Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria T.M. a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1 Cod procedură penală, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C.C.
Astfel, potrivit art. 202 alin. 1 C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. (1), C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor roi un expert, sau să distrugă, să altereze, să ascundă sau să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Analizând dispoziţiile legale invocate, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a apreciat că, din probele administrate, rezultă suspiciunea rezonabilă că s-au săvârşit, de către inculpatul C.C. patru infracţiuni, respectiv: furt calificat în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 41 alin. 1 C. pen. în dauna patrimoniului persoanei vătămate S.C. A S.R.L. şi: furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen., în dauna patrimoniului persoanei vătămate S.A.; furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 2 lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen., în dauna patrimoniului persoanei vătămate M.A. şi furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229, alin. 1 lit. b) şi d), alin. 2 lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen., în dauna patrimoniului persoanei vătămate V.V., cu aplic. art. 38 alin. 1 C. pe, acestea fiind dovedite cu materialul probator administrat în cauză.
Pe de altă parte s-a reţinut că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt pedepsite cu închisoare de 5 ani sau mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora (infracţiunile de furt calificat au fost săvârşite de inculpat, pe timp de noapte, prin efracţie şi prin violarea locuinţei persoanelor vătămate), a antecedentelor penale ale inculpatului care a fost condamnat anterior pentru săvârşirea şi a unor infracţiuni de furt calificat, violare de domiciliu şi tâlhărie pentru care a fost condamnat iar la data de 14.01.2015 a fost eliberat condiţionat,aşa cum rezultă din copia de cazier judiciar fila 150 dosar urmărire penală, astfel încât s-a constat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică.
Această noţiune a pericolului concret pentru ordinea publică, se prin raportare la natura infracţiunilor, a modalităţii de săvârşire a acestora şi a consecinţelor produse precum şi impactul asupra colectivităţii dar şi posibilitatea săvârşirii de către inculpat a altor fapte prevăzute de legea penală, acesta continuând să aibă o conduită necorespunzătoare în societate şi să săvârşească fapte de acelaşi tip.
Luarea unei alte măsuri preventive faţă de inculpat, alta decât cea a arestării, apare ca nejustificată. Infracţiunile pentru care acesta este cercetat sunt foarte grave iar interesul public, de înfăptuire a justiţiei şi asigurarea bunei desfăşurări a urmăririi penale, primează faţă de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, apreciindu-se că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin.1 C.pr.pen. interpretat în conformitate cu articolul 5 paragraful 1 din CEDO, impune necesitatea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat.
Măsura arestării preventive corespunde şi exigenţelor prev. de art.5 pct. 1 lit. c din CEDO, întrucât în cauza dedusă judecăţii există probe din care reiese suspiciunea rezonabila că inculpatul a comis faptele pentru care este acuzat.
Faţă de aceste împrejurări s-a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul C.C. nu este suficientă şi se impune înlocuirea acesteia cu măsura arestului preventiv pentru buna desfăşurare a procesului penal dar, mai ales, în scopul prevenirii comiterii altor infracţiuni de către inculpat.
De asemenea, s-a apreciat că măsura preventivă dispusă faţă de inculpat este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia aşa cum prevede art. 202 alin. 3 C.pr.pen.
Astfel, în baza art. 202 alin.1,3 şi 4 C. proc. pen., art. 223 alin. 1 lit. d, 223 alin.2 C. proc. pen. şi art. 226 C. proc. pen. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria T.M. şi s-a dispus înlocuirea controlului judiciar a inculpatului C.C. cu măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T.M.
În susţinerea contestaţiei, inculpatul, prin apărător, a arătat că nu s-au schimbat motivele pentru care s-a dispus în cauză controlul judiciar iar această măsură este cea corectă şi legală, solicitând a fi avută în vedere şi situaţia familială a inculpatului.
Examinând încheierea penală atacată
La data de 06.04.2015 suspectului C.C. i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de suspect şi drepturile şi obligaţiile corespunzătoare acestei calităţi, fiind încheiat proces-verbal în acest sens, fiind audiat, în prezenţa avocatului oficiu, ocazie cu care a recunoscut şi regretat faptele comise.
Prin ordonanţa procurorului nr. 407 P/2015 din data de 06.04.2015, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul C.C. pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată, fapte prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 41 alin. 1 C. pen., în dauna patrimoniului persoanei vătămate S.C. A., furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen., în dauna patrimoniului persoanei vătămate S.A., furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 2 lit. b din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen., în dauna patrimoniului persoanei vătămate M.A., cu aplic. art. 38 alin. 1 C. pen.
La data de 06.04.2015 inculpatului C.C. i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de inculpat şi drepturile şi obligaţiile corespunzătoare acestei calităţi, fiind încheiat proces-verbal în acest sens, în prezenţa avocatului oficiu, ocazie cu care a recunoscut şi regretat faptele comise.
Prin ordonanţa procurorului nr. 407/P/2015 din 06.04.2015, în temeiul prevederilor art. art. 202, art. 203, alin. 2 şi 4, art. 211, alin. 1 şi 4, art. 215, alin. 1-5 şi art. 2151 alin. 1 din C. proc. pen. şi art. 82 şi 83 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpatul C.C. pe o durată de 60 de zile, de la data de 07.04.2015 până la data de 05.06.2015.
Inculpatului Calotă Cristian i s-a impus respectarea următoarelor obligaţii :
-să se prezinte la Parchetul de pe lângă Judecătoria T.M şi la Poliţia mun. T.M., jud. Teleorman, ori de câte ori este chemat;
-să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi Poliţia mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman cu privire la schimbarea locuinţei;
-să se prezinte la Poliţia mun. Turnu Măgurele, organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către procuror, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
-să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului competent;
-să nu se apropie de martori Stoican Doru, Ivan Nelu, Mihai Florin, Ion Luminiţa Paula, Huţufan Constanţa şi de persoanele vătămate Stoican Angela, Mocanu Alexandra şi Zîmbrea Gică, şi de membrii familiilor acestora, şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale;
-să comunice periodic, din 5 în 5 zile, conform programului de supraveghere, informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.
De asemenea, inculpatului C.C. i s-a atras atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza ordonanţei menţionate s-a întocmit inculpatului C.C. de către lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei mun. T.R jud. Teleorman, dosar de supraveghere.
La data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria T.M a formulat referat cu propunerea de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, propunere întemeiată, în drept pe dispoziţiile art. 215 alin. 7 Cod procedură penală, motivat în esenţă de faptul că inculpatul în noaptea de 05/06.04.2015 a pătruns fără drept în locuinţa persoanei vătămate V.V. din comuna D. judeţul Teleorman, pe uşa de acces lăsată închisă dar neasigurată de unde a sustras suma de 450 lei, bonuri de pâine în valoare de 280 lei şi o pungă din plastic în care se aflau dulciuri şi fructe, prejudiciul total fiind în valoare de 830 lei, faptă pentru care prin ordonanţa procurorului nr. 455 P/2015 din 09.04.2015 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului C.C.
Prin încheierea nr. 31 din 09.04.2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria T.M. a fost admisă propunerea Parchetului şi s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar a inculpatului Calotă Cristian cu măsura arestării preventive, reţinându-se că în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1 Cod procedură penală, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Verificând încheierea atacată, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului apreciază, în raport de mijloacele de probă aflate la dosar şi împrejurările cauzei că în mod nejustificat s-a dispus de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond, înlocuirea măsurii controlului judiciar luată de procuror, împotriva inculpatului C.C. prin ordonanţa nr. 407/P/2015 din 06.04.2015, cu măsura arestării preventive.
Astfel, având în vedere temeiul de drept invocat de procuror în cuprinsul referatului cu propunerea de înlocuire a măsurii preventive, respectiv art. 215 alin. 7 Cod procedură penală, se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de acest text de lege.
Art. 215 alin. 7 Cod procedură penală prevede că, în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
În cauză, faţă de contestatorul inculpat, aşa cum s-a reţinut şi anterior, s-a dispus de către procuror la data de 06.04.2015, prin ordonanţă, luarea măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, de la data de 07.04.2015 până la data de 05.06.2015, impunându-i-se respectare unor obligaţii, în condiţiile art. 215 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, pentru care a fost întocmit un program de supraveghere de către organul de poliţie abilitat.
Din mijloacele de probă aflate la dosar nu rezultă că inculpatul pe durata controlului judiciar, de altfel foarte scurtă, până la formularea propunerii de către parchet, respectiv 07.04.2015 – 09.04.2015, nu a încălcat vreuna dintre obligaţiile impuse de organul judiciar care a dispus măsura.
Se invocă de către parchet, în cuprinsul referatului că în cauză există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune, pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, menţionând faptul că la data de 06.04.2015 persoana vătămată V.V. a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de furt iar organele de urmărire penală prin ordonanţa nr. 455 P/2015 au dispus începerea urmăririi penale, continuarea urmăririi penale faţă de contestatorul inculpat C.C. şi la data de 09.04.2015 prin ordonanţa procurorului s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin.1 lit. b,d, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, faptă comisă în noaptea de 05/06.04.2015.
Se constată că eventuala săvârşire a faptei pentru care există suspiciunea rezonabilă că ar fi fost săvârşită de inculpat s-a produs în noaptea de 05/06.04.2015, anterior dispunerii măsurii controlului judiciar de către procuror, astfel nu se poate reţine că există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune, pe durata controlului judiciar, pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa.
Cum nu sunt întrunite în cauză cerinţele impuse de art. 217 alin. 7 Cod procedură penală, se apreciază că în cauză nu se justifică înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestării preventive, chiar dacă ar fi îndeplinite condiţiile impuse de art. 223 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, se reţine că prevederile art. 242 alin. 3 Cod procedură penală prevăd posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu o măsură mai grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală. Însă nici parchetul şi nici judecătorul de drepturi şi libertăţi nu a invocat acest temei legal pentru justificarea înlocuirii controlului judiciar cu măsura arestării preventive.
Chiar şi în situaţia în care temeiul legal al înlocuirii ar fi fost aceste dispoziţii, se apreciază că în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, măsura preventivă a arestării preventive, la acest moment procesual, nu este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, avându-se în vedere că în urma evaluării tuturor acestor împrejurări procurorul a dispus la data de 06.04.2015, prin ordonanţă, luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de contestatorul inculpat, începând cu data de 07.04.2015. Astfel, nu se poate susţine că simpla descoperire a faptului că inculpatul săvârşise în urmă cu o zi o altă infracţiune de furt, asemenea celor trei pentru care era cercetat, determină formarea convingerii că o măsură preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, în condiţiile în care nici o altă nouă împrejurare nu a intervenit.
În altă ordine de idei, se reţine că judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond nu a menţionat în dispozitivul încheierii atacate durata măsurii arestării preventive, deşi dispoziţiile art. 226 alin. 2 Cod procedură penală prevăd că arestarea preventivă a inculpatului, în cursul urmăririi penale, poate fi dispusă pentru cel mult 30 de zile.
Pentru considerentele invocate, contestaţia formulată de contestatorul inculpat C.C. împotriva încheierii nr. 31 din data de 09 aprilie 2015, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria T.M. se apreciază ca fiind întemeiată, urmând ca în temeiul art. 204 Cod procedură penală raportat la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală să fie admisă şi desfiinţată în tot încheierea atacată.
Rejudecând cauza va fi respinsă ca nefondată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T.M. de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive a inculpatului C.C.
