Poziţia procesuală a reclamantei:
Se procedează la judecarea cauzei având ca părţi pe reclamanta X şi pe pârâta Y, cu obiect pretenţii.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat H.J. din Baroul Arad şi reprezentantul pârâtei, preşedintele asociaţiei M I, lipsă fiind cealaltă parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de şedinţă efectuează referatul asupra stadiului cauzei, după care instanţa pune în discuţie, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Lipova şi declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Arad, Secţia de contencios administrativ în considerarea naturii contractului şi a celei a pretenţiei reclamantei.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepţiei de necompetenţă materială a Judecătoriei Lipova. Depune dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepţiei de necompetenţă a Judecătoriei Lipova.
JUDECATA:
Constată că, prin cererea înregistrată la 09 februarie 2015 la această instanţă, reclamanta X în contradictoriu cu pârâta Z, a formulat cerere în pretenţii. Prin aceasta, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 41.747 lei reprezentând contravaloare tarif de gestionare, suma de 27.956 lei reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a argumentat că, în baza contractului nr. xxx încheiat cu Ministerul Mediului şi Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea, pârâta a devenit gestionara fondului cinegetic nr. 32 G, jud. A, în suprafaţă de 7115 ha. Prin gestionarea faunei de interes cinegetic, pârâta în calitate de gestionar are obligaţia prevăzută de art. 9 alin. 2 din Legea nr. 407/2006 şi art. 9 din contractul nr. 191/2011, de a plăti tariful de gestiune stabilit conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 407/2006. A mai argumentat că pârâta avea obligaţia să comunice la Primăria P. preluarea gestiunii fondului cinegetic G. şi să depună o copie după contract. În perioada 03.09.2014 – 30.09.2014, s-a efectuat misiunea de audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară, aferent exerciţiului bugetar al anului 2013 la Unitatea Administrativ Teritorială Comuna P, de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi A. Prin procesul verbal de constatare auditorii externi au constatat că pentru fondurile cinegetice 33 C şi 32 G nu s-a încasat tariful de gestiune pentru perioada 2011 – 2013, în sumă totală de 47.205 pentru care s-au calculat penalităţi de întârziere de 0,12 lei/zi întârziere. Prin Decizia nr. 1541/30.10.2014 emisă de Camera de Conturi s-a pus în vedere Primarului Comunei P să ia măsuri de recuperare a creanţei. La data de 25,09.2014 au fost comunicate pârâtei facturile pentru încasarea tarifului şi penalităţilor de întârziere iar la data de 11.11.2014 cu proces – verbal nr. 7529/11.09.2014 i-au fost predate documentele privind dovada proprietăţii terenurilor persoanelor fizice care deţin suprafeţe mai mici de 50,00. Pârâta a achitat tariful de gestiune şi penalităţi de întârziere pentru fondul de vânătoare 33 C. dar a refuzat să plătească tariful de gestiune şi penalităţi de întârziere pentru fondul de vânătoare 32 G. facturat cu facturile nr. 31660612/25.09.2014, nr. 3166063/25.09.2014 şi nr. 3166064/25.09.2014, facturi care au fost comunicate de 3 ori şi restituite nejustificat de fiecare dată. Reclamanta a mai argumentat că suma creanţei este de 41.747 lei reprezentând tarif de gestiune, fiind lichidă şi exigibilă
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe art. art. 1531, art. 1539, art. 1522 Cod civil.
În probaţiune, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: copia contractului nr. xxx, copia facturilor nr. 31660612/25.09.2014, nr. 3166063/25.09.2014 şi nr. 3166064/25.09.2014, copia procesului verbal nr. 7527/11.11.2014, copia Deciziei nr. 1541/30.10.2014, extras de cont din data de 24/12/2014, mod de clacul tarif de gestiune, adresa nr. 8671/22.12.2014, adresa nr. 7362/05.11.2014, adresa nr. 6286/26.09.2014, notificare, adresa nr. 7113/27.11.2014 şi confirmări de primire.
Prin întâmpinare, pârâta a precizat că dovada proprietăţii se face cu extras de carte funciară ori cu titlu de proprietate, iar facturile comunicate de reclamantă nu erau însoţite de actele de proprietate nici pentru terenurile Primăriei şi nici de cererile persoanelor fizice corelativ cu dovezile de proprietate pentru terenurile mai mici de 50 ha, sens în care nu pot fi introduse la plată deoarece în lipsa documentelor legale nu pot fi înregistrate în contabilitate. A mai precizat că facturile pentru anii de gestionare 2011,2012 şi 2013 au fost emise în anul 2014, fapt ce nu poate genera penalităţi decât după emiterea lor, sens în care facturarea retroactivă este interzisă. A argumentat că niciuna din valorile cuprinse în facturile comunicate cu pârâta nu conţin sume certe şi exigibile, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
În drept, pârâta a invocat art. 15 din Legea nr. 407/2006, art. 9 şi 10 din OMMP nr. 219/2008, art. 201 Cod procedură civilă.
Prin precizare de acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 48.798 lei cu titlu de tarif de gestiune şi suma de 27.956 lei penalităţi de întârziere.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a solicitat înlăturarea susţinerilor pârâtei din întâmpinare.
Analizând cererea reclamantei, se reţine că, în cauză este evident că reclamanta a solicitat plata tarifului de gestiune pentru o creanţă ce decurge din executarea unui contract administrativ. Aceasta, deoarece, în baza contractului nr. xxx încheiat cu Ministerul Mediului şi Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare O, pârâta a devenit gestionara fondului cinegetic nr. 32 G., jud. A, în suprafaţă de 7115 ha. În acesta este stipulat în mod expres în Capitolul I intitulat ,,Părţile contractante” că el este încheiat în temeiul art. 9 şi art. 15 Legea nr. 407/2006. Or, textele legale respective, partea relevantă a acestora au următorul conţinut; art. 9 ,,(1) La încredinţarea gestiunii, administratorul încheie cu gestionarul un contract de gestionare pentru 10 ani.
(…)
(5) Gestionarii care au în gestiune fonduri cinegetice pot face, de comun acord, schimb de gestiuni, cu avizul administratorului fondului cinegetic naţional. Schimbul se realizează cu păstrarea clauzelor cuprinse în contractele iniţiale, modificându-se doar titularii de contracte prin acte adiţionale încheiate între administrator şi gestionarii în cauză” iar art.15; ,, (1) În cazul fondurilor de vânătoare pentru care s-au încheiat contracte de gestionare a faunei de interes cinegetic, gestionarul asigură plata tarifului de gestionare după cum urmează:
a) 81% din tarif, proprietarilor terenurilor;
b) 16% din tarif, bugetului de stat;
c) 3% din tarif, Fondului pentru mediu.
(2) Tariful de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct, în condiţiile art. 8 alin. (2), precum şi tariful de pornire la licitaţie pentru fondurile cinegetice care se atribuie prin licitaţie publică, în condiţiile art. 8 alin. (1) lit. b), se stabilesc potrivit modului de calcul prevăzut în anexa nr. 3”.
Aceste texte legale, fiind integrate în economia întregului act normativ din care fac parte, vor trebui coroborate cu altele spre a se stabili natura contractului şi a prestaţiei invocate de reclamantă. Astfel, conform art. 2 ,,Fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes naţional şi internaţional”. Pentru administrator, pe lângă faptul că Ministerul Mediului şi Pădurilor şi inspectoratul prin care acţionează este autoritate publică administrativă, inclusiv atribuţiile în care încheie astfel de contracte sunt cantonate în sfera dreptului public, nu a celui privat, respectiv civil. Art. 6 reglementează atribuţiile acestei autorităţi contractante, dintre care, cele relevante sunt următoarele;
,,(1) Principalele atribuţii ale administratorului pentru protecţia faunei de interes cinegetic şi în domeniul vânătorii sunt următoarele:
a) elaborează strategia privind fondul cinegetic al României;
b) stabileşte criteriile de atribuire în gestiune a fondurilor cinegetice;
c) stabileşte valoarea de pornire pentru licitaţiile pe care le organizează în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor de vânătoare;
d) stabileşte tariful de gestionare pentru fondurile de vânătoare atribuite direct;
e) elaborează metodologia şi reglementările de organizare şi practicare a vânătorii”.
Pentru a stabili natura contractului din care previne această prestaţie, trebuie analizat dacă el îndeplineşte criteriile specificate în doctrină pentru contractele administrative, respectiv;
-Acordul de voinţă prin care se constituie contractul să provină de la o autoritate a administraţiei publice şi de la un particular;
-Particularul să se oblige să asigure funcţionarea unui serviciu public sau să efectueze o lucrare publică care constituie obligaţii legale ale administraţiei;
-Particularul are obligaţia de a accepta anumite clauze reglementare stabilite , de regulă prin caiet de sarcini care însă provin din lege;
-Autoritatea contractantă sau cel autorizat de aceasta nu poate ceda drepturile sau obligaţiile sale decât altei autorităţi a administraţiei publice iar particularul nu le poate ceda pe ale sale decât cu acordul autorităţii contractante;
-Autoritatea contractantă are prorogativa de a denunţa în mod unilateral contractul când interesul public o impune.
Trecând contractul din care provine prestaţia prin filtrul acestor criterii, se constată următoarele:
Primul este îndeplinit în considerarea naturii autorităţii contractante, cum s-a specificat anterior. Cel de-al doilea în considerarea obiectului contractului, bunul constituit din fauna cinegetică aferentă fondului de vânătoare care este, conform art. 2 din Lege, bun de interes naţional, darea în gestiune evocând simpla calitate de gestionar al unui bun din domeniul public a particularului, calitate care face parte din aceeaşi categorie în care intră şi cea de concesionar. Cel de-al treilea, în considerarea stabilirii clauzelor contractului prin lege iar el, atribuindu-se de regulă prin licitaţie publică, trebuie să aibă la bază un caiet de sarcini. Cel de-al patrulea – conform art. 9 alin. (5) gestionarii putând face, schimb de gestiuni doar cu avizul administratorului fondului cinegetic naţional şi cu păstrarea clauzelor cuprinse în contractele iniţiale –evident că este îndeplinit. Cel de-al patrulea, denunţarea unilaterală de către administraţie a contractului când nu se respectă interesul public care stă la baza încheierii contractului, decurge din natura atribuţiilor stabilite de acest act normativ autorităţii desemnată prin termenul ,,administrator”, care ea însăşi, în virtutea acestei titulaturi ar trebui să îndeplinească această activitate însă, practic, i-o concesionează particularului care se prezumă că are logistica necesară şi o îndeplineşte în condiţii mai bune decât această autoritate statală, particularul fiind un colaborator al administraţiei publice la îndeplinirea acestei activităţi de interes public.
Prestaţia pe care o solicită reclamanta, tariful de gestiune, pe lângă faptul că provine dintr-un atare contract, este o obligaţie legală care, în situaţia dată, nu îşi găseşte sorgintea în calitatea de parte în acest contract a reclamantei, beneficiul acestui tarif de gestiune găsindu-şi justificarea în faptul că legiuitorul îl impune ca pe o obligaţie legală în sarcina gestionarului. Din această perspectivă, el are o natură similară taxelor şi impozitelor ce decurg direct din lege şi nu dintr-un contract, însuşi cuantumul său fiind determinat de legiuitor şi nu de voinţa părţilor contractului în discuţie.
Toate aceste considerente justifică atragerea competenţei instanţei de contencios administrativ şi fiscal.
În aceste condiţii, pentru determinarea instanţei competente în cauză, sunt relevante normele legale conţinute de art. 66 din OUG nr. 54/2006, ,,(1) Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (2) Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului” sau ale art. 286 din OUG nr.34/2006. ,,Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante” dacă se consideră că darea în gestiune a fondurile de vânătoare reprezintă concesiunea unui serviciu public. În consecinţă, litigiile aferente acestui contract sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ.
În considerarea celor menţionate, instanţa stabileşte că, pentru soluţionarea cererii cu obiect pretenţii formulată de reclamanta X, cu sediul în P, jud. A în contradictoriu cu pârâta Z, cu sediul în oraşul L, jud. A, este competent Tribunalului Arad – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, cum cererea trebuia depusă la instanţa competentă, Tribunalul Arad – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele menţionate mai sus, în temeiul art.129 alin. 2, art.130 alin. 2, art. 132, raportat la art. 286 din OUG nr.34/2006, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanţa competentă, urmând ca dosarul să fie trimis acestei instanţe deîndată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Constată incidentă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Lipova.
Declină competenţa de soluţionare cererii cu obiect pretenţii formulată de reclamanta X, cu sediul în P, jud. A în contradictoriu cu pârâta Z, cu sediul în oraşul L, jud. A, în favoarea Tribunalului Arad – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, urmând ca dosarul să fie trimis acestei instanţe deîndată.
