R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAŞOV
SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 458/R
Şedinţa publică din data de 7 mai 2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE – R. A.
JUDECĂTOR – S. O.
JUDECĂTOR – O. A.
GREFIER – C. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă SC A. A. V. I. G. SA împotriva sentinţei civile nr.13188/14.10.2013 pronunţată de Judecătoria Brasov în contradictoriu cu intimata pârâtă SC M. T. SRL, având ca obiect „pretenţii”.
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2014 în sensul celor consemnate prin încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da părţilor posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 25 aprilie 2014, iar din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea la 30 aprilie 2014 şi respectiv 7 mai 2014.
T R I B U N A L U L
Prin Sentinţa civilă nr. 13188/14.10.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, succesoare în drepturi a COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR, cu sediul în B, str. A, NR. X, sector X, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC M. T. SRL, prin reprezentant legal M.I.D., cu sediul în B., str. T.nr. x, jud. B., în contradictoriu cu reclamanta SC A. R. A. V. I. G. SA, prin reprezentant legal I.E.T., cu sediul procesual ales în B., STR. X. , jud. B., a fost admisă în parte acţiunea principală astfel cum a fost precizată, şi în consecinţă și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 59,65 lei, precum şi la plata dobânzii comerciale la această sumă începând cu data de 1 iulie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, succesoare în drepturi a COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR, faţă de faptul că această entitate nu este parte în contractul de asigurare încheiat între reclamantă şi pârâta SC M. T. SRL, şi constată că soluţia pronunţată asupra acestei excepţii face inutilă analizarea şi a excepţiilor prematurităţii şi a inadmisibilităţii, invocate prin întâmpinare de COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR.
Prin cererea introductivă de instanţă, ulterior precizată, reclamanta SC A. R. A. SA, devenită ulterior SC A. R. A. V. I. G. SA, a solicitat obligarea pârâtei SC M. T. SRL la plata sumei de 4.543,65 lei reprezentând indemnizaţie de asigurare nedatorată precum şi la plata dobânzii legale comerciale de la data de 1 iulie 2007 şi până la achitarea debitului principal, iar în motivare a arătat că i-a achitat pârâtei o sumă mai mare decât costul efectiv al reparaţiei autovehiculului.
Instanţa reţine că în temeiul poliţei de asigurare CASCO seria AR nr. 0786518 (fila 9), pentru avariile suferite de autovehiculul proprietatea pârâtei (fila 14), reclamanta i-a achitat acesteia la data de 14 februarie 2007 suma de 14.956 lei (fila 12).
Ulterior, la data de 7 mai 2007 pârâta a formulat o cerere de redeschidere a dosarului de daună (fila 16), prin care a arătat că a reparat autovehiculul în regie proprie şi a solicitat o diferenţă de despăgubire de 1.080 EUR, şi la care a ataşat o serie de facturi şi chitanţe emise pentru suma totală de 10.074,88 lei (filele 17-26), situaţie faţă de care, considerând că i-a achitat pârâtei o sumă mai mare decât cea pe care o datora în realitate, reclamanta i-a solicitat pârâtei la data de 24 mai 2007 restituirea diferenţei dintre suma achitată, de 14.956 lei, şi cea pentru care s-au făcut dovezile anterior amintite, de 10.074,88 lei, respectiv 4.881,12 lei (fila 13).
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 188 lei şi 1.080 EUR, arătând că din dovezile pe care le deţine rezultă că reclamanta a despăgubit-o cu o sumă inferioară pagubei suferite de autovehicul.
Pentru stabilirea costului real al reparaţiilor făcute la autovehiculul proprietatea pârâte, în cauză s-a întocmit o expertiză tehnică auto, care a stabilit că remedierea avariilor a costat 4.484 lei manopera şi 10.412,35 lei piesele, în total 14.896,35 lei (fila 303).
Faţă de faptul că reclamanta i-a achitat pârâtei, astfel cum s-a arătat anterior, suma de 14.956 lei, instanţa va respinge cererea reconvenţională şi va admite în parte acţiunea principală, şi în consecinţă o va obliga pe pârâtă să îi achite reclamantei suma de 59,65 lei, cu dobânda comercială de la data de 1 iulie 2007, aceasta fiind data la care pârâta a fost pusă în întârziere să restituie diferenţa nedatorată de indemnizaţie de asigurare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta reclamantă SC A. R. A. V. I. G. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată pentru suma de 4.543,65 lei cu titlu de diferență, cu cheltuieli de judecată în fond şi în recurs.
În motivarea recursului reclamanta recurentă a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică, deoarece instanța a luat în considerare un deviz de reparație auto estimativ pentru vehiculul în cauză care constituie doar un document cu o valoare de apreciere relativ la costul real al manoperei, dar în lipsa unei facturi fiscale nu există nicio dovadă că acel preț a fost efectiv plătit.
Se mai arată că autovehiculul avariat fiind considerat daună totală nu mai exista niciun interes real pentru a fi reparat, situație în care potrivit contractului de asigurare CASCO s-a achitat 80% din valoarea totală a acestuia.
De asemenea reclamanta recurentă a arătat că totalul sumelor cheltuite pentru reparație și care rezultă din acte justificative nu a fost mai mare de 10.074,88 lei,rezultând o diferență de despăgubire încasată nejustificat de 4.881,12 lei.
Tot recurentă a arătat că în caz de reparație efectivă auto valoarea de despăgubire se determină pe baza cap. IX pct. 41 din contractul de asigurare bunuri, respectiv pe bază de facturi și chitanțe.
În drept au fost invocate prevederile art. 304/1 şi art. 299 C. pr. civ..
Prin întâmpinarea depusă, intimata SC M. T. SRL, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata pârâtă a arătat că a efectuat reparația în regie proprie pentru care nu este necesară justificarea cu acte contabile.
Mai arată intimata pârâtă că reclamanta refuză să calculeze cererea de despăgubire în regie proprie, având obligația legală să ia în considerare timpii normali pentru reparația în regie proprie și să facă o evaluare proprie.
Tot intimata a arătat că a plătit suma la care a fost obligată de prima instanță cu dobânda legală aferentă, către reclamantă.
Instanţa reţine că recursul a fost legal timbrat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de dispoziţiile art. 304/1 C. pr. civ., Tribunalul urmează să respingă recursul şi să menţină în tot sentinţa atacată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
Pârâta SC M. T. SRL, în baza poliţei de asigurare CASCO seria AR nr. 0786518/20.12.2005 încheiată de reclamanta SC A. R. A. V. I. G. SA, a primit o despăgubire în sumă de 14.956 lei, considerându-se că vehiculul asigurat a suferit o daună totală.
Cu toate acestea, pârâta a optat pentru repararea vehiculului în regie proprie, iar suma totală cheltuită pentru repararea acestuia a fost de 14.896,35 lei.
Această sumă a fost stabilită prin expertiza tehnică nr. 516431/28.01.2011 întocmită de expertul tehnic dr. ing. N. I..
Contrar celor susținute de recurentă în cazul în care se optează de asigurat pentru efectuarea reparației autovehiculului în regie proprie, costul acesteia se stabilește pe baza unor devize estimative nefiind necesară emiterea de facturi fiscale.
În plus, în cauza de față costul reparației s-a făcut în baza expertizei tehnice încuviințate în cauză, fiind astfel stabilit conform dispozițiilor legale.
Recurenta nu face distincție între repararea vehiculului la un service autorizat și agreat în care costul reparației se achită pe bază de facturi și chitanțe și repararea vehiculului în regie proprie, cum a fost în cazul de față, în care costul reparației se achită pe baza unor devize estimative.
Faţă de cele arătate, instanţa, în baza art. 312 al. 1 rap. la art. 304/1 C. pr. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă SC A. R. A. V. I. G. SA, prin reprezentant legal, împotriva Sentinţei civile nr. 13188/14.10.2013, pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care o va menţine.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. pr. civ., instanța va obliga reclamanta SC A. R. A. V. I. G. SA, la plata către pârâta SC M.T. SRL, a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă SC A. R. A. V. I. G. SA, prin reprezentant legal, împotriva Sentinţei civile nr. 13188/14.10.2013, pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care o menţine.
Obligă reclamanta SC A. R. A. V. I. G. SA, la plata către pârâta SC M. T. SRL, a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 07.05.2014.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. A. S. O. A. O.
GREFIER,
C. S.
Red./S.O./21.05.2014
Dact. C.S.- 22.05.2014
2 ex.
Judecător fond – A. G.
