Repunerea în termenul de recurs. Condiţii.
Art.364 coroborat cu art.385/3 alin.2 Cod pr. penală
Cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpaţi este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art.364 coroborate cu art.385/3 alin.2 Cod pr.penală.
Cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpaţi este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art.364 coroborate cu art.385/3 alin.2 Cod pr.penală.
Astfel, potrivit textului pre-citat, „Apelul/recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca făcut în termen, dacă instanţa de apel/recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile”.
Astfel, potrivit textului pre-citat, „Apelul/recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca făcut în termen, dacă instanţa de apel/recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile”.
Nu poate constitui o cauza temeinică, astfel cum susţin inculpaţii, omisiunea instanţei de a le comunica sentinţa penală nr.126 din 21 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Bălceşti, din moment ce o atare obligaţie nu exista, având în vedere că inculpaţii participaseră la dezbaterile asupra fondului cauzei. Sub acest aspect, sunt dispoziţiile art.360 Cod pr.penală, potrivit cărora „Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare”.
Nu poate constitui o cauza temeinică, astfel cum susţin inculpaţii, omisiunea instanţei de a le comunica sentinţa penală nr.126 din 21 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Bălceşti, din moment ce o atare obligaţie nu exista, având în vedere că inculpaţii participaseră la dezbaterile asupra fondului cauzei. Sub acest aspect, sunt dispoziţiile art.360 Cod pr.penală, potrivit cărora „Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare”.
Din actele dosarului, rezultă că inculpaţii nu se află în niciuna din aceste situaţii, ei fiind prezenţi cu ocazia judecăţii (dezbaterile asupra fondului din data de 7 septembrie 2011).
Din actele dosarului, rezultă că inculpaţii nu se află în niciuna din aceste situaţii, ei fiind prezenţi cu ocazia judecăţii (dezbaterile asupra fondului din data de 7 septembrie 2011).
(Decizia penala nr. 69/R din 24 ianuarie 2012)
Prin sentinţa penală nr.126 din 21 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Bălceşti, au fost condamnaţi inculpaţii PPD, BM si BMD pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, in conditiile art. 57 Cod penal.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut ca inculpaţii BM, BMD şi PPD, în noaptea de 4/5 ianuarie 2009, au sustras un laptop cu accesoriile şi geanta de transport aferente. Ulterior, bunurile sustrase au fost restituite părţii vătămate.
Impotriva sentinţei au formulat recurs inculpaţii BM şi BMD, solicitând:
-repunerea în termenul de recurs, deoarece au fost plecaţi din localitate la momentul pronunţării hotărârii, şi cu toate că au solicitat comunicarea hotărârii, acest fapt nu s-a întâmplat;
-schimbarea modalităţii de executare în art.86/1 sau art.86/7 Cod pen.
Curtea De Apel Piteşti, prin decizia penala nr. 69/R din 24 ianuarie 2012, a fost respinsa cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpaţii BM şi BMD.
Au fost respinse, ca tardive, recursurile aceloraşi inculpaţi, Curtea retinand urmatoarele:
Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei ce au avut loc la data de 7 septembrie 2011 la Judecătoria Bălceşti, inculpaţii BM şi BMD au fost prezenţi, menţiune făcută în practicaua hotărârii încheiată la acea dată.
Inculpaţii, însă, au formulat recurs la data de 6 octombrie 2011, peste termenul de 10 zile prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală.
Faptul că pronunţarea hotărârii s-a amânat, în mod legal, până la data de 21 septembrie 2011, nu obliga instanţa la comunicarea dispozitivului hotărârii, deoarece în conformitate cu dispoziţiile art.360 alin.2 Cod pr.penală, o atare obligaţie există numai în cazurile prevăzute de art.171 alin.2 Cod penal (între altele când inculpatul este arestat preventiv, ceea ce nu este cazul în speţă).
In concluzie, în baza textelor de lege anterior citate, se va respinge cererea inculpaţilor de repunere în termenul de recurs, se vor respinge ca tardive recursurile formulate de aceştia.
Respingerea ca tardive a recursurilor exonerează instanţa de control judiciar de a analiza motivele de recurs invocate de recurenţi.
