Conţinutul pedepsei accesorii.
C. pen., art. 71
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, decizia nr. LXXIV/5 noiembrie 2007
Interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I)+c C. pen. nu se ace în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite de art. 71 alin. 3 C. pen.
Prin sentinţa penală nr.108 din 7 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, inculpatul A.M. a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani închisoare în baza art.192 alin.2 Cod penal cu art. 37 lit.a Cod penal şi la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b, c, e Cod penal.
În baza art.33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal s-a dispus executarea pedepsei de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c şi e Cod penal.
În baza art. 61 alin.1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de 1008 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.303/2004 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc. S-a contopit restul de pedeapsă în pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c şi e Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest al inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 6 martie 2010 la zi.
S-au aplicat prev. art. 64 lit.a, b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 346 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească 50 lei despăgubiri părţii civile K.I.
S-a constatat că partea vătămată J.I. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat să plătească 1.200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara de 5/6 martie 2010 inculpatul A.M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu alte persoane în sat Cuşmed, apoi în jurul orelor 23,00 a plecat acasă. În curtea casei s-a răzgândit şi cu intenţia de a întreţine relaţii sexuale, s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate K.I., din localitate.
A pătruns, prin escaladare în curtea şi casa părţii vătămate pe care însă nu a găsit-o acasă. A luat hotărârea să meargă la o altă locuinţă, unde cunoştea că locuieşte singură o femeie în vârstă. Astfel, în jurul orelor 2,00 s-a îndreptat spre locuinţa părţii vătămate J.I., din Cuşmed. A pătruns şi aici fără drept în curtea părţii vătămate, unde a forţat uşa exterioară a locuinţei şi a bătut la uşa de intrare, cerând să i se deschidă uşa. Partea vătămată s-a trezit, a întrebat cine este iar inculpatul i-a răspuns „sunt fiul tău Domi”, apoi imediat a spart fereastra uşii şi a pătruns în casă. A stins lumina, a prins-o pe partea vătămată de gât să nu ţipe şi în timp ce o împingea spre pat, a ameninţat-o cu moartea. A imobilizat-o şi prin constrângere a întreţinut relaţii sexuale normale cu partea vătămată, apoi a părăsit locuinţa.
Partea vătămată s-a schimbat de cămaşa de noapte, s-a îmbrăcat în haine groase şi a plecat la fratele ei, fiindu-i frică de inculpat, după care a doua zi au anunţat organele de poliţie, depunând plângere penală.
În drept, faptele inculpatului au fost încadrate în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prev. art.72 Cod penal privitoare la faptele comise şi la persoana inculpatului, reţinându-se şi starea de recidivă a acestuia.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel inculpatul iar Tribunalul Harghita prin decizia penală nr.94/29.06.2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî în acest sens tribunalul a reţinut următoarele:
Starea de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite de către instanţa de fond şi nu au fost contestate de către inculpat. Pedeapsa aplicată s-a apreciat ca fiind legală şi bine individualizată.
De asemenea s-a apreciat că faptele inculpatului sunt de pericol, rezultând că inculpatul manifestă o perseverenţă infracţională în comiterea infracţiunilor de viol, suferind anterior alte două condamnări pentru fapte similare, astfel că nu se impune reducerea pedepselor aplicate.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat în termen legal recurs inculpatul, recurs care nu a fost motivat în termenul prev. de art. 38510 alin. 2 Cod procedură penală însă cu ocazia judecării cauzei în fond apărătorul inculpatului a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, prin aplicarea de circumstanţe atenuante.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală şi prin raportare la art.3859 pct.14 Cod procedură penală se reţine următoarele:
Avocatul inculpatului a invocat cazul de casare prev. de art.3859 pct. 14 Cod procedură penală, respectiv reindividualizarea pedepsei aplicate, caz de casare care poate să fie luat în discuţie şi din oficiu la judecarea recursului.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că instanţele inferioare au făcut o corectă aplicare a art.72 Cod penal, în cauză fiind corect analizat acest text de lege.
Astfel, în raport de modalitatea în care s-au comis faptele, când inculpatul a pătruns în două domicilii fără drept, cu intenţia de a întreţine relaţii intime cu persoane în vârstă, de persoana inculpatului, care este recidivist, fiind cunoscut că atunci când este pus în stare de libertate comite astfel de infracţiuni de viol, se apreciază că o reducere mai substanţială a pedepselor aplicate nu este oportună în cauză.
Este real faptul că inculpatul a recunoscut faptele şi că a susţinut că este bolnav însă aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la reducerea pedepselor aplicate sau la aplicarea de circumstanţe atenuante, în raport de pericolul concret al faptelor şi de maniera în care aceste fapte au fost comise.
Recursul inculpatului este totuşi admisibil deoarece instanţele inferioare nu au făcut o corectă aplicare a pedepselor complementare aplicate inculpatului, în raport de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.
Astfel, din studiul dosarului se constată că inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 lit.a, b, c şi e Cod penal.
În opinia instanţei de recurs, în raport şi de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, inculpatului trebuie să-i fie interzise doar drepturile prev. de art.64 lit. a, b Cod penal, motiv pentru care se va admite recursul promovat în cauză, se va casa parţial decizia atacată şi desfiinţa parţial sentinţa penală nr.108/07.05.2010 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi în urma rejudecării cauzei se va înlătura din sentinţă prev. art.64 lit.c şi e Cod penal cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpatului.
Va fi menţinut restul dispoziţiilor din cele două hotărâri după cum va fi menţinută şi starea de arest a inculpatului şi se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia timpul arestului scurs din 7 mai 2010 la zi.
