Pentru distribuirea către creditori a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe este obligatorie, potrivit art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, întocmirea unui plan de distribuire, împotriva căruia vor putea fi formulate obiecţiuni.
(Decizia nr. 138 din 29 ianuarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată la 14.11.2001, în cauza constituind obiectul Dosarului nr. 3513/1999 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, privind procedura falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, desfăşurată împotriva debitoarei S.C. “R.” S.A., s-a solicitat de către debitoarea în cauză, prin lichidator judiciar, să se aprobe decizia Comitetului creditorilor din 26.10.2001, în sensul de a se distribui de urgenţă unele sume din averea debitoarei către principalii creditori, şi anume 1 miliard lei către creditorul Banca X şi 1,2 miliarde lei către creditoarea Administraţia Financiară a Sectorului 6 Bucureşti.
în motivarea cererii s-a arătat că, până la acel moment, pentru creditoarea Banca X nu s-a distribuit nici o sumă.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 16.11.2001, tribunalul, prin judecător-sindic, având în vedere dispoziţiile art. 23 lit. k), art. 98, art. 101 pct. 3, art. 108 alin. (1) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi art. 1169 – 1170 din Codul civil, a admis cererea aşa cum a fost formulată.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs creditoarele Administraţia Financiară a Sectorului 6 Bucureşti şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Prin recursul formulat, recurenta Administraţia Financiară a Sectorului 6 Bucureşti a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii privind distribuirea către creditoarea Banca X, cu menţinerea dispoziţiei privind distribuirea în favoarea sa a sumei de 1 miliard lei.
în motivarea recursului s-a arătat, în raport cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, că sumele distribuite proveneau din chirii şi valorificarea altor bunuri ale debitoarei decât acelea care constituie gajul creditoarei Banca X, astfel că acesteia nu i se pot distribui sume înaintea creanţelor statului, potrivit art. 108 alin. (1) pct. 4 şi 5 din Legea nr. 64/1995, republicată, iar celelalte prevederi legale invocate de prima instanţă nu justifică hotărârea atacată.
Prin recursul său, creditoarea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii debitoarei, deoarece distribuirea sumelor obţinute din lichidare nu este de competenţa comitetului creditorilor şi nu este justificată nici de considerentul că nu s-a primit încă nici o sumă din averea debitoarei.
în situaţia dată trebuia să se facă obligatoriu aplicarea prevederilor art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, având în vedere că şi recurenta se încadrează în ordinea de preferinţă prevăzută de art. 108 alin. (1) pct. 4 din legea menţionată. Făcându-se distribuirea către creditoarea Administraţia Financiară a Sectorului 6 Bucureşti, s-au încălcat şi prevederile art. 110 din aceeaşi lege şi dreptul de a se formula obiecţiuni la planul de distribuire. Ambele recursuri sunt fondate.
Hotărârea atacată este lipsită nu numai de o motivare în fapt relevantă, dar şi de temei legal.
Potrivit art. 23 lit. k) din Legea nr. 64/1995, republicată, lichidatorul judiciar poate sesiza judecătorul-sindic, însă într-o problemă care ar cere soluţionarea de către acesta, în condiţiile legii. Or, cererea soluţionată prin hotărârea atacată nu este de natura celor la care se referă atribuţiile prevăzute de art. 10 din legea menţionată în sarcina judecătorului-sindic. De asemenea, nici celelalte prevederi legale avute în vedere de către tribunal nu sunt în măsură, prin conţinutul lor, să conducă, în mod direct, la admiterea cererii debitoarei.
în condiţiile în care nu s-a probat că distribuirea solicitată de debitoare ar privi, în cauză, o altă ipoteză reglementată de legea specială în materie, privind distribuirea unor sume, trebuie reţinut că pentru distribuirea respectivă trebuia să se facă, în mod obligatoriu, aplicarea dispoziţiilor art. 107 din legea menţionată, în sensul întocmirii unui plan de distribuire de către lichidatorul judiciar, împotriva căruia vor putea fi formulate obiecţiuni, inclusiv de natura susţinerilor din recursurile formulate, urmând ca aspectele respective să poată fi analizate de o instanţă de recurs, în condiţiile legii, în contextul formulării unui eventual recurs împotriva hotărârii de soluţionare a acelor obiecţiuni, neputând constitui obiectul recursurilor de faţă.
în consecinţă, reţinând că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, Curtea, în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, a admis recursurile formulate, cu menţiunea că dispoziţia privind distribuirea sumei de 1 miliard lei către creditoarea Administraţia Financiară a Sectorului 6 Bucureşti este înlăturată, ca urmare a admiterii recursului formulat de creditoarea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, şi a modificat în tot hotărârea atacată în sensul respingerii cererii formulate de debitoare, prin lichidatorul judiciar, ca nefondată.
