Somaţie de plată. Competenţă materială. Clauză compromisorie. Consecinţe


Chiar dacă părţile au convenit să includă în contract clauza compromisorie cu privire la soluţionarea litigiilor, prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, legiuitorul a instituit o procedură specială de soluţionare a litigiilor sub aspectul competenţei materiale a instanţei, iar instanţa nu are obligaţia legală, în cazul convenţiei arbitrale, să verifice competenţa din oficiu.

(Decizia nr. 1689 din 3 decembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)

Prin Sentinţa civilă nr. 8713 din 25.06.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială, a fost respinsă ca nefondată acţiunea în anulare formulată de pârâta-debitoare S.C. “X” S.A. Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 2167/2002, pronunţată în Dosarul nr. 2911/2002 de către Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, în contradictoriu cu reclamanta-creditoare S.C. “Y” S.A. Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în speţă, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, fiind asumată printr-un contract însuşit de ambele părţi.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, legal timbrat, pârâta-debitoare, care a susţinut în esenţă că instanţa a încălcat principiul oralităţii şi cel al dreptului la apărare, în sensul că a statuat asupra presupusului caracter nul al clauzei compromisorii fără să fi pus în discuţia părţilor problema acestei nulităţi.

Recursul a fost respins în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reţinându-se că, în cazul soluţionării privind somaţiile de plată, chiar dacă părţile au convenit să includă în contract clauză compromisorie cu privire la soluţionarea lor, prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, legiuitorul a instituit o procedură specială, inclusiv sub aspectul competenţei materiale a instanţei.

Aceste norme speciale derogă de la procedura de drept comun şi de la legea părţilor, instanţa nefiind în nici un fel obligată să verifice competenţa, indiferent de calea procedurală prin care a fost sesizată, şi să se declare necompetentă în prezenţa unei convenţii arbitrale.

Dincolo de aceste dispoziţii legale imperative, în cazul unei convenţii arbitrale, potrivit dispoziţiilor art. 3434 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească îşi verifică competenţa numai dacă una din părţile în proces o invocă în instanţă.

în cazul convenţiei arbitrale, instanţa de judecată nu are obligaţia legală să verifice competenţa din oficiu.