Reorganizare judiciară şi faliment. Răspunderea administratorului. Condiţii


Potrivit art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la această situatie, prin una din faptele enumerate la literele a) – g).

Răspunderea persoanelor cu funcţii de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind dominată de principiile reglementate prin art. 998 din Codul civil.

întocmirea necorespunzătoare a evidenţelor contabile, nedepunerea bilanţului contabil, desfăşurarea de către societate de activităţi comerciale riscante, în lipsa unei strategii manageriale viabile, constituie fapte care antrenează răspunderea administratorului asociat, întrucât au atras starea de insolvabilitate a persoanei juridice debitoare.

(Decizia nr. 1046 din 3 septembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)

Prin cererea înregistrată la 14.07.1999 sub nr. 5255 pe rolul Tribunalului Bucureşti, creditoarea Banca X a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, împotriva debitoarei S.C. “B.” S.R.L. pentru o creanţă de 294.844 USD.

Prin încheierea din 6.12.1999, tribunalul a dispus deschiderea procedurii conform art. 31 alin. 7.

întrucât părţile îndreptăţite nu au depus un plan de reorganizare, în temeiul art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, s-a aplicat sancţiunea decăderii din acest drept, declanşându-se procedura lichidării judiciare.

Prin cererea înregistrată la 27.08.2001 sub nr. 5255 creditoarea Banca X a solicitat în temeiul art. 124 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 64/1995, republicată, şi instituirea răspunderii administrative a doamnei C.C. în calitate de asociat.

Prin Sentinţa civilă nr. 557 din 18.03.2002, Tribunalul Bucureşti a dispus închiderea procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară în temeiul art. 118 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi dizolvarea societăţii debitoare.

A admis totodată cererea creditoarei Banca X privind atragerea răspunderii administratorului debitoarei, acesta din urmă fiind obligat la plata sumei de 4.535.987.617 lei, reprezentând credit şi dobânzi acordate societăţii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că debitoarea nu deţine bunuri sau valori mobile ce ar putea fi valorificate în scopul acoperirii creanţei; au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză, în sensul că administratorul societăţii este răspunzător de starea de insolvabilitate a societăţii.

împotriva sentinţei a declarat recurs administratorul societăţii debitoare, în motivarea căii de atac fiind invocată, în esenţă, greşita interpretare a materialului probator.

Curtea a apreciat recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

în conformitate cu cele învederate în raportul lichidatorului judiciar s-a constatat că societatea debitoare nu deţine bunuri sau valori mobile suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative.

Cu privire la răspunderea administratorului societăţii, instanţa a constatat că, la data contractării împrumutului bancar, societatea nu deţinea în patrimoniu bunuri a căror valoare puteau garanta restituirea, ci doar contracte în derulare.

Actele cauzei au relevat şi faptul că societatea nu a dispus de o strategie managerială viabilă şi a desfăşurat activităţi comerciale riscante, fapte ce au atras starea de insolvabilitate.

De asemenea, evidenţele contabile nu au fost întocmite corespunzător, iar bilanţul pentru anul financiar 1998 nu a fost depus şi la oficiul registrului comerţului, în conformitate cu dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Prin urmare, s-a concluzionat că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite cerinţele art. 124 alin. (1) lit. a), c) şi d) din Legea nr. 64/1995, republicată, iar recursul promovat a fost respins.