Respingerea contestaţiei. Autoritate de lucru judecat
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 3207 din 6 decembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 479 din data de 30 aprilie 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-au respins ca neîntemeiate contestaţiile formulate de creditoarea T.S. şi de debitoarea S.C. L.I. S.R.L. LIVEZILE în contradictoriu cu creditoarea S.C. S. S.R.L.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 826 din 26 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a admis cererea formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L. şi s-a dispus deschiderea procedurii generale de împotriva debitoarei S.C. L.I. S.R.L., constatându-se că debitorul se află în încetare de plăţi şi că creditorul, are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 367.316,26 lei. Recursul declarat de către debitoarea S.C. L.I. S.R.L. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca tardiv.
Tribunalul a menţionat că prin sentinţa de deschidere a procedurii generale a insolvenţei devenită irevocabilă, s-a stabilit că debitorul este în stare de insolvenţă, iar creditoarea S.C. S. S.R.L. avea la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului în cuantum de
367.316,26 lei, împotriva debitoarei. Pe de altă parte, a precizat că neîndeplinirea condiţiilor cerute de textele de lege pentru deschiderea procedurii insolvenţiei, se analizează odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi nu pot fi invocate în cadrul contestaţiei la creanţă, respectiv în cadrul desfăşurării procedurii insolvenţei deja deschisă.
Prin cererea de admitere a creanţei creditoarea S.C. S. S.R.L. a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. L.I. S.R.L. cu suma de 367.316,26 lei, reprezentând creanţe certe, lichide şi exigibile, rezultând din cinci facturi fiscale, iar prin Completarea la cererea de admitere a creanţei şi-a majorat cuantumul creanţei cu suma de 50.521,16 lei, conform contractului şi facturii fiscale nr. 001/11. 06.2009.
Potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cererea de admitere a creanţei trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu, iar în cauză, cererea de admitere
a creanţei, ulterior precizată, formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L. are la bază Contractul de prestări de servicii: consultanţă în administrarea afacerii încheiat la 29. 12.2006 între S.C. L.I. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L., facturile fiscale nr. 6041110-6041114/2007, în valoare totală de 367.316,26 lei reprezentând contravaloare servicii, precum şi factura fiscală nr. 001 din 11.06.2009, în valoare de 50.521,16 lei reprezentând penalizări conform contract, ulterior îndreptată, în sensul că data facturii este 01.06.2009.
A mai menţionat tribunalul că primele 5 facturi fiscale în valoare de 367.316,26 lei au fost acceptate de către debitor şi potrivit art. 46 Cod comercial, astfel criticile aduse de cei doi contestatori în privinţa Contractului de prestări de servicii şi consultanţă nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte existenţa creanţei şi întinderea ei. De altfel, aşa cum s-a mai arătat, creanţa de mai sus a fost constatată şi prin sentinţa de deschiderea a procedurii insolvenţei.
În ce priveşte suma de 50.521,16 lei, pretinsă prin completarea la cererea de admitere a creanţei, tribunalul a învederat că aceasta reprezintă penalităţile de întârziere la suma de 367.316,26, calculate de la data scadenţei celor 5 facturi şi până la data deschiderii procedurii insolvenţei, aşa cum se arată şi în Răspunsul creditorului S.C. S. S.R.L. În acest sens, s-a menţionat că penalităţile sunt evidenţiate în factura fiscală nr. 001 din data de
01.06.2009.
Aşa fiind, tribunalul a considerat că penalităţile de întârziere întregesc cuantumul creanţei creditorului S.C. S. S.R.L. şi nu există nici un temei pentru radierea creditorului S.C. S. S.R.L. din Tabelul preliminar al creditorilor în care creditorul este înscris cu o creanţă chirografară în sumă totală de 417.837,42 lei.
Este adevărat, cum susţin cele două contestatoare, că între debitorul S.C. L.I. S.R.L. şi creditorul S.C. S. S.R.L. au existat mai multe litigii în legătură cu Contractul de prestări de servicii – Consultanţă în administrarea afacerii şi creanţa invocată şi în procedura de insolvenţă şi în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin încheierea comercială nr. 42 din 14 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. L.I. S.R.L., având ca obiect instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei, până la concurenţa sumei de 353.316.74 lei, plus penalităţi şi cheltuieli de judecată, iar, prin hotărârea din 28.05. 2008, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj (invocată în sentinţa comercială nr. 151 din 17 martie 2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud) a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă, cererea de emitere a ordonanţei cuprinzând somaţia de plată formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L. împotriva debitoarei S.C. L.I. S.R.L., însă, această împrejurare justifică radierea creanţei din dosarul de insolvenţă deoarece, o cerere privind instituirea sechestrului asigurator nu se confundă cu o cerere de realizarea creanţei, iar potrivit art. 7 din O.G. nr. 5/2001, ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea debitorului este irevocabilă şi în acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Aşadar, împrejurarea că prima cerere de emitere a somaţiei de plată, formulată de creditorul S.C. S. S.R.L. a fost respinsă, tribunalul a considerat că aceasta nu constituie un impediment ca creditorul S.C. S. S.R.L. să-şi realizeze pretenţiile băneşti în cadrul procedurii insolvenţei. Situaţia este aceeaşi şi în ce priveşte sentinţa comercială nr. 151 din 17 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin care s-a admis cererea în anulare formulată de debitoarea S.C. L.I. S.R.L., în contradictoriu cu creditoarea S.C. S. S.R.L. şi a fost anulată ordonanţa nr. 610 din 16 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, cu consecinţa respingerii cererii creditoareo S.C. S. Livezile, îndreptată împotriva debitoarei S.C. L.I. S.R.L., având ca obiect emiterea ordonanţei cuprinzând somaţia de plată.
Pentru considerentele mai sus arătate, contestaţiile au fost apreciate ca fiind neîntemeiate şi în baza art. 73 din Legea nr. 85/2006, tribunalul le-a respins, menţinând Tabelul preliminar al creanţelor în privinţa creanţei S.C. S. S.R.L.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât debitoarea S.C. L.I. S.R.L. LIVEZENI, jud. Bistriţa-Năsăud cât şi creditoarea S.C. T.S., solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate.
În recursul formulat de debitoarea S.C. L.I. S.R.L. LIVEZENI, întemeiat pe dispoziţiile art. art. 304 alin. 7 – 9, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul radierii creanţei S.C. S. S.R.L. de pe tabloul creditorilor S.C. L.I. S.R.L.
În motivarea recursului, debitoarea a susţinut că sentinta pronuntată de Tribunalul Bistrita-Nasaud nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar judecătorul sindic a interpretat gresit actul juridic dedus judecaţii, schimbând natura ori întelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia.
Analizând recursurile formulate de debitoarea S.C. L.I. S.R.L. şi de creditoarea S.C. T.S., Curtea le apreciază ca fiind parţial fondate pentru considerente expuse în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 7 din prin creditor în sensul acestui act normativ se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului si care a solicitat, in mod expres, instanţei sa ii fie înregistrată creanţa in tabelul definitiv de creanţe sau in tabelul definitiv consolidat de creanţe si care poate face dovada creanţei sale fata de patrimoniul debitorului.
De asemenea în sensul dispoziţiilor art. 3 pct. 16 din Legea nr. 85/2006 tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente4, sub condiţie sau în litigiu acceptate de către
administratorul judiciar în urma verificării acestora.
Totodată în vederea soluţionării recursurilor promovate împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic Curtea va avea în vedere şi dispoziţiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Creditoarea SC S. SRL s-a prevalat în susţinerea creanţei principale în cuantum de
367.316.26 lei contractul de prestări servicii: consultanţă în administrarea afacerii încheiat la data de 29.12.2006 şi facturile emise în baza acestuia, iar pentru dovedirea creanţei accesorii în sumă de 50.521,16 lei, constând în penalităţi de întârziere, de factura fiscală seria SILM nr. 1 din 11.06.2009.
Problemele de drept la care se impune un răspuns din partea Curţii vizează pe de o parte împrejurarea dacă creditoarea SC S. SRL a dovedit prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei că deţine o creanţă principală asupra averii debitoarei S.C. L.I. S.R.L. în cuantum de
367.316.26 lei, iar pe de altă parte dacă suma de 50.521,16 lei pretinsă în baza facturii fiscale seria SILM nr. 1 din 11.06.2009 este o creanţă născută înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei.
În primul rând, Curtea nu îmbrăţişează punctul de vedere comun exprimat de cele două recurente cu privire la autoritatea de lucru judecat a sentinţei pronunţate în Dosarul Nr. 437/1285/2008 al Tribunalul Cluj-Napoca, a sentinţei nr. 151/2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud şi a încheierii comerciale nr. 42/2008 pronunţată in dosarul nr. 470/1285/2008 al Tribunalul Comercial Cluj în susţinerea tezei potrivit căreia creanţa principală în cuantum de 367.316,26 lei pretinsă de creditoarea SC S. SRL nu ar fi una certă. Achiesând la concluziile judecătorului sindic, Curtea reţine că tripla identitate de părţi, obiect şi cauză impusă de art. 1201 C.civ pentru a opera autoritatea de lucru judecat
nu se regăseşte în cele trei dosare menţionate mai sus. Astfel dosarul nr. 437/1285/2008 al Tribunalului Comercial Cluj şi dosarul nr. 2192/112/2008 în care a fost pronunţată ordonanţa nr. 151/2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud au avut ca obiect cererea creditoarei SC S. SRL de obligare a debitoarei pe calea somaţiei de plată, respectiv pe calea ordonanţei de plată la plata sumei de 367.316,26 lei, cereri ce au fost respinse ca inadmisibile una în considerarea neîndeplinirii cerinţelor prevăzute de OG nr. 5/2001, iar cea dea doua în considerarea autorităţii de lucru judecat. Cealaltă hotărâre judecătorească, respectiv încheierea comercială nr. 42/2008 a Tribunalul Comercial Cluj a avut un obiect distinct şi anume instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei.
În lipsa unei identităţi de obiect între cererile deduse judecăţii în dosarele nr. 437/1285/2008 al Tribunalului Comercial Cluj, nr. 470/1285/2008 al Tribunalul Comercial Cluj şi nr. 2192/112/2008 al Tribunalului Bistriţa Năsăud, pe de o parte şi cererea de admitere a creanţei dedusă judecătorului sindic spre soluţionare în dosarul nr. 1909/112/2008 nu se poate reţine cu succes autoritatea de lucru judecat. De altfel OG nr. 5/2001 prevede în mod expres că în ipoteza respingerii unei cereri formulate în baza acestui act normativ persoana care se pretinde creditor are la îndemână acţiunea în pretenţii pe calea dreptului comun, în cadrul căreia poate apela la toate mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură civilă, nefiind limitată la proba cu înscrisuri, singura admisă atât de OG nr. 5/2001 cât şi de OUG nr. 119/2007.
După deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. L.I. S.R.L., Legea nr. 85/2006 o obligă pe creditoarea SC S. SRL să îşi valorifice pretinsul drept de creanţă prin formularea unei cereri de admitere a creanţei în condiţiile art. 64 alin. 1 din acest act normativ, cerere echivalentă unei acţiuni în pretenţii din dreptul comun.
În privinţa recurentei T.S. autoritatea de lucru judecat nu poate opera pentru simplul fapt că aceasta nu avut calitatea de parte în dosarele mai sus menţionate.
În schimb aşa cum a reţinut şi judecătorul sindic caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei de 367.316,26 lei pretinsă de creditoarea SC S. SRL a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin sentinţa comercială nr. 826 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud cu ocazia admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. L.I. S.R.L.. Această sentinţă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului ca tardiv formulat prin Decizia civilă nr. 329/27.01.2009 a Curţii de Apel ca urmare a neglijenţei debitoarei de a exercita în interiorul termenului stabilit de lege calea de atac a recursului. În Considerentele sentinţei comerciale nr. 826 din 26 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în contradictoriu cu debitoarea s-a stabilit că aceasta datorează suma de 367.316,26 lei creditoarei SC S. SRL, aspect care nu mai poate fi repus în discuţia părţilor decât prin încălarea puterii de lucru judecat a acestei sentinţe.
Ca atare, toate apărările prin care debitoarea S.C. L.I. S.R.L. şi creditoarea T.S. au contestat caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei de 367.316,26 lei pretinsă de creditoarea SC S. SRL, precum nulitatea contractului de pretări servicii, neexecutarea acestui contract şi existenţa unui conflict de interese în persoana doamnei S.G., se impun a fi respinse în considerarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat care permite părţii ce a câştigat procesul să se prevaleze de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată, fără ca partea adversă să aibă posibilitatea să răstoarne prezumţia potrivit căreia prima hotărâre judecătorească reflectă adevărul absolut.
Deşi nu există o dispoziţie expresă în Legea nr. 85/2006 referitoare la imposibilitatea contestării creanţei reţinute de judecătorul sindic în favoarea creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolventei prin hotărârea de deschiderea a procedurii, această concluzie se impune cu evidenţă în virtutea unor principii generale de drept precum cel securităţii raporturilor juridice şi cel al autorităţii de lucru judecat de care trebuie să se bucure toate hotărârile judecătoreşti irevocabile.
În schimb contestaţiile debitoarei şi ale creditoarei T.S. sunt admisibile şi totodată fondate în ce priveşte creanţa în cuantum de 50.521,16 lei, pretinsă de creditoarea SC S. SRL cu titlu de penalităţi de întârziere în baza facturii fiscale seria SILM nr. 1 din
11.06.2009. Această sumă nu a fost verificată de judecătorul sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei astfel că trecerea sa în tabelul preliminar de creanţe poate forma obiectul unei contestaţii în condiţiile art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
După cum se poate lesne observa factura fiscală nr. 1 din 11.06.2009 este ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei care a avut loc la data de 26 septembrie 2008. Deşi creditoarea SC S. SRL susţine că suma de 50.521,16 lei reprezintă contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate în baza contractului de prestări servicii până la data deschiderii procedurii insolvenţei, aceasta nu a anexat nici un mod de calcul al acestei sume, susţinerea sa rămânând la stadiul de simplă afirmaţie. În lipsa unui tabel de calcul al acestei sume în mod eronat judecătorul sindic a achiesat la susţinerea creditoarei SC S. SRL potrivit căreia suma cerută ar reprezenta penalităţi datorate până la data deschiderii procedurii insolvenţei, cât timp simplul indiciu temporal reflectat în data emiterii facturi plasa această creanţă după data deschiderii procedurii. Procedând în acest mod, judecătorul sindic a încălcat prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Faţă de această împrejurare se impunea admiterea în parte a contestaţiilor formulate de debitoarea S.C. L.I. S.R.L. şi de creditoarea S.C. T.S. cu consecinţa înlăturării din tabelul preliminar a sumei de 50.521,16 lei, sumă înscrisă cu nesocotirea art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, şi menţinerea în tabelul definitiv de creanţe doar a sumei de
367.316,26 lei.
Critica constând în nemotivarea hotărârii pronunţate nu poate fi primită de vreme ce judecătorul sindic a răspuns tuturor argumentelor de drept relevante pentru soluţionarea contestaţiilor.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de debitoarea S.C. L.I. S.R.L. şi de creditoarea S.C. T.S. ca fiind parţial fondate, iar în temeiul art. 8 din Legea nr.85/2006 raportat la art.304 pct. 9 C.pr.civ. le va admite, modificând în parte hotărârea recurată în sensul admiterii în parte a contestaţiilor formulate şi precizate şi înscrierii creditoarei S.C. S. S.RL în tabelul definitiv de creanţe cu suma de 367.316,26 lei, în categoria creanţelor chirografare. (Judecător Monica Ileana Iuga)
