Sancţiunea juridică ce intervine în lipsa cauzei actului juridic civil


Sancţiunea juridică ce intervine în lipsa cauzei actului juridic civil

 

 

 

Art. 966-968 Cod civil

Pentru a se naşte în mod valabil o obligaţie juridică, trebuie să

existe o cauză conformă cu legea şi regulile de convieţuire socială, părţile

urmărind prin convenţia lor să dobândească un drept legitim şi să-şi asume

obligaţii corelative.

 Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determină

consimţământul părţilor în contractul de vânzare-cumpărare, scopul

cumpărătorului fiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul de

proprietate asupra bunului, iar cel al vânzătorului de a se plăti preţul.

 Recurenta-reclamantă a contestat existenţa scopului urmărit de

către părţile care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare pentru care a

solicitat nulitatea absolută, intenţia reală a acestora fiind aceea de a

zădărnici executarea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată cu

moştenitorul vânzătorului.

(Decizia civilă nr.1314/R din 05 octombrie 2009)

Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2008, reclamanta B.I.C. a

chemat în judecată pe pârâţii S.M., S.C., S.E. şi I.Gh. solicitând pronunţarea unei

hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-

cumpărare autentificate sub nr.2451, 2452 şi 2453 din 23.05.2005.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a încheiat la data de

15.04.2002 împreună cu S.Gh. o promisiune de vânzare-cumpărare pentru

suprafaţa de 1653, 82 mp situat în Rm. Vâlcea, teren asupra căruia autorului

promitentului vânzător i-a fost reconstituit un drept de proprietate în baza Legii

nr.18/1991.

Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, moştenitorii

autorului S.M. au încheiat o tranzacţie astfel că terenul ce a făcut obiectul acestei

convenţii a fost atribuit în lotul altei persoane decât promitentul vânzător, creând

astfel posibilitatea de a se vinde imobilul în dauna intereselor reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr.980 pronunţată la 10.02.2009 a fost respinsă

cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Instanţa de fond în motivarea soluţiei pronunţată a reţinut că motivul

pentru care reclamanta a solicitat desfiinţarea celor trei acte de vânzare-cumpărare a

fost aceea a caracterului ilicit al cauzei, însă nu s-a răsturnat prezumţia conformităţii

acesteia cu legea potrivit art.967 Cod civil.

Pretinsa împiedicare a reclamantei de a deveni proprietar al imobilului

ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nu poate să fie apreciată ca

fiind de natură să contravină normelor de ordine publică sau bunelor moravuri

pentru a se face dovada caracterului ilicit al contractelor în cauză.

Împotriva hotărârii a formulat apel reclamanta pentru motive de

nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.170 din 25.06.2009 a respins

apelul ca nefondat  şi a păstrat contractele de vânzare cumpărare cu argumentul că

vânzarea unui bun succesoral este permisă de lege întrucât moştenitorul ce a făcut

un astfel de act de dispoziţie are speranţa legitimă ca va dobândi bunul în lotul său

pentru a-l putea transmite în mod valabil cumpărătorului.

Cunoaşterea de către moştenitori a promisiunii de vânzare-cumpărare

pe care intimata reclamantă a încheiat-o nu este de natură să conducă la

convingerea că aceştia au urmărit o cauză ilicită la încheierea contractelor autentice

de vânzare-cumpărare.

Hotărârea a fost criticată de către reclamantă pe calea recursului

pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă în dezvoltarea căruia

s-a arătat că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită condiţiilor prevăzute de

art.966-968 privitoare la cauză şi condiţiile acesteia.

Recursul a fost admis, cu consecinţa modificării deciziei recurate, în

sensul că  pe fond a fost admisă acţiunea, constatându-se nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare nr.2451/2005, 2452/2005 şi 2453/2005.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Recurenta a contestat valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare

pentru lipsa cauzei sau pentru caracterul ilicit al acesteia în sensul că scopul părţilor

la încheierea actelor a fost acela de a împiedica reclamanta să dobândească în

patrimoniul său dreptul de proprietate asupra terenului prin executarea

antecontractului de vânzare-cumpărare.

Pentru a se naşte în mod valabil o obligaţie juridică trebuie să existe o

cauză conformă cu legea şi regulile de convieţuire socială, părţile urmărind prin

convenţia lor să dobândească un drept legitim şi să-şi asume obligaţii corelative.

Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determină

consimţământul părţilor în contractul de vânzare-cumpărare, scopul cumpărătorului

fiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului,

iar cel al vânzătorului de a se plăti preţul.

Reclamanta-recurentă a contestat existenţa scopului urmărit de către

părţile contractelor de vânzare-cumpărare, intenţia reală a acestora fiind aceea a

zădărnicirii executării promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată cu moştenitorul

S.Gh.

Promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de 15.04.2002 a

creat în patrimoniul recurentei dreptul de creanţă constând în facultatea acesteia de

a solicita promitentului vânzător transferul dreptului de proprietate asupra terenului

de 1653,82 m.p. prin încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă

autentică.

Convenţia încheiată între reclamantă şi comoştenitorul S.Gh. nu putea

fi opusă şi celorlalţi moştenitori ai autorului S.M. căruia în temeiul Legii nr.18/1991

i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, aceştia de pe

urmă putând să solicite partajarea imobilului, potrivit art.728 Cod civil, însă

executarea acestui drept trebuia să se facă conform scopului pentru care legiuitorul

l-a edictat, evitând săvârşirea unui abuz în dauna intereselor reclamantei.

Pentru a se evita vătămarea dreptului de creanţă, legalmente dobândit

prin convenţia evocată, recurenta a intervenit în procesul de partaj ce a avut ca

obiect sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, în calitate de creditoare a

comoştenitorului S.Gh., soluţionat printr-o hotărâre de expedient ce a consfinţit

tranzacţia părţilor.

Analiza existenţei şi însuşirilor cauzei actelor de vânzare-cumpărare

impune analiza scopului tranzacţiei încheiate de moştenitor respectiv verificarea

intenţiilor acestora de a sista indiviziunea asupra imobilului în cauză ori de a urmări

împiedicarea executării convenţiei încheiată de către S.Gh. şi recurentă prin

atribuirea terenului ce a făcut obiectul promisiunii în lotul altui moştenitor.

Tranzacţia încheiată de către moştenitor a presupus o partajare făcută

în grabă fără a da posibilitatea instanţei să cenzureze apărările şi opoziţia

reclamantei în legătură cu dreptul de creanţă dobândit faţă de unul din

comoştenitori.

Potrivit art.785 Cod civil, creditorul comoştenitorului poate solicita

revocarea unui partaj succesoral atunci când acesta s-a făcut fără a se ţine cont de

opoziţia ori de apărările creditorului, prezumându-se caracterul fraudulos al

împărţelii.

Tranzacţia încheiată de moştenitori pentru considerentele arătate

poate fi prezumată ca frauduloasă fiindcă nu s-a dat posibilitatea reclamantei să îşi

apere dreptul său de creanţă, de altfel această tranzacţie a fost ulterior desfiinţată în

calea de atac a recursului pentru caracterul său nelegal.

Caracterul contrar legii pe care tranzacţia comoştenitorilor l-a avut a

fost de natură să fie transmis şi actelor subsecvente, respectiv actelor de vânzare-

cumpărare, fiindcă raţionamentul moştenitorilor S.M. şi S.E. de a împiedica

executarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentă a existat şi

la momentul încheierii contractelor contestate..

Fiindcă scopul urmărit de către vânzătoarele S.M. şi S.E. a fost acela

de a împiedica recurenta să dobândească un drept de proprietate asupra suprafeţei

de 1653,82 mp şi nu de a transmite în mod valabil un astfel de drept în patrimoniul

altor persoane în schimbul unui preţ potrivit art.1294 Cod civil, s-a apreciat că

actele juridice încheiate au fost lipsite de cauză, neputând să-şi producă efectele

prevăzute de textul de lege enunţat, motiv pentru care se impune sancţiunea

nulităţii absolute în baza art.966 Cod civil.

Neexistând un scop real la încheierea contractelor de vânzare-

cumpărare nu se poate analiza şi însuşirile acesteia, lipsa cauzei fiind suficientă

pentru a se aprecia asupra sancţiunii civile ce urmează a se aplica actelor civile.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul a

fost admis, aşa cum s-a arătat.