Recurs. Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. Conditii
C. pen, art.86/3
Pentru a se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere în conditiile art.863 Cod penal trebuie dovedita reaua credinta a persoanei care nu s-a conformat masurilor de supraveghere impuse, persoana care trebuie sa cunoasca continutul hotarârile de condamnare si a obligatiilor ce îi revin în ceea ce priveste respectarea masurilor de supraveghere, în caz contrar, aceste dispozitii nefiind aplicabile
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia nr.225/R din 20 aprilie 2010
Asupra recursului penal de fata constata urmatoarele :
Prin sentinta penala nr.191/P din 19 mai 2008, Tribunalul Bihor a admis sesizarea Serviciului de probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor si, în consecinta:
În baza art.86/4 Cod penal alin.2 a revocat suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei în cuantum de 2 ani închisoare aplicata condamnatului BAI, prin sentinta penala nr. 317/6.11.2007 a Tribunalului Bihor, dispunând executarea în întregime a pedepsei în regim de detentie, cu aplic. art.71, 64 lit. a teza II si b Cod penal.
Cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.
A dispus virarea din fondurile Ministerului Justitiei în contul Baroului Bihor a sumei de 40 RON onorariu ap. of. Ardelean Bogdan, conform delegatiei nr.2761/2008.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut urmatoarele :
Prin sesizarea înregistrata la aceasta instanta, Serviciul de probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor a solicitat revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, aplicata inculpatului BAI.
Prin sentinta penala nr.317/6.11.2007 a Tribunalului Bihor, definitiva prin neapelare si s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Întrucât din raportul întocmit de Serviciul de probatiune reiese ca, condamnatul, desi cunostea masurile stabilite în sarcina sa, cu rea-credinta nu s-a prezentat la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor în vederea începerii supravegherii sale. Din verificarile facute de politia Alesd, a rezultat ca acesta este plecat în strainatate si nu s-a întors în tara.
De asemenea, si din procesul-verbal întocmit de organele de politie cu ocazia executarii mandatului de aducere pe numele condamnatului, reiese ca acesta este plecat în strainatate de circa 2 ani.
Vazând ca numitul BAI cu rea-credinta nu s-a conformat masurilor de supraveghere impuse prin hotarârea de condamnare pe durata termenului de încercare, instanta a admis sesizarea Serviciului de probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor si, în consecinta: în baza art.86/4 Cod penal alin.2 a revocat suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei în cuantum de 2 ani închisoare, aplicata condamnatului BAI, prin sentinta penala nr. 317/6.11.2007 a Tribunalului Bihor, dispunând executarea în întregime a pedepsei în regim de detentie, cu aplic. art.71, 64 lit. a teza II si b Cod penal.
Împotriva hotarârii instantei de fond a declarat recurs condamnatul BAI solicitând casarea acesteia si pronuntarea unei solutii în sensul respingerii sesizarii Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor, în ceea ce priveste revocarea suspendarii sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 317/2007 a Tribunalului Bihor.
Mai arata condamnatul, ca în primul ciclu procesual a fost nelegal citat, iar comunicarea hotarârii de condamnarea s-a efectuat cu încalcarea dispozitiilor art.177 alin.4 Cod de procedura penala. În acest context, nu a reusit sa declare recurs în termenul prevazut de lege, însa rezulta din adresa emisa de Penitenciarul Oradea, ca în cele 10 zile curse de la începerea executarii a exercitat calea de atac la instanta. Pe de alta parte, neprezentarea în fata consilierului de probatiune nu s-a datorat relei credinte ci împrejurarii lipsei îndelungate din tara, asa cum rezulta din procesele verbale întocmite de organele de politie si implicit a necomunicarii hotarârii de condamnare ce continea obligatiile prevazute de lege.
Examinând hotarârea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu pe baza lucrarilor si materialului de la dosarul cauzei, Curtea apreciaza, în primul rând, faptul ca sunt îndeplinite conditiile legale de repunere în termen a recursului declarat de catre condamnat.
Potrivit dispozitiile art.364 Cod de procedura penala aplicabil si în situatia recursului, calea de atac declarata dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerata ca fiind facuta în termen daca instanta de control judiciar constata ca întârzierea a fost determinata de o cauza temeinica de împiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la începerea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.
Raport la circumstantele concrete ale cauzei, prin sentinta penala nr. 317/2007 condamnatului BAI i-a fost aplicata o pedeapsa de 2 ani închisoare în conditiile art.86/1 si urmatoarele Cod penal.
Hotarârea de condamnare a ramas definitiva, stabilindu-se în sarcina inculpatului obligatiile prevazute de lege în cerea ce priveste supravegherea, urmând ca Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor sa verifice respectarea unor astfel de masuri.
Din actele existente la dosar rezulta ca, inculpatul era plecat în acea perioada în Spania, aspect rezultat si din procesul verbal încheiat la data de 5 decembrie 2007 de catre Politia orasului Alesd. În acest context, este evident, ca nu s-a putut comunica în conditii corespunzatoare hotarârea de condamnare ce continea si masurile de supraveghere pe care inculpatul trebuia sa le execute.
Ulterior demersurilor legale efectuate de catre organele de politie, condamnatul a fost prins si depus în Penitenciarul Oradea, în baza dispozitiilor sentintei penale nr.191/P/2008 a Tribunalului Bihor.
Cu privire la cererea de repunere în termen a declararii recursului, Curtea a constatat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege, atât cu privire la existenta unei cauze temeinice de împiedicare, cât si a termenului de 10 zile în cursul careia a fost formulat, sens în care se va dispune repunerea în termenul legal de recurs.
Pe fondul caii de atac, Curtea va aprecia ca hotarârea Tribunalul Bihor este netemeinica. Nu s-a putut dovedi reaua credinta a condamnatului, în conditiile în care este incerta cunoasterea de catre acesta a hotarârii prin care i-a fost aplicata pedeapsa în conditiile art. 86/1 Cod penal.
Pentru a atrage revocarea în conditiile art.863 Cod penal trebuie sa fie dovedita reaua credinta a persoanei care nu s-a conformat masurilor de supraveghere impuse. Este evident, ca într-un astfel de caz, persoana trebuie sa cunoasca continutul hotarârile de condamnare si a obligatiilor ce îi revin în ceea ce priveste respectarea masurilor de supraveghere.
În cauza de fata însa, condamnatul fiind plecat în afara tarii, chestiune dovedita cu actele de la dosar, procedura de comunicare si de încunostintare a acestuia cu privire la masurile de supraveghere apare ca fiind incerta, ceea ce nu poate duce la concluzia existentei unei atitudini de rea credinta referitor la respectarea masurilor de supraveghere.
Prin urmare, recursul declarat de catre condamnat a fost admis, iar hotarârea instantei de fond urmeaza a fost casata, respingându-se sesizare Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor.
A fost înlaturata dispozitia de revocare a suspendarii executarii sub supraveghere a pedepsei aplicate condamnatului prin sentinta penala nr. 317/06 noiembrie 2007 a Tribunalului Bihor, în cuantum de 2 ani închisoare; s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentintei penale nr.191/19 mai 2008, pronuntata de Tribunalul Bihor, cu nr.297/2008 si punerea de îndata în libertate a condamnatului recurent, daca nu este arestat în alta cauza.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
S-a constatat ca recurentul condamnat a fost arestat de la 11 februarie 2010 pâna la 20 aprilie 2010, în baza mandatului de executare nr.297/2008, emis de Tribunalul Bihor.
