Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
(Decizia nr. 935 din 26 iunie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 2096 din 28.01.2002, reclamanta S.C. “T.” S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “A.” S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 6.632 lire sterline, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată, penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, aferente debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 13.05.2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere faptul că pârâta se află în litigiu, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta “W.”, iar prin Sentinţa civilă nr. 3078 din 15.03.2002, s-a admis acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumelor de 72.469,61 lire sterline, contravaloare debit, şi 73.446.554 lei, cheltuieli de judecată, conform certificatului de grefă aflat la dosar.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S.C. “T.”_S.A., considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea recursului, reclamanta a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 244 din Codul de procedură civilă, instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, însă Dosarul nr. 3823/2001 nu are ca obiect dovedirea existenţei dreptului pretins de ea, ci a unui drept pretins de pârâta S.C. “A.” faţă de “W.”.
Având în vedere că pretenţiile sale au la bază Contractul de comision nr. 4 din 25.10.2000, ce are ca părţi S.C. “T.” S.A. şi S.C. “A.”, iar “W.” nu este parte în acest contract şi nici reclamanta nu este parte în contractul care stă la baza litigiului dintre S.C. “A.” şi “W.”, nu sunt incidente dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
în susţinerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru de 30.000 lei şi timbru judiciar în valoare de 1.500 lei.
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor în raport de motivele de recurs şi dispoziţiile legale în materie, specifice speţei, Curtea constată că intimata-pârâtă nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că dezlegarea pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 2096/2002 atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa dreptului ce face obiectul Dosarului nr. 3823/2001, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, pentru suspendarea judecăţii la instanţa de fond.
în consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată în cauză, a făcut o analiză şi o interpretare greşită a probelor, inclusiv a dispoziţiilor legale în materie, specifice speţei şi menţionate mai sus, astfel că motivele de recurs invocate sunt întemeiate.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că încheierea civilă atacată este netemeinică şi nelegală şi urmează a fi modificată, în tot, prin admiterea recursului, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, în sensul că se va respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei şi se va trimite dosarul la aceeaşi instanţă, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, pentru continuarea judecăţii.
