Analizând excepţia autorităţii de lucru judecat, în conformitate cu dispoziţiile art.248 alin.1 NCPC, potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1241 pronunţată de Judecătoria Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare, pârâta a fost obligată la plata sumei de 491.81 de lei către reclamantă, reprezentând contravaloare energie electrică sustrasă şi s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Din considerentele acestei hotărâri, instanţa constată că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă având în vedere că în cauză au fost incidente dispoziţiile art. 454 CPC cu privire la exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată în cazul recunoaşterii la primul termen. Astfel, instanţa constată că reclamanta a formulat cerere de acordare a cheltuielilor de judecată în cadrul procesului prin care s-a soluţionat acţiunea principală şi s-a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată, ca nefondată.
Potrivit prevederilor art.431 NCPC „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.”
Conform art.430 alin.1 NCPC „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.”
Din interpretarea textelor de lege mai sus menţionate, rezultă că există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecata are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsura există autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.1241 pronunţată de Judecătoria Tecuci în raport de prezenta cerere, este necesar a se verifica tripla identitate impusa de art.431 NCPC, cu privire la părţi, obiect şi cauză.
Se constată astfel de către instanţă, identitatea de părţi, de cauză, precum şi de obiect, în cele două cauze, cu privire la capătul de cerere de acordare a cheltuielilor de judecată.
Respectarea principiului autorităţii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, că o chestiune litigioasa odată tranşată de instanţă să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii.
Cum repunerea în discuţie într-o nouă procedură judiciară a aceloraşi cereri şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi ar însemna ignorarea efectelor juridice ale acestei hotărâri si menţinerea pe termen nelimitat a unui conflict între părţi, ceea ce ar afecta grav siguranţa raporturilor juridice civile si încrederea în sistemul judiciar, în temeiul art.432 NCPC, instanţa va admite excepţia.
De altfel, în acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţine în mod constant că unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti nu mai pot fi rediscutate (cauza Brumărescu c. României).
Raportat la aceste considerente, instanţa reţine că reclamantei i se opune autoritatea şi puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr.1241 pronunţată de Judecătoria Tecuci, prin care s-a respins cererea de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată ca nefondată, astfel că această cerere intră sub puterea lucrului judecat.
Astfel, reţinându-se îndeplinirea în cauză a triplei identităţi cerute de dispoziţiile art.431 NCPC, instanţa apreciază drept întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, urmând a o admite ca atare şi, în consecinţă, va respinge cererea de chemare în judecată ca având autoritate de lucru judecat.
Prin sentinţa civilă nr. 1241 pronunţată de Judecătoria Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare, pârâta a fost obligată la plata sumei de 491.81 de lei către reclamantă, reprezentând contravaloare energie electrică sustrasă şi s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Din considerentele acestei hotărâri, instanţa constată că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă având în vedere că în cauză au fost incidente dispoziţiile art. 454 CPC cu privire la exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată în cazul recunoaşterii la primul termen. Astfel, instanţa constată că reclamanta a formulat cerere de acordare a cheltuielilor de judecată în cadrul procesului prin care s-a soluţionat acţiunea principală şi s-a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată, ca nefondată.
Potrivit prevederilor art.431 NCPC „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.”
Conform art.430 alin.1 NCPC „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.”
Din interpretarea textelor de lege mai sus menţionate, rezultă că există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecata are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsura există autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.1241 pronunţată de Judecătoria Tecuci în raport de prezenta cerere, este necesar a se verifica tripla identitate impusa de art.431 NCPC, cu privire la părţi, obiect şi cauză.
Se constată astfel de către instanţă, identitatea de părţi, de cauză, precum şi de obiect, în cele două cauze, cu privire la capătul de cerere de acordare a cheltuielilor de judecată.
Respectarea principiului autorităţii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, că o chestiune litigioasa odată tranşată de instanţă să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii.
Cum repunerea în discuţie într-o nouă procedură judiciară a aceloraşi cereri şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi ar însemna ignorarea efectelor juridice ale acestei hotărâri si menţinerea pe termen nelimitat a unui conflict între părţi, ceea ce ar afecta grav siguranţa raporturilor juridice civile si încrederea în sistemul judiciar, în temeiul art.432 NCPC, instanţa va admite excepţia.
De altfel, în acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţine în mod constant că unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti nu mai pot fi rediscutate (cauza Brumărescu c. României).
Raportat la aceste considerente, instanţa reţine că reclamantei i se opune autoritatea şi puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr.1241 pronunţată de Judecătoria Tecuci, prin care s-a respins cererea de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată ca nefondată, astfel că această cerere intră sub puterea lucrului judecat.
Astfel, reţinându-se îndeplinirea în cauză a triplei identităţi cerute de dispoziţiile art.431 NCPC, instanţa apreciază drept întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, urmând a o admite ca atare şi, în consecinţă, va respinge cererea de chemare în judecată ca având autoritate de lucru judecat.
