Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, “Un plan va fi confirmat de judecătorul-sindic, dacă cel puţin două dintre categoriile de creditori menţionate la art. 67 alin. (4) acceptă planul.”
Legea nu prevede situaţia în care există numai două categorii de creditori, iar votul acestora este unul “pentru” şi unul “împotriva” planului de reorganizare.
Dacă din rapoartele de activitate prezentate de lichidatorul judiciar rezultă că există posibilitatea redresării activităţii debitoarei şi a obţinerii de profit, care să ducă la acoperirea creanţelor, poate fi confirmat planul de reorganizare.
(Decizia nr. 1359 din 5 noiembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 733 din 19.04.2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a Vll-a comercială, a fost respinsă cererea de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoare; s-a ridicat dreptul debitoarei S.C. “A.” S.A. de a-şi mai conduce activitatea, de a-şi administra bunurile şi de a dispune de ele; s-a dispus aplicarea secţiunii a 6-a, cap. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată; s-a dispus sigilarea şi inventarierea bunurilor din averea debitoarei şi indisponibilizarea conturilor debitoarei; s-a interzis administratorilor societăţii debitoare înstrăinarea părţilor sociale deţinute la aceasta şi s-a dispus indisponibilizarea acestora în registre speciale de evidenţă sau în conturi înregistrate electronic.
A fost desemnat lichidator şi s-a dispus ca acesta să conducă în tot activitatea debitoarei.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul-sindic a reţinut că, potrivit art. 68 din Legea nr. 64/1995, republicată, un plan de reorganizare va fi confirmat dacă cel puţin două dintre categoriile de creditori acceptă planul.
în speţă, există numai două categorii de creditori, iar votul acestora a fost unul “pentru” şi unul “împotriva” planului.
împotriva acestei sentinţe, S.C. “A.” S.A. a declarat recurs, criticând-o sub aspectele următoare.
Legea nu prevede situaţia în care există numai două categorii de creditori, iar votul acestora este unul “pentru” şi unul “împotriva” planului de reorganizare.
Din conţinutul rapoartelor de activitate prezentate de administratorul judiciar se evidenţiază faptul că, în perioada în care debitoarea s-a aflat în reorganizare judiciară, aceasta a obţinut un profit notabil şi a achitat către creditori sume importante, reducând în mod sensibil creanţele acestora.
în acest fel s-a demonstrat că, sub o conducere şi o supraveghere atentă a activităţii debitoarei, aceasta poate achita sume importante din datoriile restante şi poate susţine plăţile curente către creditori, în susţinerea recursului s-au depus înscrisuri.
Intimata Banca X a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele: Din raportul de activitate prezentat de lichidatorul judiciar rezultă că, acţionând consecvent în direcţia creşterii producţiei, debitoarea a încheiat primul trimestru al anului cu profit.
De asemenea, este de observat că în primele trei luni ale anului s-a înregistrat o creştere a producţiei.
Lichidatorul judiciar propune continuarea procedurii în faza de reorganizare judiciară şi trecerea la realizarea celorlalte măsuri cuprinse în planul de reorganizare, respectiv valorificarea unor active neutilizate în acest moment.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 68 din Legea nr. 64/1995, republicată, un plan de reorganizare va fi confirmat de judecătorul-sindic, dacă cel puţin două dintre categoriile de creanţe acceptă sau sunt socotite că acceptă planul.
în speţă, ne aflăm într-o situaţie neprevăzută de lege, respectiv existenţa a numai două categorii de creditori, din care una a votat în favoarea planului şi una împotrivă.
Din rapoartele de activitate prezentate de lichidatorul judiciar rezultă în mod indubitabil că există posibilitatea redresării activităţii debitoarei şi a obţinerii de profit, care să conducă la acoperirea creanţelor.
Pe de altă parte, în situaţia în care se confirmă planul de reorganizare, debitoarea are posibilitatea de a achita chiar şi debitul către Banca X, care s-a opus confirmării planului de reorganizare.
Scopul Legii nr. 64/1995 este acela al instituirii unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului în , fie prin reorganizarea întreprinderii şi a activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui, pentru acoperirea pasivului, fie prin faliment.
Curtea apreciază că se impune confirmarea planului de reorganizare, deoarece în acest fel toate categoriile de creanţe vor fi supuse unui tratament corect şi echitabil şi există reale premise ca debitoarea să realizeze o producţie care să-i permită achitarea debitelor.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoare.
în această situaţie, dispoziţiile sentinţei privind ridicarea dreptului debitoarei de a-şi mai conduce activitatea şi desemnarea lichidatorului judiciar rămân fără obiect.
Prin modificarea adusă Legii nr. 64/1995, republicată, prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, se menţine acelaşi raport, şi anume cel puţin două dintre categoriile de creanţe menţionate la art. 67 alin. (5) din lege acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca cel puţin una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.
Este introdus însă, la art. 68 alin. (1), un paragraf nou, respectiv pct. B, potrivit căruia un plan va fi confirmat dacă “fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul, precum şi fiecare creanţă care a respins planul vor fi supuse unui tratament corect şi echitabil prin plan.” In continuare legea stabileşte ce anume înseamnă “tratament corect şi echitabil”.
