Scopul dispoziţiilor art. 54 lit. c) din Legea nr.19/2000, este
protejarea persoanei a cărei capacitate de muncă este diminuată şi
nu îngrădirea dreptului la muncă al acesteia
Art. 54 lit. c) din Legea nr.19/2000
Încadrarea unei persoane în gradul III de invaliditate
pentru pierderea a jumătate din capacitatea de muncă nu
înseamnă împiedicarea acesteia de a presta muncă pe durata a 8
ore zilnic.
Este cert însă că munca prestată de această persoană nu
Este cert însă că munca prestată de această persoană nu
presupune acelaşi volum de activitate, aceeaşi intensitate a
efortului, cu activităţile pentru care este necesară capacitatea de
muncă nediminuată, fără a fi afectate calitatea şi cantitatea
produsului muncii.
Altfel spus, scopul dispoziţiilor art. 54 lit. c) din Legea
nr. 19/2000, este protejarea persoanei a cărei capacitate de muncă
este diminuată, şi nu îngrădirea dreptului la muncă al acesteia.
Intenţia legiuitorului rezultă chiar din redactarea normei
– „invalidul putând să presteze o activitate profesională”, avându-
se în vedere acea activitate profesională la care s-a făcut referite
mai sus.
Mai mult, atât în art.54 lit. c) din lege, cât şi în art.94
alin.1 lit. d) din acelaşi act normativ, nu se distinge între durata pe
care poate presta o activitate profesională persoana încadrată în
gradul III de invaliditate, nici între mărimea veniturilor pe care le
obţine din această activitate şi pe care le poate cumula cu pensia
de invaliditate.
A distinge acolo unde legiuitorul nu o face ar însemna a
A distinge acolo unde legiuitorul nu o face ar însemna a
înlătura protecţia oferită de lege invalidului, care este nevoit să
aleagă, din cauza reducerii capacităţii de muncă, o activitate mai
facilă, în privinţa efortului fizic, dar posibil mai prost remunerată.
Tocmai reducerea veniturilor rezultând din posibila
Tocmai reducerea veniturilor rezultând din posibila
schimbare a tipului de activitate este acoperită sau înlocuită prin
prestaţia de asigurare socială conform art.7 din lege, ceea ce
înseamnă că venitul încasat de contestator cu titlu de pensie nu
este unul necuvenit spre a fi restituit.
(Decizia civilă nr.1257/R-CA/29 septembrie 2009)
Prin contestaţia înregistrată la data de 22.04.2009 pe rolul
Tribunalului Vâlcea, contestatorul G.C. a solicitat ca în contradictoriu cu
intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea să fie anulată decizia nr. 39 din
1.04.2009 prin care i s-a stabilit un debit de 16787,11 lei pentru pensie
încasată necuvenit pe perioada 1.05.2006 – 31.08.2008 şi 137,11 lei taxă
poştală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin decizia menţionată
s-a înfiinţat un debit avându-se în vedere prevederile art. 54 lit. c) din
Legea nr. 19/2000 modificată şi republicată.
Prin decizia asupra capacităţii de muncă nr. 6899 din
2.11.2004 a fost schimbată pensia de invaliditate din gradul II în gradul
III, astfel încât contestatorul a pierdut ? din capacitatea de muncă
începând cu data de 1.12.2004 până la zi.
Conform art. 94 din Legea nr. 19/2000, pot cumula pensia
cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională indiferent de nivelul
veniturilor şi pensionarii de invaliditate de gradul III.
Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a
solicitat respingerea contestaţiei pe considerentul că potrivit dispoziţiilor
art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, o persoană căreia i s-a stabilit gradul
III de invaliditate are pe jumătate capacitatea de muncă pierdută şi nu
poate lucra mai mult de 4 ore/zi din programul normal de lucru, care
conform Codului muncii este de 8 ore/zi.
Referitor la dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. d) din Legea nr.
19/2000, pârâta nu neagă faptul că un pensionar de invaliditate gradul III
poate să presteze o activitate profesională de 4 ore/zi şi poate obţine
venituri.
Prin sentinţa civilă nr.609/9.06.2009, Tribunalul Vâlcea a
admis contestaţia, a anulat decizia nr.39/2008 emisă de intimată,
obligând-o pe aceasta din urmă la 1600 lei cheltuieli de judecată către
contestator.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în
drept următoarele:
Potrivit deciziei nr. 157988/2006 emisă de intimata Casa
Judeţeană de Pensii Vâlcea, contestatorul a devenit pensionar de gradul
III cu pierderea unei jumătăţi din capacitatea sa de muncă începând cu
data de 2.11.2004 şi în continuare până la zi.
Prin decizia nr. 39/1.04.2009 întocmită de intimată, având în
vedere referatul nr. 16743/30.03.2009, s-a constatat că petiţionarul G.C.
a încasat necuvenit drepturi de pensie cu încălcarea dispoziţiilor art. 54
lit. c) din Legea nr. 19/2000 în perioada 1.05.2006 – 31.08.2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. 1 lit. d) din Legea nr.
19/2000 modificată şi republicată, pot cumula pensia cu veniturile
realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor
respective, pensionarii de invaliditate de gradul III. Aşadar, în conţinutul
acestui text legal nu se face nicio menţiune cu privire la numărul de ore
pe care le poate presta zilnic.
În consecinţă, chiar dacă potrivit prevederilor art. 54 lit. c)
din Legea nr. 19/2000 un pensionar nu poate lucra decât norma de ?
zilnic, acestea nu sunt decât dispoziţii de favoare pentru pensionari care
se completează cu cele prevăzute de art. 94 din care nu rezultă că se face
vreo trimitere la numărul de ore.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 87 raportat la art.
94 din Legea nr. 19/2000 a fost admisă contestaţia şi anulată decizia nr.
39/2009 emisă de intimată.
În cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.274 Cod
procedură civilă cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, în termen legal,
intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate
şi netemeinicie astfel:
– Instanţa de fond a înlăturat în mod greşit de la aplicare
prevederile art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora persoana
încadrată în gradul III de invaliditate are capacitatea de muncă pe
jumătate pierdută, prin urmare nu poate munci decât jumătate de normă,
adică 4 ore.
– Sentinţa cuprinde motive contradictorii deoarece se arată,
pe de o parte, faptul că potrivit art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000
contestatorul trebuia să lucreze ? din normă, iar pe de altă parte, că acest
text de lege se completează cu prevederile art. 94, care nu face vreo
trimitere la numărul de ore ce trebuie lucrat în cazul invalidităţii de grad
III.
Textele menţionate nu se completează, ele făcând parte din
capitole diferite ale legii, care reglementează situaţii juridice diferite –
semnificaţia gradelor de invaliditate şi plata pensiilor.
În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7
şi 9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost respins ca nefondat, Curtea reţinând
următoarele:
Contrar celor susţinute în cererea de recurs, textele de lege
aplicate la soluţionarea cauzei în primă instanţă se completează.
Astfel, încadrarea unei persoane în gradul III de invaliditate
pentru pierderea a jumătate din capacitatea de muncă nu înseamnă
împiedicarea acesteia de a presta muncă pe durata a 8 ore zilnic.
presupune acelaşi volum de activitate, aceeaşi intensitate a efortului, cu
activităţile pentru care este necesară capacitatea de muncă nediminuată,
fără a fi afectate calitatea şi cantitatea produsului muncii.
Altfel spus, scopul dispoziţiilor art. 54 lit. c) din Legea nr.
19/2000, este protejarea persoanei a cărei capacitate de muncă este
diminuată, şi nu îngrădirea dreptului la muncă al acesteia.
Intenţia legiuitorului rezultă chiar din redactarea normei –
„invalidul putând să presteze o activitate profesională”, avându-se în
vedere acea activitate profesională la care s-a făcut referite mai sus.
Mai mult, atât în art.54 lit. c) din lege, cât şi în art.94 alin.1
lit.d) din acelaşi act normativ, nu se distinge între durata pe care poate
presta o activitate profesională persoana încadrată în gradul III de
invaliditate, nici între mărimea veniturilor pe care le obţine din această
activitate şi pe care le poate cumula cu pensia de invaliditate.
înlătura protecţia oferită de lege invalidului, care este nevoit să aleagă,
din cauza reducerii capacităţii de muncă, o activitate mai facilă, în
privinţa efortului fizic, dar posibil mai prost remunerată.
schimbare a tipului de activitate este acoperită sau înlocuită prin prestaţia
de asigurare socială conform art.7 din lege, ceea ce înseamnă că venitul
încasat de contestator cu titlu de pensie nu este unul necuvenit spre a fi
restituit.
Aceasta înseamnă că soluţia instanţei de fond este rezultatul
aplicării şi interpretării corecte a dispoziţiilor legale incidente în speţă.
Constatându-se că nu se regăsesc în cauză motivele de
nelegalitate şi netemeinicie reglementate de dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9
Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul a
fost respins ca nefondat.
