Dacă creanţa invocată de creditor îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, chiar dacă s-au efectuat plăţi parţiale, cât timp cea mai mare parte a creanţei rămâne neachitată nu se poate susţine că nu s-ar mai menţine încetarea plăţilor. De asemenea, plăţile efectuate de către debitoare către terţe persoane nu prezintă relevanţă, deoarece plata plăţilor se raportează la plata creanţei invocate în cauză, şi nu la creanţe care nu constituie obiectul acesteia.
îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995, cu referire la privatizarea societăţii debitoare, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, are ca efect suspendarea procedurii, cum, de altfel, judecătorul-sindic, printr-o încheiere ulterioară hotărârii recurate a şi dispus, dar în nici un caz nu conduce la admiterea contestaţiei formulate de debitor sau la respingerea cererii introductive a creditorului.
(Decizia nr. 410 din 13 martie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea introductivă înregistrată în data de 13.09.2001 la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, creditoarea C.J.P. Ilfov a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei S.C. “G.” S.A., invocând o creanţă în sumă de 18.806.927.324 lei.
împotriva acestei cereri introductive debitoarea a formulat contestaţie în temeiul art. 31 alin. (3) din legea menţionată, solicitând respingerea cererii creditoarei, deoarece nu se află în încetare de plăţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 10265, pronunţată la 11.12.2001 în Dosarul nr. 8030/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, prin judecător-sindic, a respins ca neîntemeiată contestaţia debitoarei şi a admis cererea creditoarei, dispunând deschiderea procedurii împotriva debitoarei, precum şi celelalte măsuri de ordin procedural, prevăzute de art. 32 – 34 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu numirea unui administrator judiciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă civilă, tribunalul a reţinut ca fiind certă, lichidă şi exigibilă creanţa invocată de creditoare, conform Procesului-verbal de control nr. 251 din 27.03.2001, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, iar ca urmare a plăţii, de către debitoare, a unei sume de circa 80.000.000 lei în contul creanţei nu se poate reţine că, în ceea ce priveşte diferenţa de creanţă neachitată, nu ar subzista încetarea plăţilor de către debitoare.
împotriva acestei sentinţe civile, debitoarea S.C. “G.” S.A. a declarat recurs, timbrat şi în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei şi respingerii cererii introductive a creditoarei.
Prin motivele de recurs formulate s-a arătat, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, că debitoarea nu a încetat plăţile, astfel cum a susţinut şi în contestaţie, efectuând decontări potrivit înscrisurilor de la dosar.
S-a mai arătat, de asemenea, că societatea debitoare se află în proces de privatizare, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, prin vânzarea pachetului asigurător de acţiuni, situaţie confirmată şi de către A.P.A.P.S. şi care constituie un impediment în aplicarea prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată. în acelaşi sens, debitoarea a prezentat judecătorului-sindic, în continuarea procedurii, un plan de reorganizare şi o scrisoare de intenţie din partea viitorului cumpărător al pachetului majoritar de acţiuni, iar A.P.A.P.S. a formulat o cerere de suspendare a procedurii în baza art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995, cerere care a fost admisă de judecătorul-sindic prin încheierea din 19.02.2002.
în susţinerea recursului, recurenta-debitoare a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Faţă de acestea, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Creanţa, invocată de creditor în baza Procesului-verbal de control nr. 251 din 27.03.2001, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, şi în urma unor plăţi parţiale efectuate de debitoare, în cuantum total de circa 80.000.000 lei, conform înscrisurilor certe în acest sens depuse la dosar, din moment ce pentru cea mai mare parte a creanţei, rămasă neachitată, nu se poate susţine că nu s-ar menţine încetarea plăţilor. Totodată, faptul că debitoarea efectuează plăţi către terţe persoane nu prezintă relevanţă, deoarece încetarea plăţilor se raportează la plata creanţei invocate în cauză, iar nu la creanţe care nu constituie obiectul acesteia.
Pe de altă parte, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. III alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 nu este în măsură să conducă decât la suspendarea procedurii, ceea ce judecătorul-sindic a şi dispus printr-o încheiere ulterioară hotărârii atacate cu recurs, iar nu şi la admiterea contestaţiei formulate de debitor în temeiul art. 31 alin. (3) din Legea nr. 64/1995, republicată, sau la respingerea cererii introductive a creditorului, în acest stadiu procedural.
în consecinţă, având în vedere considerentele arătate, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
