Renunţare la judecată. Exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Consecinţe


Renunţarea la judecată de către pârât, după ce, prin conţinutul cererii sale, l-a determinat pe reclamant să renunţe la propria acţiune, are semnificaţia unui abuz de drept, care nu trebuia să primească girul instanţei.

(Decizia nr. 722 din 14 mai 2002 – Secţia a Vl-a comercială)

Prin încheierea din 6.03.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, s-a luat act de renunţarea pârâtului-reclamant R.D. la judecarea cererii sale reconventionale în contradictoriu cu reclamantul-pârât B.A. şi pârâta S.C. “A.” S.R.L.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul-pârât, în dezvoltarea motivelor de recurs arătând că prin cererea introductivă de instanţă a solicitat excluderea intimatului R.D. din cadrul S.C. “A.” S.R.L., că după comunicarea cererii de chemare în judecată intimatul R.D. a formulat cerere reconvenţională prin care solicită să se ia act de retragerea sa din societate, că în aceste condiţii, pentru a evita un proces de lungă durată, cu consecinţe economico-financiare nefavorabile pentru societate, în şedinţa din 13.02.2002 a declarat că achiesează la cererea reconvenţională formulată de intimat în ce priveşte retragerea din societate şi ca atare renunţă la judecarea cererii principale cu care a învestit instanţa. în aceste condiţii, instanţa, prin încheierea din 13.02.2002, a luat act de renunţarea recurentului-reclamant la judecarea cererii principale şi a acordat termen la 6.03.2002 pentru ca intimatul să-şi întregească cererea reconvenţională. Mai arată că la data de 6.03.2002 intimatul a declarat că renunţă la judecarea cererii reconvenţionale, declaraţie de care instanţa a luat act în baza art. 246 din Codul de procedură civilă, ignorând cele întâmplate în şedinţa publică de la 13.02.2002 şi încălcând flagrant dispoziţiile art. 270 din Codul de procedură civilă, care o obligau să pronunţe o hotărâre parţială întemeiată pe achiesarea sa la pretenţiile intimatului vizând retragerea acestuia din societate.

în drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanţa a fost sesizată cu o acţiune principală formulată de recurentul-reclamant B.A., având ca obiect excluderea din S.C. “A.” S.R.L. a asociatului, pârâtul R.D. La data de 6.02.2002 pârâtul depune o cerere reconvenţională prin care solicită să se ia act de retragerea sa din societate. Faţă de conţinutul cererii reconvenţionale, în şedinţa publică din 13.02.2002, reclamantul declară că achiesează la retragerea din societate a pârâtului şi ca atare renunţă la judecarea cererii principale solicitând, în baza art. 270 din Codul de procedură civilă, pronunţarea unei hotărâri parţiale, vizând retragerea din societate a pârâtului R.D.

Instanţa ia act de renunţarea la judecata acţiunii principale şi acordă termen la 6.03.2002 pentru ca pârâtul-reclamant R.D. să-şi întregească cererea reconvenţională. Prin încheierea din 6.03.2002 instanţa ia act de declaraţia pârâtului-reclamant de renunţare la judecarea cererii reconvenţionale. Procedând astfel, instanţa a ignorat dispoziţiile art. 270 din Codul de procedură civilă, care o obligau să pronunţe o hotărâre parţială vizând retragerea din societate a pârâtului-reclamant R.D., ca urmare a acordului exprimat de către reclamantul B.A. privitor la cererea reconvenţională. Instanţa nu putea lua act de renunţarea la judecarea cererii reconvenţionale atâta vreme cât reclamantul-pârât şi-a exprimat acordul cu privire la admiterea acesteia şi a renunţat la propria acţiune, înţelegând ca prin achiesarea la cererea reconvenţională să stingă definitiv litigiul în ce priveşte calitatea de asociat a pârâtului-reclamant R.D. Declaraţia de renunţare la cererea reconvenţională făcută de R.D., după ce prin conţinutul său l-a determinat pe reclamantul-pârât B.A. să renunţe la propria acţiune, are semnificaţia unui abuz de drept care nu trebuia să primească girul instanţei.