Suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă


Soluţionarea cererii de suspendare a judecăţii, formulată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, implică, din partea instanţei, o apreciere sub aspectul aplicabilităţii respectivelor dispoziţii legale, şi nu o judecată propriu-zisă asupra fondului litigiului.

(Decizia nr. 197 din 6 februarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)

Prin cererea înregistrată în data de 30.09.2001 la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, reclamanta T.V. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “F.” S.R.L., solicitând să se dispună rezoluţiunea contractului de cesiune intervenit între părţi, repunerea părţilor în situaţia anterioară, anularea Deciziei nr. 1/1999 a asociatului unic, a Actului adiţional autentificat sub nr. 2682 din 29.07.1999 şi a Contractului de societate nr. 2683 din 29.07.1999, precum şi radierea tuturor menţiunilor înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti în baza actelor menţionate.

Prin încheierea pronunţată la 08.11.2001 în Dosarul nr. 7649/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, reţinând prevederile art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecăţii acţiunii până la soluţionarea dosarului penal privind litigiul dintre părţi.

împotriva acestei încheieri, reclamanta T.V. a declarat recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii respective şi respingerea cererii de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de pârâtă în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Prin motivele de recurs formulate s-a arătat, printre altele, că între obiectul procesului şi infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu privire la care s-a redeschis urmărirea penală faţă de recurenta-reclamantă, astfel cum rezultă din Rezoluţia nr. 1843/2001 a Parchetului de# pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, nu există nici o legătură, astfel că nu se justifică suspendarea cauzei.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece tribunalul a reţinut în mod corect înrâurirea hotărâtoare pe care constatarea infracţiunii pentru care s-a redeschis urmărirea penală ar avea-o asupra hotărârii ce se va da în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală. Intimata-pârâtă a depus înscrisuri la dosar.

Faţă de cele arătate, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Soluţionarea cererii formulate implică mai mult o apreciere din partea instanţei în legătură cu aplicabilitatea prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, iar nu o judecată propriu-zisă privind fondul litigiului.

Constatarea infracţiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu privire la care s-a redeschis urmărirea penală faţă de recurenta-reclamantă, poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra modului de soluţionare a cauzei, având legătură cu capătul de cerere principal al acţiunii reclamantei, prin prisma chiar a motivării acestuia.

Astfel, prin contractul de cesiune a cărui rezoluţiune s-a solicitat, se prevedea cedarea unui număr de părţi sociale ale S.C. “T.” S.R.L. către societatea pârâtă, iar prin actul adiţional la statutul S.C. “T.” S.R.L., autentificat sub nr. 2682/1999, s-a prevăzut că pârâta urma să plătească contravaloarea părţilor sociale din dividendele cuvenite. Or, reclamanta solicită rezoluţiunea contractului de cesiune ca urmare a neplăţii preţului de către pârâtă, iar prin infracţiunea în discuţie este posibil ca însăşi reclamanta să fi determinat neobţinerea profitului de către societatea respectivă şi, în consecinţă, imposibilitatea plăţii preţului din dividende de către pârâtă, ceea ce ar implica propria culpă a reclamantei şi netemeinicia acţiunii sale.

în consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi reţinând că încheierea atacată este temeinică şi legală, ca urmare a unei corecte aplicări a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat.