. Veteran de război ( decorat cu „Medalia Crucea
Comemorativă a celui de-al doilea război mondial”).
Calcularea rentei lunare în baza art.14 din Legea nr. 44/1994.
– Condiţii :
Conform Notei de fundamentare a OUG nr.12/2004 pentru completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, finalitatea urmărită de legiuitor a fost în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta veteranilor de război să se calculeze în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării .
Decizia civilă nr.25/R/9.01.2008
Prin sentinţa civilă nr. 644 din 11.09.2007, pronunţată în dosarul nr. 15933/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ce priveşte perioada 1.03.2004 – 1.06.2004 şi , în consecinţă, a respins cererea de obligare a pârâtului la plata drepturilor băneşti pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul D. M. I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi l-a obligat pe acesta din urmă să recalculeze retroactiv, începând cu 8.05.2004, renta lunară cuvenită reclamantului în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării, stabilite conform legii( art. 141din Legea nr. 44/1994, introdus prin O.U.G. nr. 12/2004).
A obligat pârâtul să plătească reclamantului diferenţa dintre renta calculată şi cea cuvenită conform hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept.
Referitor la excepţia prescripţiei pretenţiilor aferente perioadei 1.03.2004 – 7.05.2004, Tribunalul a constatat că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie,dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă.
Din dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor ce i se cuvin, prin recalcularea rentei, începând cu data de 1.03.2004.
Or, în raport de data introducerii acţiunii, 8.05.2007, şi faţă de faptul că reclamantul nu a înţeles să facă acte de întrerupere a cursului prescripţiei, Tribunalul a constatat că se impune admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1.03.2004 – 7.05.2004.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamantul este veteran de război, decorat cu Medalia Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial, astfel încât beneficiază de renta lunară prevăzută de art. 14 din Legea nr. 44/1994.
Din taloanele de pensie aferente lunilor martie şi aprilie 2007, a rezultat că renta cuvenită reclamantului a fost calculată numai prin aplicarea procentului de 25% asupra soldei de grad a unui sublocotenent ( de 71 lei).
Având în vedere că, prin completarea Legii nr. 44/1994, ( care făcea distincţie între varietăţile de ordine şi medalii, fiecărui tip corespunzându-i o anumită categorie de rentă, cu baze de calcul diferite) s-a urmărit, astfel cum se şi stipulează în preambulul O.U.G. nr. 12/2004, aplicarea unui tratament egal tuturor veteranilor de război şi interpretând gramatical prevederile art. 141 din menţionata ordonanţă, în sensul că, prin inserarea conjuncţie „şi”, legiuitorul a stabilit că baza de calcul pentru stabilirea rentei cuvenite veteranilor de război este alcătuită din solda de grad şi solda de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, urmând să fie calculată, după caz , în funcţie de distincţiile reglementate prin art. 13 şi respectiv, art. 14 din Legea nr. 44/1994, Tribunalul a apreciat acţiunea reclamantului ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, următoarele:
Prim O.U.G. 12/2004, a fost introdus în Legea nr. 44/1994 un nou articol, respectiv 141, semnificaţia noului text rezultând doar din interpretarea sistematică a art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994, în ordinea lor firească, precum şi a notei de fundamentare a O.U.G. nr. 12/2004.
Intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a egaliza toţi veteranii de război, sub aspectul cuantumului rentei la care aceştia sunt îndreptăţiţi (adică de a se calcula pentru toţi o rentă echivalentă cu 100% din solda de grad şi solda de funcţie la minim ale unui sublocotenent), ci de a stabili drept criteriu de rapoarte nivelul minim al soldei de grad şi/sau al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Din interpretarea gramaticală a textului art. 141al Legii nr. 44/1994, rezultă că se păstrează diferenţierile justificate între veteranii de război, în funcţie de categoria din care face parte, respectiv în funcţie de medaliile şi ordinele care le-au fost conferite.
Această diferenţiere, după cum se poate observa din cuprinsul art. 13 şi 14 ale Legii nr. 44/1994, există nu numai în privinţa dreptului de rentă, ci şi în privinţa celorlalte drepturi.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanţa de fond a procedat în mod corect la interpretarea literală a dispoziţiilor art. 141, introdus în conţinutul Legii nr. 44/1994, republicată, prin O.U.G. nr. 12/2004,inserarea conjuncţiei „ şi” între elementele în raport de care se calculează renta constituind un argument în sensul că, indiferent dacă renta a fost acordată în baza art. 13 sau art. 14, baza de calcul a acesteia este una singură.
Utilizarea acestei conjuncţii face ca textul legal evocat să capete înţelesul dat de Tribunal.
Mai mult decât atât, din examinarea Notei de fundamentare a O.U.G. nr. 12/2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, se reţine că finalitatea urmărită prin adoptarea acestui act normativ este completarea Legii nr. 44/1994, republicată, în sensul ca, începând cu luna martie 2004, renta veteranilor de război să se calculeze în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării,fără a face nici un fel de precizare sau diferenţă după cum renta s-ar fi acordat în baza art. 13 sau în baza art. 14 din Legea nr. 44/1994.
În aceste condiţii, rezultă că baza de calcul a rentei este unică, indiferent de medalia sau ordinul acordat, diferenţa fiind făcută de procentul în raport de care se determină efectiv renta, respectiv 100%, în cazul prevăzut de art. 13 litera a), 75% în cazul prevăzut de art. 13 litera b) şi 25% în situaţia prevăzută de art. 14.
Sintagma „ după caz” nu autorizează interpretarea recurentului, aceasta impunându-se a fi înţeleasă prin rapoarte la distincţiile pentru care art. 13 şi 14 din lege le utilizează pentru acordarea rentei în procente variabile aplicabile bazei de calcul, care, începând cu 1.03.2004, este aceeaşi pentru toţi veteranii la care se referă ipoteza normelor, fiind constituită din solda de grad şi solda de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Nici interpretarea logică sau sistematică a dispoziţiilor art. 13,14 şi 141 din Legea nr. 44/1994 nu poate conduce la concluzia la care a ajuns recurenta,deoarece dispoziţiile art. 141 completează, începând cu data de 1.03.2004, prevederile art. 13 litera b) şi ale art. 14 din Legea nr. 44/1994 în ceea ce priveşte modul de calcul al rentei cuvenite veteranilor, orice completare constituind, implicit, o modificare a actului normativ.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii, astfel încât, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
.
