Registrul Comerţului. Obligativitatea citării intervenientului.


Registrul Comerţului. Obligativitatea citării intervenientului.

Art. 46 alin.2, art. 49 din Legea nr. 31/1990;

Art. 335 Cod pr. civilă

În conformitate cu dispoziţiile art.46 alin.2 Legea nr.31/1990,

republicată, în cazul în care au fost formulate cereri de intervenţie, 

judecătorul delegat va cita intervenienţii şi se va pronunţa asupra

cererilor acestora în condiţiile art.49 şi urm. Cod procedură civil,

nefiind aplicabile dispoziţiile art.335 Cod procedură civilă.

nefiind aplicabile dispoziţiile art.335 Cod procedură civilă.

(Decizia nr. 803 din 22 iulie 2009 ) 

Judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeş,

prin încheierea nr.2119/18.03.2009, a respins cererea de intervenţie în

interes propriu formulată de intervenientul I.N. şi a admis cererea de

depunere şi menţionare acte nr.56441/20.09.2007 formulată de petentă,

dispunând menţionarea depunerii la Registrul Comerţului a actului

constitutiv consolidat adoptat ca urmare a hotărârii A.G.A. din

19.09.2007 a S.C. S.G. S.R.L.

Pentru a se pronunţa în sensul arătat judecătorul delegat a

constatat, analizând cererea de intervenţie, că aceasta vizează aspecte ce

ţin de încălcarea convenţiei, prin modul de adoptare a hotărârilor cu

încălcarea înţelegerii asociaţilor, exprimată printr-o clauză în contractul

de cesiune, iar pe de altă parte intervenientul având calitatea de

administrator sechestru al bunurilor petentei poartă întreaga

responsabilitate asupra actelor societăţii, dar nu se poate pune semnul

egalităţii între această calitate şi cea de reprezentant legal al societăţii.

De asemenea, analizând cererea, la nivel formal,  judecătorul

delegat a reţinut că actul constitutiv consolidat a fost adoptat cu

majoritatea prevăzută în actul constitutiv, aşa cum rezultă din conţinutul

tuturor actelor doveditoare, anexate prezentei cereri.

În fine, cel puţin la nivel de aparenţă, s-a reţinut că nu rezultă

indicii de natură să împiedice aducerea la cunoştinţa publică a hotărârii în

discuţie, aspect însă ce urmează a fi analizat de către instanţa de drept

comun chemată să se pronunţe asupra legalităţii adoptării hotărârii.

Împotriva acestei încheieri s-a formulat recurs de către

intervenientul I.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe

dispoziţiile art.304 pct.5 şi 9 Cod procedură civilă, susţinând că, deşi, a

formulat cerere de intervenţie, nu a fost niciodată citat în faţa

judecătorului delegat. De asemenea, s-a precizat  că la soluţionarea

acestei cereri, judecătorul delegat cu toate că a reţinut  inaplicabilitatea

dispoziţiilor art.335 Cod procedură civilă – referitoare la procedura

necontencioasă – nu a dispus citarea sa pentru a-şi formula apărări şi a-şi

susţine cererea de intervenţie formulată. Ca atare, se impune desfiinţarea

încheierii şi pe fond respingerea cererii de înregistrare menţiuni.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse, pe temeiurile

invocate, dar şi în limitele art.3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut

că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.

Într-adevăr, potrivit art.304 pct.5 Cod procedură civilă, atunci

când prin hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură, prevăzute

sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, se impune

casarea hotărârii pronunţate prin încălcarea acestui text.

Astfel, verificând practicaua încheierii nr.2119/18.03.2009 se

constată că Ivănescu Nicolae nu a fost citat ca intervenient în cauza cu

care judecătorul delegat a fost investit, deşi, lecturând considerentele

încheierii rezultă că a fost analizată cererea de intervenţie în interes

propriu formulată de acesta, precum şi faptul că avocatul ales a fost

prezent, însă ,ca reprezentant al S.C.S.G. SRL.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art.46 alin.2 Legea

nr.31/1990, republicată, în cazul în care au fost formulate cereri de

intervenţie judecătorul delegat va cita intervenienţii şi se va pronunţa

asupra cererilor acestora în condiţiile art.49 şi urm. Cod procedură civil,

De asemenea, potrivit acestui din urmă text, dacă cererea prin

însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care

intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.

Faţă de dispoziţia imperativă cuprinsă în textul art.46 alin.2

din legea precitată, judecătorul delegat este obligat să citeze pe

intervenient, or, în speţă, a fost omisă citarea acestuia, astfel că au fost

încălcate dispoziţiile art.85 Cod procedură civilă, în raport de care

judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Textul sus citat constituind o derogare de la dispoziţia art.335

Cod procedură civilă, intervenientul trebuia citat, ceea ce în cauză nu s-a

demonstrat, astfel critica sa este justificată.

Sub acest aspect devin incidente dispoziţiile art.105 alin.2

Cod procedură civilă, referitoare la anularea actelor îndeplinite cu

neobservarea formelor legale, vătămarea părţii în cauză neputând fi

înlăturată în alt mod.

Faţă de cele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 şi 5 Cod procedură

civilă, coroborat cu art.304 pct.5 şi art.105 alin.2 Cod procedură civilă,

precum şi art.46 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicată, a admis

recursul, a casat încheierea şi a trimis  cauza spre rejudecare judecătorului

delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeş.