale de la o creanţa sub condiţie suspensiva la o creanţa pură şi simplă.
În ceea ce priveşte temeiul cererii, arată că atât prin declaraţia de creanţa cât şi prin contestaţia formulată că, prin plata garanţiei, ne aflam în situaţia unei subrogări de drept în drepturile, acţiunile, privilegiile sau ipotecile B. T. SA împotriva SC G. C. SRL, ce izvorăsc din contractul de credit nr. 432/16.10.2009 aşa cum a fost modificat şi completat ulterior, contract de credit garantat cu garanţii reale. Consideră faptul că instanţa de fond a judecat în acest caz cu jumătate de măsura, considerând fără temei că administratorul judiciar a procedat în mod corect doar prin diminuarea creanţei băncii şi trecerea creanţei de la o creanţă înscrisă sub condiţie suspensivă la o creanţă pură şi simplă însă chirografară. Astfel instanţa de fond a omis faptul că prin plata garanţiei asumate, se îndeplineşte condiţia suspensivă iar FNGCIMM SA – IFN dobândeşte prin efectul legii aceleaşi drepturi ca şi Banca asupra creanţei şi accesoriilor sale ce izvorăsc din contractul de credit nr. 432/16.10.2009 cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv dreptul de a-şi îndestula creanţa din bunurile aduse în garanţie de către societatea debitoare respectiv trei imobile aparţinând societăţii debitore situate în S. M. , str. F. nr. 82, judeţul S. M.. În consecinţă atât creanţa băncii cat şi creanţa societăţii trebuiau înscrise în mod corect în categoria creanţelor garantatei în cazul în care atât judecătorul sindic cât şi administratorul judiciar al debitoarei considerau faptul că pentru garantarea contractului de credit aşa cum a fost modificat şi completat ulterior, nu au fost constituite garanţii în mod corect atât creanţa Băncii finanţatoare cât şi creanţa societăţii recurente urmau să fie trecute în categoria creanţelor chirografare. Astfel atât administratorul judiciar cât şi judecătorul sindic au aplicat un dublu tratament, considerând că în cazul B. T. SA ne aflam în faţa unei creanţe garantate iar în cazul societăţii în faţa unei creanţe chirografare cu toate că izvorul celor două creanţe este acelaşi .
Învederează faptul că atât jurisprudenţa cât şi practica instanţelor judecătoreşti în materie de este unitară în ceea ce priveşte înscrierea solvensului plătitor şi a creditorului plătit in aceeaşi categorie de creanţe.
Cu privire la înscrierea creanţei ca fiind o creanţă bugetară este mai mult decât evident ca se află în faţa unei erori a administratorului judiciar.
Faţă de cele arătate, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Intimata debitoare legal citată, nu a depus întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurentul F.N.G.C.I.M.M. SA IFN B. ca fiind fondat pentru următoarele considerente :
În baza Convenţiei Cadru – Plafon de garantare nr.106/11.06.2009, recurentul a acordat în favoarea B. T. SA, în condiţiile Notificării de includere în plafonul de garantare nr.43/1031/432/16.10.2009 şi a Confirmării de Garantare nr.R 28544/20.10.2009 o garanţie financiară iniţială în limita sumei de 80.000 lei reprezentând 80% din volumul finanţării acordate de către bancă prin contractul de credit nr.432/16.10.2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin garanţia acordată F.N.G.C.I.M.M. SA IFN şi-a asumat obligaţia de a plăti B. T. , o sumă iniţială de maxim 80.000 lei, în cazul în care, ca urmare a nerambursării creditului garantat de către recurentă, acordat debitoarei SC G. C. SRL, finanţatorul (B. T. SA) formulează cerere de plată în condiţiile convenţiei mai sus arătate.
Astfel, prin garanţia acordată în favoarea debitorului, creanţa F.N.G.C.I.M.M. SA IFN este afectată de o condiţie suspensivă, constând în evenimentul viitor şi incert al formulării de către finanţator a cererii de plată, ca urmare a neîndeplinirii de către debitore a obligaţiilor asumate prin contractul de credit încheiat cu B. T. SA.
La solicitarea finanţatorului B. T. SA recurenta a achitat băncii suma de 80.000 lei cu titlu de plată aferentă Notificării de includere în plafonul de garantare nr.43/1031/432/16.10.2009 şi a Confirmării notificării de includere în plafonul de Garantare nr.R 28544/20.10.2009, beneficiar fiind SC G. C. SRL.
Prin plata garanţiei şi în limita sumei achitate băncii, Fondul s-a subrogat în drepturile creditoarei B. T. SA, operând subrogarea legală în condiţiile art.1669 – 1670 Cod civil cu referire la art.1108 pc.3 – 1109 Cod civil, astfel încât creanţa dobândită va beneficia de toate garanţiile constituite în vederea garantării contractului de credit nr.432/16.10.2009, încheiat între B. T. SA şi debitoarea SC G. C. SRL.
Instanţa de fond a omis faptul că prin plata garanţiei asumate, se îndeplineşte condiţia suspensivă iar F.N.G.C.I.M.M. SA IFN dobândeşte prin efectul legii aceleaşi drepturi ca şi banca asupra creanţei şi accesoriilor sale (conform principiului „accesorium sequitur principale”), ce izvorăsc din contractul de credit nr.432/16.10.2009, inclusiv dreptul de a-şi îndestula creanţa din bunurile aduse în garanţie de către societatea debitoare, respectiv trei imobile aparţinând societăţii debitore situate în S. M. str.F. nr.82 (contract de ipotecă nr.432/IPO/21.09.2010 – pus la dispoziţia recurentului de către B. T. SA).
În cazul în care atât judecătorul sindic cât şi administratorul judiciar al debitoarei considerau faptul că pentru garantarea contractului de credit nr.432/16.10.2009 nu au fost constituite garanţii (negarantat), în mod corect, atât creanţa băncii finanţatoare cât şi creanţa Fondului urmau să fie trecute în categoria creanţelor chirografare.
În cauză însă, atât administratorul judiciar cât şi judecătorul sindic au aplicat un dublu tratament, considerând că în cazul B. T. SA ne aflăm în faţa unei creanţe garantate iar în cazul Fondului în faţa unei creanţe chirografare, cu toate că izvorul celor două creanţe este acelaşi, respectiv contractul de credit nr.432/16.10.2009.
Pe de altă parte, invocarea prev.-art.2280 – 2292 din noul cod civil de către societatea recurentă nu se justifică, deoarece, conform art.3 din pentru punerea în aplicare a Legii 287/2001 privind Codul civil „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”.
În speţă sunt incidente prev.art.71 al.2 teza 2 din Legea 85/2006 – Legea insolvenţei, potrivit cărora „un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului”, cu raportare la disp.art.1669 – 1670 şi 1108 pc.3 – 1109 Cod civil, la care s-a făcut referire mai sus.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, având în vedere că sentinţa judecătorului sindic a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, Curtea de Apel, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi la textele legale menţionate în cuprinsul prezentei decizii, a admis ca fondat recursul declarat de recurentul F.N.G.C.I.M.M. SA IFN B. împotriva sentinţei nr.2106/28.11.2011 pronunţată de Tribunalul S. M. care a fost modificată în totalitate în sensul că a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea F.N.G.C.I.M.M. SA IFN B. împotriva tabelului creanţelor debitoarei SC G. C. SRL şi a dispus înscrierea creditorului contestator în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei SC G. C. SRL cu o creanţă pură şi simplă garantată în sumă de 80.000 lei ca urmare a achitării garanţiei către B. T. SA.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
