Reorganizare judiciară şi faliment. Cerere de deschidere a procedurii. Contestaţia debitorului. Plăţi făcute de debitor.


Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, pentru introducerea de către creditor a cererii de deschidere a procedurii, iar contestaţia formulată de debitor în temeiul art. 31 alin. (3) din legea menţionată este neîntemeiată în cazul în care debitorul a făcut plăţi creditorului, dar pentru alte debite decât cele invocate prin cererea acestuia din urmă, iar creanţa pretinsă este certă, lichidă şi exigibilă şi debitorul a încetat plăţile de cel puţin 30 de zile cu privire la creanţa respectivă.

(Decizia nr. 100 din 23 ianuarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 1398, pronunţată la 23.10.2001, Tribunalul Teleorman a admis contestaţia formulată de către debitoarea S.C. “P.” S.A., constatând că aceasta nu este în încetare de plăţi, şi a respins, ca nefondată, cererea introductivă formulată de către creditoarea C.J.P., prin care aceasta a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei menţionate.

împotriva acestei sentinţe, creditoarea C.J.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând, în esenţă, că în mod greşit tribunalul a considerat întemeiată contestaţia formulată de debitoare în temeiul art. 31 din legea menţionată, deoarece, conform art. 3 din Decretul nr. 389/1972, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/1999, art. 29 din Legea nr. 19/2000 şi pct. 1 cap. I şi pct. 24 cap. II din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, termenul de plată a contribuţiei la asigurările sociale se împlineşte cel mai târziu la data de 20 a lunii următoare celei în care s-a făcut plata lichidării drepturilor salariale.

Creanţa invocată în cauză este constituită dintr-o pluralitate de obligaţii, neonorate la scadenţa pe care au avut-o separat, la termenul prevăzut în actele normative menţionate. Pentru aceste datorii restante s-au emis titluri executorii, conform Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată.

Debitoarea a încetat plăţile cu privire la debitele exigibile la data de 12.03.2001, iar demersurile pentru plata acestora, pe calea popririi şi a dispoziţiilor de încasare, nu au avut rezultat.

Plata de către debitoare a unor datorii ulterioare celor scadente la 12.03.2001 nu înlătură prezumţia că debitoarea nu mai poate face faţă totalităţii datoriilor exigibile cu sumele de bani de care dispune. Chiar în contestaţia formulată, debitoarea invocă perioade de stagnare a plăţilor, care nu ar exista dacă ar putea face plăţi într-un cuantum diminuat, corespunzător situaţiei financiare a societăţii.

Recursul este fondat.

în mod greşit instanţa de fond a apreciat că debitoarea nu s-ar afla în încetare de plăţi pe considerentul că anterior formulării cererii creditoarei a achitat acesteia peste 100 milioane de lei.

Creditoarea a emis un titlu executoriu împotriva debitoarei pentru un debit în sumă de 720.195.993 lei, cu privire la care termenul legal de plată s-a împlinit la 12.03.2001.

Plăţile anterioare înregistrării cererii introductive s-au efectuat de către debitoare în contul unor datorii către creditoare devenite exigibile ulterior datei de 12.03.2001, astfel că datoria la care se referă titlul executoriu menţionat există şi în prezent.

Prin urmare, creanţa pretinsă de creditoare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, sub aspectul caracterului cert, lichid şi exigibil şi al încetării plăţilor de către debitor de cel puţin 30 de zile.

în consecinţă, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa civilă atacată, în sensul că, în temeiul art. 31 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, a respins contestaţia debitoarei, ca neîntemeiată, şi a admis cererea introductivă formulată de către creditoare, dispunând deschiderea procedurii împotriva debitorului.