Sentinţa civilă nr. 3360 din data de 25.03.2015 a Judecătoriei Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 3360 din data de 25.03.2015 Judecătoria Galaţi a respins cererea având ca obiect recuzare, formulată de creditorului R.N., privind pe executorul judecătoresc, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat, în esenţă, că asupra debitorului M.L.C. există executare silită prin poprire a terţului poprit U.A.T. Municipiul Galaţi, pentru acoperirea creanţelor depuse de către creditorul CIA C.M. şi creditorul R.N.
S-a învederat că terţul poprit a consemnat sumele de 35790,4 lei şi 35790,4 lei, iar BEJ C.C. a procedat la distribuirea întregii sume către creditorul CIA C.M., în condiţiile în care şi creditorul Roşca Nicu este creditor ipotecar prin Contractul de împrumut din data de 17.06.2013 garantat cu ipotecă imobiliară fiind înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
S-a argumentat că executorul judecătoresc şi-a exprimat părerea cu privire la modalitatea de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită. Astfel, acesta a stabilit că sumele rezultate din poprire i se cuvin în exclusivitate creditorului CIA C.M. pentru faptul că acesta a inserat în contractele de asistenţă juridică clauza conform căreia contractul dă creditorului un privilegiu la recuperarea creanţei (onorariu) în caz de neplată.
S-a mai arătat că privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale fiind deci un beneficiu legal şi nicidecum convenţional. Având în vedere că domnul executor C.C. a stabilit că privilegiul înscris în contractele de asistenţă juridică conferă creditorului CIA C.M. dreptul de a fi preferat celorlalţi creditori chiar şi ipotecari, s-a apreciat de petent că toate sumele obţinute din executarea silită prin poprire vor fi distribuite în continuare creditorului CIA C.M. cu încălcarea dreptului de creanţă a celui de-al doilea creditor.
S-a mai susţinut că BEJ C.C. a procedat la eliberarea sumei deşi petentul formulase contestaţie la executare împotriva procesului-verbal de distribuire, iar în conformitate cu dispoziţiile art.570 alin.(2) Cod proc. civ. 1865 contestaţia suspendă de drept eliberarea sau distribuirea.
Instanţa a reţinut că împrejurarea că s-a formulat contestaţie la executare cu privire la procesul-verbal de distribuire a sumelor, iar executorul judecătoresc nu a procedat la suspendarea distribuirii sumelor, poate fi valorificată pe calea contestaţiei la executare, astfel cum prevede art.570 alin.(2) Cod proc. civ. 1865, iar vătămarea nu poate reieşi decât în urma analizării contestaţiei la executare cu neîndeplinirea obligaţiei de suspendare a distribuirii. Cu toate acestea, dacă distribuirea sumelor nu a fost suspendată efectiv, vătămarea ar putea reieşi numai dacă cu privire la sumele de bani se constată că acestea au fost greşit distribuite, şi nu, şi în cazul respingerii contestaţiei, când nu ar exista o vătămare din nesuspendarea distribuirii.
În consecinţă, instanţa a reţinut că îndeplinirea activităţilor corespunzătoare de către executorul judecătoresc, în vederea stabilirii ordinii şi efectiva distribuire a sumelor de bani nu poate duce la o ante-pronunţare a executorului judecătoresc ordinea de distribuire, modul de calcul şi efectiva distribuire putând fi valorificată numai pe cale unei contestaţii la executare.
Împrejurarea respectării activităţilor, la care este obligat conform legii, de către executorul judecătoresc cu privire la distribuirea sumelor de bani nu poate atrage o ante-pronunţarea a acestuia cu privire la sumele viitoare, deoarece noile sume de bani rezultate din executare vor fi distribuite printr-un proces-verbal separat, indiferent dacă se păstrează ordinea stabilită de executorul judecătoresc sau aceasta este modificată din cauze exterioare, cum ar fi admiterea contestaţiei sau pierderea dreptului de prioritate (indiferent de forma acestuia, privilegiu, ipotecă imobiliară sau mobiliară).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditorul R.N., recalificat recurs de către instanţa de control judiciar.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate din prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform disp.art.304 1 C.pr.ci. a constatat că recursul este nefundat, pentru considerentele care vor fi expuse:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile speţei apreciind că nu sunt incidente cauzei disp. art. 27 pct.7 C.pr.civ. de la 1865 iar susţinerea apelantului petent că executorul judecătoresc şi-ar fi spus părerea cu privire la pricina ce se judecă nu poate fi primită.
Motivele de recuzare sunt limitativ prevăzute de lege sunt deci de strictă interpretare şi nu pot fi extinse, prin analogie, altor cazuri neprevăzute.
Dispoziţiile art. 27 pct. 7 C.pr.civ. vizează expres cazul judecătorului care, înainte de deliberare şi pronunţare şi-a spus părerea în legătură cu pricina care urmează să pronunţe hotărârea şi chiar dacă dispoziţiile art.10 din legea nr.188/2000 stipulează că executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în condiţiile Codului de procedură civilă în speţă textul nu este aplicabil.
Executorul judecătoresc, respectiv Biroul Executorului Judecătoresc sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public şi în exercitarea acestuia îndeplinesc acte de executare în baza titlului executoriu înaintat de creditor, în persoana debitorului prevăzut în titlu, cu încuviinţarea instanţei de executare.
Dispoziţiile art.399 C.pr.civ. prevăd expres posibilitatea oricărei părţi interesate sau vătămate prin executare să supună controlului instanţei executarea silită însăşi precum şi orice act de executare întocmit de executorul judecătoresc şi considerat vătămător, ceea ce, în speţă apelantul a şi făcut sesizând instanţa prin contestaţia la executare înregistrată sub nr.698/233/2015 şi în care prin sentinţa civilă 3006/2015 Judecătoria Galaţi a dispus anularea procesului verbal de distribuire întocmit la 08.01.2015.
Dacă ulterior pronunţării, cu nerespectarea dispoziţiilor legale sau dimpotrivă din culpă neglijenţă sau abuz, executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumelor potrivit procesului verbal de distribuire contestat acesta nu constituie motiv de recuzare în sensul art.27 pct.7 C.pr.civ., partea interesată având posibilitatea să solicite instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei la executare să facă aplicarea dispoziţiile art. 404 C.pr.civ.
De asemeni punctul de vedere al executorului judecătoresc cu privire la dreptul de preferinţă al unui creditor în concurs cu alt creditor materializat într-un act de executare – cu ordinea de distribuire a sumelor recuperate de la debitorul executat – poate face obiectul controlului judecătoresc doar pe calea contestaţiei la executare.
Stabilirea ordinii de preferinţă între diferiţi creditori reprezintă una din atribuţiile date de legiuitor în competenţa executorului judecătoresc iar îndeplinirea acestei activităţi nu reprezintă ante – pronunţarea în sensul art.27 pct.7 C.pr.civ. instanţa de executare în acest caz instanţa de control judiciar în cazul judecătorului urmând a verifica legalitatea şi temeinicia actului de executare contestat – în cazul executorului judecătoresc care întocmeşte succesiv alte acte de executare – respectiv legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de judecătorul care a mai soluţionat litigii în care s-a invocat aceeaşi problemă de drept.
Corect instanţa de fond a reţinut că modalitatea aleasă de creditorul petent R.N. de a solicita recuzarea executorului judecătoresc învestit cu executarea silită a debitorului său este şi ineficace întrucât oricum, actele de executare apreciat nelegale trebuie anulate la cererea părţii interesate pe calea contestaţiei la executare în caz contrar acestea devin definitive şi obligatorii pentru executorul judecătoresc ipotetic învestit în locul executorului judecătoresc C.C..
Susţinerea recurentului că anterior oricărei executări silite, executorul judecătoresc C.C. i-ar fi spus că nu va „lua nici un ban de la debitor pentru că are întâietate celălalt creditor” nu a fost dovedită, actele de executare întocmite de acest executor apreciat vătămătoare pentru creditor – apelantul din cauză – au fost supuse controlului de legalitate al instanţei şi anulate iar sumele achitate cu titlu de taxă de timbru la solicitarea contestatorului potrivit art.23 lit.e din Legea nr.146/1997 modificată puteau fi restituite.
Constatând că în fapt „antepronunţarea” executorului judecătoresc C.C. întemeiată pe disp.art.27 alin.1 C.pr.civ. reprezintă în fapt nemulţumirea creditorului vătămat prin executare, vătămare înlăturată pe calea prev. de art.399 şi urm. C.pr.civ. va respinge apelul declarat ca nefondat.
