Potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea se dizolvă prin imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
Acţionarii societăţii pot hotărî dizolvarea voluntară a acesteia pe considerentul că societatea nu a fost în măsură să asigure un capital minim net în conformitate cu dispoziţiile legale şi, prin ordonanţă a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, a fost retrasă autorizaţia de funcţionare a societăţii.
Opoziţia Administraţiei Finanţelor Publice împotriva acestei hotărâri pe considerentul că societatea are datorii către bugetul de stat, debite ce nu pot fi cunoscute decât în urma unui control de fond la societate, este neîntemeiată, deoarece hotărârea acţionarilor societăţii de dizolvare voluntară a avut ca motiv imposibilitatea realizării obiectului de activitate şi nu a urmărit prejudicierea vreunui creditor.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 228 din Legea nr. 31/1990, republicată, dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării, iar lichidatorii au obligaţia de a realiza inventarierea bunurilor societăţii şi stabilirea activului şi pasivului, în vederea stingerii tuturor obligaţiilor sociale.
(Decizia nr. 1004 din 10 septembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 3870 din 15.03.2002, Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată opoziţia formulată de Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 4 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata S.C. “M.” S.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că nu se poate aprecia că prin hotărârea de dizolvare şi lichidare a S.C. “M.” S.A. s-ar aduce în mod direct şi inevitabil o vătămare de ordin patrimonial statului, prin neachitarea sumelor restante datorate bugetului de stat, deoarece în acest sens opozanta nu a făcut nici o dovadă.
împotriva acestei sentinţe, Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 4 Bucureşti, a declarat recurs, criticând-o sub aspectele următoare:
Interesul creditorilor unei societăţi aflate în lichidare este de a-şi recupera toate creanţele. La momentul formulării opoziţiei, datoriile societăţii către bugetul de stat erau într-un anumit cuantum.
O identificare a eventualelor debite se poate face numai în urma unui control de fond la societate, sens în care s-a solicitat efectuarea acestui control.
Nefinalizarea controlului la societate înainte de dizolvarea societăţii duce la imposibilitatea statului de a mai recupera eventualele debite constatate.
