Cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Sub aspectul pagubei iminente, se are în vedere că în cauză nu s-a dovedit în ce măsură ar fi prejudiciat patrimoniul reclamantei sau iminenţa unei paralizări a activităţii sau a insolvenţei societăţii.
Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea într-o împrejurare determinată de executarea actului administrativ fiscal, iar nu suma de bani care constituie obiectul executării silite.
Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea într-o împrejurare determinată de executarea actului administrativ fiscal, iar nu suma de bani care constituie obiectul executării silite.
Instanţa are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenţei dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Instanţa are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenţei dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr.7943/118/2013 reclamanta SC […] SRL in contradictoriu cu pârâta SPIT CONSTANTA a solicitat suspendarea raportului de inspecţie fiscală sub nr. S 56843/11.07.2013 şi a deciziei de impunere nr. S56844/11.07.2013 .
Motivând acţiunea, reclamanta învederează că in cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Susţine că în ceea ce priveşte existenta cazului bine justificat, acesta rezida in principal in constatările actelor administrative fiscale, constatări care chiar şi la o cercetare sumara sunt in contradicţie cu situaţia de fapt şi cu dispoziţiile legale, apreciind că in cauza există o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actelor administrative a căror suspendare o solicita.
Menţionează că prin sentinţa civilă nr.5206/COM/1.09.2009 pronunţată de Tribunalul Constanta s-a dispus ca aceasta hotărâre să tină loc de contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare-cumpărare pentru un spaţiu comercial. Apelurile formulate in cauza au fost respinse de Curtea de Apel Constanta iar recursul formulat a fost respins de către ICCJ prin decizia nr.4385/15.12.2010.
Arata ca SPITVBL i-a comunicat ca devine plătitor de impozit pentru spaţiul comercial in 30 zile de la data investirii hotărârii judecătoreşti cu formula definitiva si irevocabila.
În ceea ce priveşte paguba iminenta arată că iminen?a producerii prejudiciului este dată de începerea executării deciziei de impunere fiscală care constituie titlu executoriu, fiind emisă somaţia nr.B 34179/27.08.2013 pentru suma de 156.770 lei.
In dovedire a depus inscrisuri.
Parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că, având in vedere disp. art.249 alin.1 Cod fiscal, imobilul a fost dobândit în baza sentinţei civile nr.5206/1.09.2009, iar potrivit art.270 8 Cpc in vigoare la momentul pronunţării sentinţei, hotărârile din materie comercială sunt executorii, exercitarea caii de atac a apelului nu suspenda executarea.
Cu privire la existenta unui prejudiciu arata ca invocarea unui prejudiciu pur financiar nu reprezintă un motiv suficient si concludent in vederea suspendării actului administrativ fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 4327 din 14 noiembrie 2013, Tribunalul Constanţa a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, reţinând în esenţă următoarele :
Prin raportul de inspecţie fiscală nr. S 56843/11.07.2013 s-au stabilit in sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plata privind impozitul pe clădiri in cuantum de 125.662 lei si accesorii in valoare de 28.590 lei.
In vederea valorificării raportului de inspecţie s-a emis decizia de impunere nr.S 56844/11.07.2013.
Conform art.14 alin.1 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate”
Prin „caz bine justificat”, Legea nr.554/2004 are în vedere, potrivit art.2 lit.t, existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar „paguba iminentă” a fost definită, în art.2 lit.ş din acelaşi act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Pentru definirea celor două condiţii prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, legiuitorul a ţinut seama şi de principiile la care face referire Recomandarea nr.R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Faţă de dispoziţiile legale invocate anterior, s-a apreciat că suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părţii interesate. Aceasta este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
În speţă, s-a apreciat ca nefiind întrunită niciuna din condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa constata că reclamanta nu a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, aşa cum este aceasta definită de art.2 lit.ş din Legea nr.554/2004. Se apreciaza că aspectele invocate de reclamanta constând în aceea că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material, fiindu-i afectată activitatea de comercializare a produselor sale, nu sunt de natură să ducă la suspendarea executării actului administrativ întrucât, în ipoteza în care se constată, în cadrul acţiunii de fond, că actul este nelegal, reclamanta are dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea acestuia.
Reţine instanţa de fond, faptul că împotriva reclamantei s-a emis o somaţie de plată nu reprezintă un motiv suficient pentru a se dispune in sensul suspendării actului administrativ fiscal.
Referitor la condiţia cazului bine justificat, instanţa constată că motivele invocate de reclamantă, reprezintă motive care vizează fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât aplicarea dispoziţiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalităţii actelor administrative fiscale a căror suspendare se solicită.
În raport de cele reţinute anterior, având în vedere că în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanţa de fond a respins cererea de suspendare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC […] SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând dispoziţiile art. 488 pct. 8 şi urm. Cod pr. Civilă.
În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut că, in cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, respectiv existen?a unei contestaţii in condiţiile art. 7 din lege, existen?a unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente, precum şi cea referitoare la plata cauţiunii in conformitate cu prevederile art. 215 din Codul de procedură fiscală, condiţie îndeplinită prin plata sumei de 7000 de lei.
In cauză sunt îndeplinite toate condiţiile necesare la data introducerii cererii de suspendare.
In ceea ce priveşte cazul bine justificat, existând o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actelor administrative a căror suspendare am solicitat-o, prin prisma motivelor din cererea de chemare in judecata.
In răspunsul R-S 2280/11.01.2010 al SPIT Constan?a la adresa depusă de societate la data de 07.01.2010 prin care se solicita să ?tie de cand devine plătitoare de impozit pe spaţiul comercial […], se menţionează ca are aceasta calitate „ in 30 de zile de la data investirii hotărârii judecătoreşti cu formula definitivă ?i irevocabilă”.
Respectând termenul legal de depunere a declaraţiei la SPIT, anexând toate hotărârile judecătoreşti, inclusiv SENTINŢA CIVILĂ NR. 5206/COM/01.09.2009 pronunţata de către Tribunalul Constan?a cu menţiunea definitivă ?i irevocabilă prin care deţinea spaţiul comercial, societatea a inceput să plătească impozitul cu data de 1.08.2011, conform declaraţiei de impunere pe care a primit-o din partea SPIT.
Din aceste motive, s-a contestat data de la care s-a făcut calculul impozitului pe spaţiul comercial […] in Proiectul de Raport, considerând corectă data de la care s-a înregistrat la SPIT hotărârea definitiva si irevocabila a Tribunalului Constanta, adică 01.07.2011.
Pentru anul fiscal 2013, s-a susţinut că este eronată impunerea cu 20% din valoarea înregistrată la SPIT a spaţiului comercial situat in Constan?a, …, magazinul “[…]” CONSTANTA”, deţinut in baza sentin?ei civile nr. 5206/COM/01.09.2009 pronunţată de către Tribunalul Constan?a, rămasă definitivă ?i irevocabilă la data de 15.12.2010, raportat la prevederile art. 253 alin. 7 din Codul Fiscal.
In acelaşi sens sunt si prevederile art. 2 alin. 2 lit. e din ANEXA l cuprinzând NORME privind reevaluarea imobilizărilor corporale din HOTĂRÂREA Nr. 1553 din 18 decembrie 2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe in 3nformitate cu care ” (2) Nu sunt supuse reevaluării: (…) e) imobilizările corporale evidenţiate in conturi în afara bilanţului (…)”.
In cauza, spaţiul comercial situat in Constanta, …, magazinul “[…]” CONSTAN?A”, deţinut in baza sentin?ei civile nr. 5206/COM/01.09.2009 pronunţată de către TRIBUNALUL CONSTAN?A care tine loc de contract de leasing financiar imobiliar este înregistrat in contabilitatea S.C. […] S.R.L. ca imobilizare corporale evidenţiată în cont în afara bilanţului.
În mod greşit, organul de control a calculat dobânzi si majorări de întârziere pentru aşa zisa diferenţa constatată în minus deoarece in cauza nu exista nici o culpa a reclamantei, în mod evident, reclamanta fiind de bună credinţă in îndeplinirea obligaţiilor, potrivit art. 12 din Codul de procedură fiscală potrivit cu care “Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii”.
In ceea ce priveşte paguba iminentă, aceasta este definită de lege ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
De asemenea, cazurile bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Cele două condiţii sunt interdependente deoarece numai în prezenţa unui caz bine justificat, adică doar atunci când există o îndoială serioasă referitor la legalitatea actului administrativ, se poate vorbi de iminenţa unui prejudiciu.
Iminenţa producerii prejudiciului fiscal este dată de începerea executării deciziei de impunere fiscală care constituie titlu executoriu.
Astfel, s-a emis Somaţia nr. B34179/27.08.2013 pentru suma de 156.770 Iei ceea ce arata iminenta executării silite, la dosarul cauzei fiind depuse înscrisuri privind situaţia financiara a societăţii rezultata din ultima balanţa contabila.
Astfel, societatea subscrisa are ca obiect de activitate din 2002 comerţul cu obiecte de arta mulară, artizanat, obiecte realizate de artişti plastici romani si obiecte decorative.
Începând cu anul 2008, din cauza crizei economice ?i in anii următori, din cauza plăţilor lor de leasing imobiliar, conform sentinţei 5206/COM/01.09.2009 de transformare a contractului de închiriere intr-unul de contract de leasing, societatea a înregistrat pierderi evidenţiate in ultima balanţă de verificare, aferentă lunii septembrie 2013, pierderea totală înregistrată până in septembrie 2013 ajungând la 803.780,45 1ei, sumă care a fost susţinută din resurse proprii, prin împrumuturi ale asociaţilor de la persoane fizice conform contractelor de împrumut in nume propriu, evidenţiate in contul 445: 865.560,56Iei.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă se reţin următoarele aspecte de fapt şi de drept:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Cele două condiţii prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituţia suspendării unui act administrativ reprezintă o creaţie legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluţionarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiţii şi vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunţarea instanţei, dată la care este consfinţită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cele două condiţii prin tonul restrictiv imperativ denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând aşadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat” şi a „iminenţei producerii pagubei”.
În speţă, se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei cazului bine justificat şi a pagubei iminente având în vedere următoarele aspecte.
Paguba iminentă în sensul dispoziţiilor art.2 alin. din Legea nr. 554/2004 constă într-un prejudiciu material şi previzibil de o anumită gravitate pentru a se putea justifica măsura suspendării actului administrativ fiscal.
În caz contrar, în materia actelor administrativ fiscale orice executare silită a obligaţiilor fiscale ale unei societăţi comerciale ar crea în toate cazurile, prin natura creanţei şi a activităţii debitorului fiscal, un prejudiciu material şi previzibil, determinat de lipsirea acestuia de lichidităţi, de reducerea volumului de activitate, etc, ceea ce însă contravine intenţiei legiuitorului care a consacrat două principii incidente în materie – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituind o măsură de excepţie, ce poate fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Sub aspectul pagubei iminente, criticile reclamantei sunt nefondate având în vedere că în cauză nu s-a dovedit în ce măsură ar fi prejudiciat patrimoniul reclamantei sau iminenţa unei paralizări a activităţii sau a insolvenţei societăţii.
Lipsa lichidităţilor societăţii reclamante nu poate fi reţinută în argumentarea pagubei iminente, în condiţiile în care producerea unei pagube trebuie să fie o consecinţă a executării, iar nu însăşi executarea actului administrativ atacat, cum corect a reţinut instanţa de fond.
De altminteri, în aprecierea îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, Curtea ia în considerare consecinţele probabile ale acestei măsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate, inclusiv asupra interesului public.
Critica recurentei reclamante în sensul că nu au fost analizate motivele de nelegalitate a deciziei de impunere pentru a se justifica îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, nu poate fi reţinută, având în vedere că acestea reprezintă motive vizând fondul cauzei ce exced cadrului procesual circumstanţiat prezentului litigiu, nefiind de natură a crea o puternică îndoială asupra legalităţii actelor administrative a căror suspendare se solicită, cum corect a reţinut instanţa de fond.
Fără a analiza legalitatea deciziei de impunere a cărei suspendare se cere, Curtea apreciază că prin criticile de nelegalitate formulate în procedura prealabilă, raportat la conţinutul deciziei contestate, nu este pusă în discuţie legalitatea actului administrativ de o manieră care justifică admiterea cererii de suspendare a executării acestuia.
Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea reţinând astfel neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, apreciază nefondat recursul declarat de reclamantă, urmând a-l respinge în temeiul art. 498 alin. 1 C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), menţinând ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.
