Somaţie de plată. Condiţii de admisibilitate


In situaţia în care contractele în baza cărora s-a solicitat emiterea somaţiei de plată au expirat şi nu există clauză de prelungire a acestora, iar, pe de altă parte, nu există clauză privind majorările pentru neplata la termen a chiriei, nu sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, privind procedura somaţiei de plată, deoarece nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

(Decizia nr. 1242 din 22 noiembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)

Prin Sentinţa civilă nr. 10526 din 04.09.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 7906/2002, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei R.A. A.P.P.S., ca neîntemeiată, şi s-a respins cererea în anulare formulată de aceasta împotriva Sentinţei civile nr. 887 din 30.01.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, în Dosarul nr. 668/2002, în contradictoriu cu pârâta S.C. “F.” S.A., ca neîntemeiată.

împotriva acestei sentinţe, R.A. A.P.P.S. a formulat recurs, în motivarea căruia a menţionat că ordonanţa emisă de judecător nu a fost comunicată către debitor, condiţie cerută de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, iar creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă.

Din analiza actelor de la dosar, Curtea reţine următoarele:

Intimata S.C. “F.” S.A. s-a adresat instanţei solicitând, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, obligarea recurentei la plata unor sume de bani, reprezentând chirie restantă şi taxă pe valoarea adăugată pentru perioada februarie 2001 – noiembrie 2001 şi majorări calculate pentru aceeaşi perioadă, cerere motivată pe contractele de închiriere nr. 9576/1985 şi 5172/1982 pentru spaţiile cu altă destinaţie.

Prin Sentinţa civilă nr. 887/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a reţinut, pentru capătul de cerere privind plata chiriei şi a , îndeplinirea condiţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001.

împotriva acestei soluţii, recurenta a formulat acţiune în anulare, respinsă de Tribunalul Bucureşti – Secţia aVI-a comercială, prin Sentinţa civilă nr. 10526, întrucât s-a reţinut îndeplinirea cerinţelor art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, creanţa rezultând din înscrisuri însuşite de ambele părţi, respectiv contractele nr. 5172/1982 şi nr. 9576/1985 şi facturile fiscale acceptate la plată.

Recursul declarat de R.A. A.P.P.S. împotriva Sentinţei civile nr. 887/2002 este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contractul nr. 9576/1985 a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani (01.04.1985 -31.03.1990). Contractul nr. 5172/1982 a fost încheiat pe o perioadă de 3 ani (05.01.1982- 30.06.1985). Contractele nu conţin clauze de prelungire şi nici nu s-a dovedit că au fost prelungite prin vreun act adiţional. Deci, pentru perioada pentru care intimata şi-a formulat pretenţii, respectiv februarie – noiembrie 2001, acestea nu aveau suport legal.

Faptul că intimata a expediat facturi către recurentă, care le-a înregistrat, nu echivalează cu o acceptare a plăţii.

Deci nu se poate aprecia că ne aflăm în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, pentru a-şi găsi aplicabilitate dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001.

Faţă de cele de mai sus, recursul a fost admis, sentinţa atacată a fost modificată în tot şi pe fond s-a admis cererea în anulare şi s-a anulat somaţia de plată.