Stabilirea amenzilor contravenţionale
Dosar nr. 865/268/2008 – decizia civilă nr. 19/R din 20.01.2009
Stabilirea amenzilor contravenţionale în conformitate cu prevederile art.98 alin.1 şi 2 din OUG nr.195/2002. Obligaţia instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat şi să hotărască asupra sancţiunii, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001. Comunicarea înştiinţării de plată potrivit art.25 alin.3 din OG nr.2/2001, modificată, în situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă.
Prin Sentinţa civilă nr.1166/12.09.2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc a fost respinsă plângerea formulată de petentul KI, în contradictoriu cu intimatul IPJ HARGHITA, privind anularea Procesului-verbal seria PCA nr.0608438 din data de 16.05.2008, încheiat de agentul constatator al intimatului.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 16.05.2008, la ora 15,46, petentul a fost înregistrat cu aparatul radar în timp ce a circulat cu autoturismul, pe DN 13A, pe raza localităţii Satu Mare, având viteza peste limita legală prevăzută în localitate, fiind limitare de viteză la 40 km./h, respectiv în concret conducând cu 104 km/h, cu 68 km/h peste limita maximă de viteză admisă.
Instanţa a considerat că, având în vedere că actul de constatare conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, nu sunt motive care să justifice constatarea nulităţii acestuia, iar intimatul şi-a probat susţinerile inclusiv prin fotografiile înregistrate cu ocazia constatării contravenţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei, admiterea plângerii şi înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertisment.
Fiind prezent la termenul de judecată din data de 20.01.2009, recurentul a solicitat admiterea recursului şi anularea procesului-verbal atacat din motivele invocate prin plângerea înaintată instanţei de fond, arătând că procesul-verbal este nul din mai multe motive.
Situându-se pe o poziţie procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată instanţei la data de 02.12.2008, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat (filele 9-11).
În motivarea întâmpinării se arată că dispoziţiile art.16 din OG nr.2/2001 instituie o serie de elemente pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu actul constatator al contravenţiei. Însă aprecierea caracterului acestei nulităţi se face în raport cu prevederile Codului de procedură civilă, întrucât art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispoziţiile acestei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Lipsa unora dintre menţiunile obligatorii instituite de art.16 din OG nr.2/2001 este o nulitate implicită, care poate să atragă desfiinţarea actului numai dacă prin aceasta s-a produs părţii o vătămare care nu se poate înlătura în alt mod.
Intimata consideră că dovada incontestabilă a depăşirii vitezei legale o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar, planşa foto radar punând în evidenţă fapta petentului, probă care răstoarnă prezumţia de nevinovăţie a petentului.
În drept se invocă disp. art.115-118 C.pr.civ., OG nr.2/2001.
Instanţa constată că recursul a fost formulat în termen şi este scutit de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar conform art.36 din OG nr.2/2001, modificată, respectiv art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Examinând recursul declarat de recurent în raport de motivele de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanţa constată că acesta este întemeiat.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.5 din OG nr.2/2001, modificată, amenda contravenţională este una dintre sancţiunile contravenţionale principale, iar conform alin.7 al aceluiaşi articol pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală.
În urma examinării procesului-verbal atacat, tribunalul constată că deşi s-a reţinut în sarcina recurentului-petent săvârşirea unei singure contravenţii, respectiv aceea reglementată de art.121/1 din HG nr.1391/2006, totuşi agentul constatator a aplicat două sancţiuni principale sub forma amenzii, respectiv amendă în cuantum de 1.900 lei, precum şi amendă în cuantum de 450 lei.
În conformitate cu prevederile art.98 alin.1 şi 2 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Ca urmare, având în vedere că pentru contravenţia săvârşită de recurent se aplică sancţiunea prevăzută de art.98 alin.4 din clasa a IV-a de sancţiuni, respectiv de la 9 la 20 puncte-amendă, agentul constatator trebuia să aplice amendă în cuantum de 450 lei, corespunzătoare celor 9 puncte amendă aplicate (fila 7 d.f.).
Pe de altă parte, întrucât pentru această contravenţie se pot aplica puncte amendă între 9-20, astfel chiar şi maximul aplicabil este numai de 1.000 lei, şi nu de 1.900 lei (20 puncte înmulţit cu 50 lei, ce reprezintă 10% din venitul minim brut pe ţară, este în sumă de 1.000 lei).
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanţa este obligată să verifice legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat şi să hotărască asupra sancţiunii, or în speţa dedusă judecăţii se constată că pentru o singură contravenţie au fost stabilite două sancţiuni, din care una a fost aplicată peste limitele legale prevăzute de actul normativ sancţionator, fiind încălcată astfel regimul juridic al stabilirii şi aplicării sancţiunilor.
Se mai reţine totodată că potrivit art.25 alin.3 din OG nr.2/2001, modificată, în situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, i se va comunica şi înştiinţarea de plată, ceea ce nu s-a efectuat, astfel nici din cuprinsul înştiinţării de plată nu se poate stabili cuantumul amenzii aplicate, contravenientul aflându-se în imposibilitate de a aprecia care este suma pe care ar trebui să o plătească cu titlu de amendă.
Pentru considerentele sus-expuse, în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.2 şi 3 Cod procedură civilă, tribunalul va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite plângerea formulată, va anula procesul-verbal atacat, exonerând totodată petentul de plata amenzilor aplicate.
În aceste condiţii, constatându-se nelegalitatea procesului-verbal atacat sub aspectul aplicării sancţiunii contravenţionale, instanţa nu va mai analiza celelalte aspecte invocate de recurent.
Fără cheltuieli de judecată.
