R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECŢIA ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Prin cererea înregistrată la data de …, reclamantul B.A a chemat în judecata pe parata AUTORITATEA NAŢIONALA A VĂMILOR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze actul administrativ nr. … şi chitanţa nr. 04C emisa la data de …de către pârâtă si să fie obligată pârâta să-i restituie contravaloarea taxei vamale de 4158 lei, cu dobânda legala calculata de la data de 05.11.2009, data de la care organului vamal îi revenea obligaţia restituirii creanţei nedatorate si până la data efectivă a plăţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 25.10.2007 a achiziţionat un autoturism marca FORD MONDEO, fabricat in Marea Britanie stat membru al Comunităţii Europene, din care si România face parte din 01.01.2007, iar in vederea înmatriculării acestuia in România in data de 27.05.2009, a fost constrâns sa plătesc taxa vamala in cuantum de 4158 lei in baza dispoziţiilor HG 707/2006, HG 945/2006 si OMFP 1076/2006 cu chitanţa nr. 04C, din data de…, in condiţiile in care autoturismul subsemnatului a fost fabricat intr-un stat al Uniunii Europene si anume in Marea Britanie.
Deşi arată că a notificat AUTORITATEA NAŢIONALA A VĂMILOR pentru restituirea taxei mai sus menţionata, aceasta a refuzat prin adresa nr. 10093/03.12.2009 sa restituie taxa vamala susţinând ca este legal datorata.
Instituirea taxei vamale prin dispoziţiile legale interne menţionate este legala, constituind dispoziţii contrare tratatelor comunitare, mai concret fiind Încălcate dispoziţiile art. 24, 25-31 si 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene si Comunităţii Economice Europene aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam care prevăd printre altele ca “de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, produsele originare dintr-un stat membru sau aflate în liberă circulaţie într-un stat membru care au fost exportate în alt stat membru sunt admise ca produse reimportate pe teritoriul primului stat fără a fi supuse nici unei taxele vamale, restricţii cantitative sau măsuri cu efect echivalent. Comisia stabileşte reglementările corespunzătoare aplicării prezentului alineat.”
Taxa vamala are si un caracter discriminatoriu, ea fiind de natura sa influenţeze alegerea consumatorului, aceştia fiind orientaţi fie spre achiziţionarea unui autoturism nou, urmărindu-se astfel sa se protejeze producţia interna, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România in detrimentul autoturismelor noi sau second-hand provenind sau fiind originare din alte state membre ale Uniunii Europene. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE atât timp cit norma fiscala naţionala diminuează sau este susceptibila sa diminueze chiar » potenţial consumul produselor importate influenţând astfel alegerea consumatorilor. Prin introducerea taxei vamale statul roman a creat premisele discriminării intre produsele originare din alte state membre ale comunităţii europene si produsele de pe piaţa interna ceea ce este de natura a principiul neutralităţii impozitării interne, in cazul competiţiei dintre produsele aflate pe piaţa naţionala si produsele importate, situaţie care se constituie in mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicţiilor impuse prin textul menţionat.
In speţa de fata, suntem in situaţia unei discriminări indirecte prin masuri fiscale noi fata de cele existente până la data aderării impuse produselor de origine străina fără a se face distincţie intre provenienţa acestora din spaţiul comunităţii europene si o alta piaţa care nu are legătura cu comunitatea. Prin introducerea taxei vamale, România a încălcat prevederile art. 24 şi 25 – 31 si 90(86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât statele membre sunt obligate sa nu emită si sa nu menţină nicio măsura contrara prevederilor Tratatului.
In materie fiscala, in art. 90 (95) si următoarele din Tratat sunt reglementari exprese, care nu pot fi încălcate de statele membre. Astfel, in baza art. 90 din Tratat niciun stat membru nu stabileşte direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natura superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naţionale similare si nu poate stabili alte impuneri interne de natura sa protejeze indirect alte produse naţionale. Articolul 25 (fostul articol 12) prevede ca „între statele membre sunt interzise taxele vamale ia import şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.”
Prin adoptarea măsurii taxei vamala s-a adus atingere liberei concurente in interiorul pieţei, prin distorsionarea acesteia, cauzata de crearea unei situaţii împovărătoare in cazul importului de autoturisme second hand , produse in alte state decât statul roman.
Măsura impusa de statul roman conduce la a produselor provenite din alte state membre ale Comunităţii Europene, fiind de natura a încălca principiul neutralităţii impozitării interne in cazul competiţiei dintre produsele aflate pe piaţa interna si produsele importate, ceea ce evident se înscrie în încălcările prevăzute de art. 90 din Tratat.
In conformitate cu art. 148 alin 2 din României, ca urmare a aderării României, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispoziţiile contrare cuprinse in legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
De asemenea, in baza art. 148 alin.4 din Constituţia României autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării si a prevederilor art.2 al aceluiaşi text, motiv pentru care judecătorul naţional trebuie sa aplice cu prioritate, in cauzele deduse judecaţii, normele dreptului comunitar.
Astfel fiind, textul Tratatului comunitar, respectiv prevederile art. 24 , 25 si 90 din Tratat urmează sa fie aplicate CU precădere, dispoziţiile legale din dreptul naţional si anume HG 707/2006, HG 945/2006 si OMFP 1076/2006 fiind contrare textului tratatului.
In sensul celor susţinute in prezenta acţiune, este si decizia pronunţata de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, respectiv Hotărârea din 18.01.2007, cauza C. 313/05 Maciej Brzezinski.
Din aceste consideraţii rezulta fără niciun dubiu ca art. 24 , 25 – 31 si 90 (1 ) din Tratat fac parte, de la data de 01.01.2007 din ordinea interna de drept a României si astfel, in calitate de cetăţean european , se poate adresa autorităţilor administrative precum si instanţelor judecătoreşti în scopul de a-şi restabili drepturile conferite si garantate de aceasta reglementare europeana comunitara si care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementarilor nelegale ale dreptului naţional de către autorităţile administrative cu ocazia reînmatriculării in România a autoturismului
Prin întâmpinare pârâtul a invocat: excepţia inadmisibilităţii referitor la capătul de cere prin care se solicită anularea „actului administrativ” nr. 10093/03.12.2010; excepţia lipsei procedurii prealabile referitor la capătul de cere privind anularea chitanţei vamale nr. 04C/16.03.2009; excepţia tardivităţii prezentei acţiuni, iar pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Potrivit art. 137 alin. 1 C pr. Civ se vor analiza cu precădere excepţiile invocate în cauză de către pârâta.
Astfel, referitor la excepţia tardivităţii, instanţa reţine că reclamantul a formulat cerere la DRAOV Dolj, …solicitând restituirea sumei de 4.158 de lei, reprezentând taxă vamală achitată cu chitanţa nr. 04C/16.03.2009.
Prin adresa nr. 10093/03.12.2009, emisă de către DRAOV Dolj, reclamantei i s-a comunicat că taxa a fost corect încasată , fiindu-i astfel respinsă cererea de restituire.
Prin adresa nr. 10093/03.12.2009, emisă de către DRAOV Dolj, reclamantei i s-a comunicat că taxa a fost corect încasată , fiindu-i astfel respinsă cererea de restituire.
Dat fiind că reclamantul a formulat acţiune la data de 09.12.2009, aşa cum rezultă din rezoluţia judecătorului de serviciu, instanţa reţine că a fost respectat termenul de contestare, prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004, a actului administrativ a cărui anulare se solicită – respingerea cererii sale comunicată prin adresa nr. 9121/05.11.2009, emisă de către DRAOV Craiova, aceasta fiind esenţa acţiunii formulate în instanţă şi nu anularea unei chitanţe care atestă doar încasarea unei taxe vamale.
Fiind vorba despre un refuz, potrivit art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004, nu era necesară formularea unei plângeri prealabile în conformitate cu alin. 1 al aceluiaşi articol.
Aceleaşi considerente conduc şi la respingerea de către instanţă a excepţiei lipsei procedurii prealabile referitoare la capătul de cerere privind anularea chitanţei vamale menţionate.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se retine că actul prin care s-a respins cererea de restituire adresata în procedura prealabila administrativă îndeplineşte condiţiile de act administrativ fiscal, chiar daca răspunsul apare sub forma unei simple adrese, actul este emis de organul vamal competent, în aplicarea legislaţiei privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane fizice, conform HG 945/2006 şi Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1076/2006.
Pe de altă parte, în baza art. 259 raportat la art. 262 din Legea 86/2006 Codul vamal, se rambursează la cerere sumele plătite în măsura în care se stabileşte că aceste sume nu erau datorate legal, ori adresa pe care reclamantul a depus-o la dosar îmbracă forma unui act administrativ prin care intimata exprimă în mod expres refuzul de restituire a sumelor.
În acest context, în care atitudinea intimatei este mai mult decât previzibila, a obliga petenta sa reia o noua procedura prealabila administrativa de contestare a răspunsului si sa aştepte emiterea unei decizii în conformitate cu disp. art. 266 şi urmat. Din codul vamal, ar reprezenta impunerea unei sarcini mult prea oneroase ce ar echivala chiar cu o îngrădire a dreptului de acces la justiţie. Mai mult, intimata DRAOV Craiova nu se poate prevala de propria culpa în emiterea unui răspuns într-o forma atipica pentru a invoca apoi nerespectarea procedurii prealabile prevăzuta pentru deciziile administrative.
Analizând cauza dedusă judecăţii şi întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine că reclamantul a formulat cerere la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, înregistrată sub nr. 9121/05.11.2009, solicitând restituirea sumei de 4.158 de lei, reprezentând taxă vamală achitată cu chitanţa nr. 04C/16.03.2009.
Această cerere a fost formulată ca urmare a faptului că, la data de 16.03.2009, reclamantul depusese la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale cerere de vămuire înregistrată sub nr. 2156 prin care a solicitat regim vamal de punere în liberă circulaţie, în sensul de a achita drepturile vamale pentru un autoturism marca Ford Mondeo, serie şasiu WFOFB34F97GB12348, capacitate cilindrică 1999 cm3, anul fabricaţiei 2007, culoarea albastru, achiziţionat din Kuweit.
În drept, acţiunea formulată de către reclamantul Băilă Adrian nu este fondată, urmând a fi respinsă.
Potrivit art. 4 pct. 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, ,,mărfuri comunitare reprezintă mărfurile:
– obţinute sau produse în întregime pe teritoriul vamal al Comunităţii în conformitate cu art. 23 şi care nu conţin mărfuri importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii,
– importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii şi care au fost puse în liberă în circulaţie,
– obţinute sau produse pe teritoriul vamal al Comunităţii, fie din mărfuri menţionate doar la a doua liniuţă, fie din mărfuri menţionate la prima şi a doua liniuţă”.
Toate celelalte mărfuri, cu excepţia celor menţionate la alin. (7), reprezintă mărfuri necomunitare. Totodată, teza finală a pct. 8 prevede expres că mărfurile comunitare îşi pierd acest statut atunci când sunt scoase de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Nu este fondată susţinerea reclamantului potrivit căreia autovehiculul cu privire la care s-a plătit taxa vamală constituie marfă comunitară, de vreme ce, chiar dacă fusese fabricat într-un stat al UE – Marea Britanie – dat fiind că acesta fusese scos de pe teritoriul vamal al Comunităţii, fiind importat de către reclamant din Kuweit – stat ce nu face parte din UE, aşadar acesta îşi pierduse statutul de marfă comunitară, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate.
Aşadar, mărfurile importate de pe teritoriile altor state terţe şi introduse pe teritoriul comunitar datorează drepturi vamale de import, iar prin regimul vamal de punere în liberă circulaţie acestea obţin statutul de mărfuri comunitare, care îi conferă dreptul de mişcare pe întregul teritoriu comunitar fără a mai purta obligaţia unei datorii vamale, aşa cum dispune art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 din 12 octombrie 1992.
Se constată că în mod legal autoritatea vamală a constatat încadrarea tarifară potrivit Tarifului vamal al Comunităţilor Europene, calculând taxa vamală pentru autoturismul marca Ford Mondeo prin chitanţa nr. 04C/16.03.2009, în raport de valoarea în vamă stabilită în temeiul pct. 8 din HG 945/2006 pentru aprobarea Normelor privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane fizice, taxă care intră în categoria drepturilor vamale datorate în virtutea art. 157 alin. 3 din Legea 571/2003.
Totodată, se constată că reclamantul nu a prezentat la autoritatea vamală nici un document – certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 sau a unei ,,declaraţii pe factură”, aşa cum este definit de art. 109 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993 a Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziţiile de aplicare a Reglementării CEE nr. 2913/1992, pentru a beneficia de acordarea de preferinţe tarifare.
Declaraţia pe termen lung a furnizorului nr. 99900 prezentată de către reclamant nu poate fi considerată dovada în sensul prevăzut de normele legale menţionate, de vreme ce se face menţiunea expresă în cuprinsul acesteia că ,,această declaraţie este valabilă pentru toate transporturile de aceste produse din 01 ianuarie 2010 până la 31 decembrie 2010″, or reclamantul a formulat cerere la data de 16.03.2009, depusă la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale prin care a solicitat regim vamal de punere în liberă circulaţie.
Conform Regulamentului 2913/92, atunci când o persoană solicită autorităţilor vamale să ia o decizie legată de aplicarea reglementărilor vamale, acea persoană trebuie să furnizeze toate informaţiile şi documentele cerute de autorităţile respective pentru a se lua decizia menţionată.
Nu sunt încălcate, aşadar, în speţa de faţă dispoziţiile art. 24, 25 – 31 şi 90 din Tratatul Comunităţii Europene invocate de către reclamant, art. 25 din TCE interzicând taxele impuse mărfurilor la trecerea frontierei unui stat membru sau a taxelor cu efect echivalent, în timp ce art. 90 se referă la taxele impuse pe plan intern produselor importate, exportate şi naţionale.
1
