Solicitarea unui răspuns la o cerere privind informaţiile de interes public, în format electronic, de la Consiliul Judeţean în speţă, traducere integrală în limba română a unui document aflat pe pagina de internet a Consiliului, nu poate fi respinsă pe considerentul că nu s-ar fi dovedit posibilitatea comunicării în format electronic.
Legea nr. 544/2004, art. 22 alin. 1 raportat la art. 7 alin. 1
Din moment ce documentul s-a aflat pe pagina Consiliului Judeţean, este evident că instituţia deţine mijloace de comunicare electronică, nefiind necesară o altă dovadă în acest sens, iar postarea documentului pe site-ul oficial al Consiliului Judeţean înseamnă că este un document oficial ce are legătură cu instituţia publică şi prin urmare poate fi şi comunicat în format electronic, în traducere integrală în limba română.
Prin Sentinţa nr.304 din 9 februarie 2011, Tribunalul Harghita a respins acţiunea formulată de reclamantul T.D., împotriva pârâtului Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita.
În considerentele hotărârii atacate, prime instanţă a reţinut următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile s-a respins prin Încheierea din 26 ianuarie 2011. Tot atunci Tribunalul a analizat excepţia tardivităţii acţiunii raportat la prima cerere adresată pârâtului, şi anume cea din 7 iunie 2010. Tribunalul a constatat că ultima zi pentru depunerea acţiunii a fost 19 iulie 2010, având în vedere prevederile art. 22 alin. 1 raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001. Drept urmare, acţiunea este tardivă.
Tribunalul a calificat reclamaţia administrativă depusă de reclamant la data de 29 iunie 2010 ca o nouă cerere de comunicare a aceloraşi informaţii, faţă de care acţiunea este formulată în termen.
Prin această cerere, din 29 iunie 2010, reclamantul i-a solicitat pârâtului, pe cale electronică, să îi comunice o copie în format electronic (PDF), care să conţină traducerea integrală în limba română a documentului „Erősödő Székelyföld”, aflat pe pagina de internet a Consiliului Judeţean Harghita exclusiv în limba maghiară.
Având în vedere că reclamantul nu a arătat în cererea sa că acceptă şi un alt mod de comunicare, precum şi faptul că nu s-a dovedit că pârâtul ar avea posibilitatea comunicării în format electronic, acţiunea este neîntemeiată, nemaifiind necesară cercetarea îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de Legea nr. 544/2001.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul T.D., criticând hotărârea atacată ca nelegală, arătând că în mod eronat instanţa de fond a respins solicitarea acestuia pentru motivul că a solicitat transmiterea răspunsului în format electronic şi nu a făcut dovada că pârâtul nu avea posibilităţi tehnice de comunicare a informaţiei în format electronic.
Prin întâmpinare pârâtul, Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, a solicitat respingerea recursului arătând în esenţă că, pe cale de excepţia a invocat inadmisibilitatea cererii, pe motivul că reclamantul nu poate solicita obligarea pârâtului la trimiterea răspunsului într-un anumit format electronic , cum ar fi în formar PDF, aşa cum a solicitat acesta. Tocmai din acest motiv se consideră corectă motivarea instanţei de fond, întrucât informaţiile solicitate nu puteau fi trimise în formă electronică reclamantului în format PDF solicitat, arătând că nu există condiţiile tehnice pentru aplicarea semnăturii electronice pe documentele care ar ieşi în formă electronică din instituţie.
Se mai arată că documentul solicitat nu se încadrează în categoria acestor informaţii de interes public întrucât nu priveşte activităţile sau nu rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, mai mult decât atât nu se încadrează nici în categoria informaţiilor prevăzute de art.5 alin.1 din actul normativ sus menţionat.
Documentul în cauză („Erősödő Székelyföld” în traducere „Ţinutul Secuiesc în proces de întărire”), este un document cu caracter politic, parte integrantă a programului public al politicianului B.C., actualmente preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita, precum şi al programului politic al Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, ca formaţiune politică.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, având în vedere şi dispoziţiile art.3041 C.pr.civ., Curtea a constat următoarele:
În mod just a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile ca neîntemeiate ca urmare a faptului că art.22 din Legea nr.544/2001 instituie o procedură specială derogatorie de la dispoziţiile dreptului comun reprezentat de Legea nr.554/2004.
De asemenea, în mod corect a fost respinsă şi excepţia tardivităţii acţiunii în raport de cele două date la care reclamantul a formulat cererea către pârât, respectiv 7 iunie şi 29 iunie 2010, aceasta din urmă fiind calificată, de altfel, ca o nouă cerere faţă de care acţiunea promovată este în termen.
De altfel, aceste aspecte nu au fost criticate prin cererea de recurs şi de asemenea nu au fost reiterate de către pârât prin întâmpinare, astfel încât, obiectul prezentului recurs vizează strict fondul cauzei.
Referitor la fondul cauzei este de observat că soluţia de respingere a acţiunii a fost întemeiată de către prima instanţă pe argumentul că reclamantul a solicitat comunicarea traducerii integrale, în limba română, a documentului „Erősödő Székelyföld” doar în format electronic fără însă a face dovada că pârâtul ar avea posibilitatea comunicării prin acest mijloc.
În aceste condiţii, cert fiind că documentul se află pe pagina a Consiliului Judeţean Harghita este limpede că această instituţie deţine mijloace de comunicare electronice, cu atât mai mult cu cât pe această pagină există date de contact ale acestuia, respectiv adresa de web şi de e-mail.
Aşa fiind, este nerelevantă susţinerea pârâtului potrivit căreia documentul în cauză este un document cu caracter politic, aceasta întrucât, faptul că acesta a fost postat pe site-ul oficial al Consiliului Judeţean Harghita, conduce la concluzia firească că este un document oficial care are legătură cu instituţia în cauză, motiv pentru care Curtea a apreciat că se impune ca acesta să fie comunicat reclamantului în format electronic, în traducere integrală în limba română.
Referitor la celălalt petit al acţiunii, vizând obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1 leu, Curtea a apreciat că acesta este neîntemeiat întrucât reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului cauzat prin necomunicarea informaţiilor solicitate.
Pentru aceste motive Curtea a admis recursul declarat în cauză potrivit art.312 alin.1 teza I C.pr.civ., urmând a modificat hotărârea atacată în sensul celor de mai sus, celelalte dispoziţii din cuprinsul acestei urmând a fi păstrate, întrucât nu au fost identificate alte cauze care să atragă reformarea hotărârii atacate, în tot, ca urmare a examinării acesteia din oficiu, potrivit art.3041 C.pr.civ.
