SOCIETATE DE VALORI MOBILIARE. EXONERARE DE RĂSPUNDERE PENTRU TRANZACŢIILE AVÂND CA OBIECT VALORI MOBILIARE DECLARATE CA FURATE.


CNVM a deplasat în mod nejustificat vinovăţia privind „furtul” unor acţiuni şi vânzarea acestora fără acordul proprietarilor de la SVM “Y”, care a transmis listele de acţionari, la SVM “X”, care nu a făcut decât să execute, conform controlului, tranzacţiile cerute de beneficiar.

Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 1999, reclamanta SVM “X” SA a formulat contestaţie împotriva Ordonanţei nr. 142/23.04.1999 emisă de CNVM prin care a fost sancţionată reclamanta cu suspendarea pe o perioadă de 90 de zile a autorizaţiei de funcţionare, pentru efectuarea de tranzacţii care contravin legii şi pentru ţinerea evidenţelor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, fapte prevăzute de art. 38 pct. 6 din Regulamentul n.r 3/1998, art. 41 lit. “d”, din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori; totodată a fost obligată să restituie proprietarilor valorile mobiliare tranzacţionate fără consimţământul acestora sau să-i despăgubească pentru piejderiie cauzate prin fapta sa.

în motivarea acţiunii, reclamanta arată că la data de 15.12.1998 a încheiat un contract de intermediere, în calitate de intermediar cu SVM “Y” SA, având ca obiect executarea ordinelor de vânzare şi/sau cumpărare de valori mobiliare pe piaţa Rasdaq şi BVB, iar prin Ordonanţa nr. 142/1999 CNVM a reţinut că pe listele primite şi executate de către “X” au fost identificaţi petenţi care au reclamant la CNVM că nu au dat un ordin de vânzare, iar acţiunile lor nu se mai află în cont la registru.

CNVM a reţinut că aceste acţiuni au fost tranzacţionate fraudulos de către SVM “Y” prin intermediul reclamantei, sancţionând-o pe aceasta din urmă.

Pârâta CNVM a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii şi menţinerea ordonanţei atacate, întrucât reclamanta a încălcat reglementările în vigoare privind piaţa de capital, cuprinse în Legea 52/1994, Regulamentul 3/1998 privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare şi Regulamentul de practică civilă.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine în fapt că prin Ordonanţa nr. 142/1999 s-a reţinut în culpa reclamantei efectuarea unor tranzacţii pentru SVM “Y”, care au dus la deposedarea proprietarilor de acţiuni de acţiunile lor.
Se reţine de către CNVM că reclamanta nu a verificat listele primite prin fax, semnate de persoane neautorizate, efectuând tranzacţii care contravin legii şi nerespectând regulile de ţinere a evidenţele.

Instanţa reţine că CNVM a deplasat în mod nejustificat vinovăţia privind “furtul” unor acţiuni şi vânzarea acestora fără consimţământul proprietarilor, de la SVM “Y” – care a transmis listele de acţionari, la SVM “X” care nu a făcut decât să execute, conform contractului, tranzacţiile cerute de beneficiar (“Y”).

In drept, reclamanta nu se face vinovată de încălcarea articolelor din Regulile de practică onestă care o obligau să verifice şi să obţină informaţii despre client; la dosar există certificatul de înmatriculare a SVM “Y” şi dovada că “Y” SA figura în clasamentul SVM-urilor întocmit de Bursa de Valori.

Reclamanta a efectuat tranzacţii în baza ordinelor de tranzacţionare emise de SVM “Y” şi a cererii de deschidere de cont pentru SVM Valinvest menţionate de înşişi anchetatorii CNVM în procesul verbal din 5.04.1999, respectând astfel Regulamentul 3/1998 privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare.

Totodată, au fost respectate regulile de ţinerea evidenţelor tranzacţiilor prevăzute de Legea 52/1994 şi Regulamentul 3/1998. Astfel, în registrul zilnic se regăsesc menţiunile privind data executării tranzacţiei, nr. contului clinetului, preţul la care a fost executată tranzacţia, numele titularului, date ce sunt raportate zilnic autorităţilor competente.

Faţă de cele de mai sus, instanţa apreciază că SVM “X”, în calitate de intermediar, este exonerată de răspundere, pretinsele încălcări ale legii neverificându-se şi situaţia sa fiind aceea prevăzută de art. 76 lit. “a” din Legea 52/1994; “pentru tranzacţiile având ca obiect valori mobiliare declarate ca furate (…) se aplică, după caz, regulile următoare; a) dacă negocierea a avut loc înainte de publicarea furtului (…), cumpărătorul poate urmări repetiţiunea preţului titulurilor, prin intermediarul său; dacă intermediarul îl declară pe vânzătorul dădător de ordin, el este descărcat de răspundere”.

Pentru considerentele arătate, instanţa apreciază că ordonanţa este netemeinică şi nelegală, urmând a fi anulată, acţiunea reclamantei fiind admisă astfel cum a fost formulată.(Judecator Carmen Frumuselu)

(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 921/1999)