Sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă dovezile instrumentate în cauză dezvăluie faptul că prin natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările comiterii infracţiunii, motivul şi scopul urmărit de către inculpat, infracţiunea care formează obiectul judecăţii prezintă o gravitate redusă; dacă inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, are un loc de muncă stabil, are un comportament corespunzător şi este integrat în societate; are o vârstă tânără şi o familie întemeiată, a avut o atitudine sinceră, a regretat săvârşirea faptelor şi s-a prezentat în faţa instanţei, iar aplicarea unei pedepse este inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului, inclusiv pierderea locului de muncă, lucru care ar afecta inclusiv familia acestuia.
C. pen., art. 80
Prin sentinţa penală nr. 1266/06.12.2013 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. b1) C.pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului K. K., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută şi pedepsită de art. 85 al. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 republicată şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută şi pedepsită de art. 86 al. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 republicată săvârşite la data de 8.06.2013.
În baza art. 91 lit. c) C.pen. raportat la art. 18 ind. 1 C.pen., decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXXV/2006 a fost aplicată inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d) C. pr..pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 220 lei din care suma de 20 lei în faza de urmărire penală şi 200 lei în faza de judecată.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales în faza de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 2013, inculpatul K. K. şi soţia acestuia, martora K. H. B. s-au hotărât să achiziţioneze un autoturism. În acest scop au verificat anunţurile postate pe internet, arătându-se interesaţi de achiziţionarea unui autoturism marca Fiat Punto. Inculpatul K. K. a sunat la numărul indicat în anunţ şi a vorbit cu proprietarul maşinii care s-a recomandat cu numele de G. F. Au stabilit ca inculpatul să vizioneze autoturismul la data de 6.06.2013, în jurul orei 18.00, la domiciliul proprietarului situat în xxx. La data indicată, inculpatul s-a prezentat la domiciliul martorului G. F. însoţit de soţia sa, martora H. H. B.
După ce martorul G. F. a prezentat actele maşinii în limba germană, inculpatul a verificat seria şasiului şi a motorului şi s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare. Părţile s-au înţeles ca preţul autovehiculului să fie de 5300 lei. Întrucât maşina avea un defect la portiera dreapta faţă, s-au înţeles cu proprietarul să remedieze defecţiunea contra sumei de 100 lei. Inculpatul a lăsat martorului G. F. suma de 100 lei cu titlu de avans din preţ precum şi maşina, urmând să o ridice peste câteva zile, după ce portiera va fi vopsită.
Cu privire la aceste aspecte, inculpatul K. K. a declarat în faţa instanţei faptul că: „Am mers cu soţia mea să vizionez maşina, care ne-a plăcut. Proprietarul ne-a prezentat documentele maşinii în lb. germană. Am verificat seria şasiului şi seria motorului şi am văzut că ele corespund. Când am vizionat maşina, avea numere de înmatriculare roşii româneşti. Ptr. numerele roşii de înmatriculare proprietarul nu ne-a prezentat nici un document. Nu ştiam că trebuie vreun document ptr. numere provizorii. (…) Am găsit un defect la vopseaua de pe uşa drp. faţă, iar proprietarul mi-a promis că va remedia problema contra sumei de 100 lei. I-am lăsat 100 lei avans din preţ iar maşina a rămas la proprietar să o vopsească la portieră. Am întocmit şi contractul de vânzare-cumpărare, unde s-a menţionat şi preţul total al maşinii de 5300 lei.”
Similar, soţia inculpatului, martora K. H. B. a arătat în faţa instanţei faptul că: „Eu şi soţul meu am dorit să achiziţionăm o maşină. În acest scop ne-am uitat pe internet şi am văzut un autoturism marca Fiat Punto.
Proprietarul locuia în Cristeşti. În acest scop în data de 6.06.2013 m-am deplasat împreună cu soţul meu la acea locaţie. Proprietarul autoturismului s-a prezentat sub numele de G. F. Ne-a plăcut autoturismul, însă acesta avea o altă culoare la o uşă. Am convenit cu proprietarul maşinii ca acesta să vopsească uşa fără a ne cere un preţ suplimentar. Cred că valoarea tranzacţiei a fost stabilită la suma de 5300 lei.
În aceeaşi zi de 6.06.2013 soţul meu a întocmit contractul de vânzare-cumpărare cu proprietarul maşinii şi a înmânat acestuia suma de 100 lei ca avans din preţ. Nu ştiu dacă G. F. a prezentat vreun act de identitate deoarece nu eram foarte atentă. Ştiu că i-a prezentat soţului meu nişte acte ale maşinii, dar eu nu m-am uitat la ele, deoarece nu mă pricep. Ştiu că soţul meu s-a uitat la o serie de motor şi o serie la scaun. Nu ştiu dacă soţul meu a cerut lămurii în legătură cu aceste aspecte.”
Declaraţiile celor doi s-au coroborat cu cea a martorului G. F. care a arătat la termenul din data de 29.10.2013 faptul că: „Anul acesta prin primăvară am fost contactat de inculpatul K. K., pe care îl recunosc ca fiind prezent astăzi în sala de judecată. Acesta era interesat de achiziţionarea maşinii, iar după câteva zile a venit la domiciliul meu împreună cu o doamnă. Cei doi s-au uitat la maşină. I-am prezentat actele maşinii din Germania şi buletinul în momentul în care am încheiat contractul de vânzare cumpărare.
Menţionez că acea maşină nu a fost înmatriculată în România. Eu personal nu am făcut demersuri la poliţie pentru a o înmatricula. Maşina avea aplicate numere roşii expirate când inculpatul a plecat de la mine. Când a venit să ia maşina, iniţial, nu ştiu dacă acele numere erau aplicate.
Menţionez că inculpatul K. K. a verificat seria de şasiu şi starea maşinii, să nu fie ruginită, motorul cum funcţionează, aerul condiţionat. Inculpatul a analizat maşina vreo 2 ore. Menţionez că ştia unde era înscrisă seria de şasiu.
Ne-am înţeles la suma de 5300 lei întrucât aerul condiţionat nu funcţiona. Totodată maşina avea o nuanţă diferită a vopselei la portiera dreapta faţă şi m-am înţeles cu inculpatul să remediez această defecţiune. În mare parte femeia a participat la discuţii.
Eu am redactat contractul de vânzare-cumpărare.
(…) Maşina a rămas la mine în garaj, iar eu am rugat un prieten să remedieze defecţiunea la vopsea. După câteva zile a venit inculpatul K. K. cu un prieten ca să dea diferenţa de bani şi să ia maşina.”
La data de 8.06.2013 inculpatul K. K. s-a deplasat din nou la domiciliul martorului G. F. însoţit de martorul T. J. pentru a preda diferenţa de bani şi a lua autoturismul. După ce s-a finalizat tranzacţia şi a primit actele maşinii, s-a urcat la volanul autovehiculului şi a condus până în localitatea Leordeni unde a fost oprit de organele de poliţie care i-au adus la cunoştinţă că numerele provizorii, MS-xxxx, montate pe autoturismul, marca Fiat Punto, erau expirate şi aparţineau altei maşini.
Martorul T. J. a confirmat faptul că l-a însoţit pe inculpatul K. K. la data de 8.06.2013, la domiciliul proprietarului maşinii din Cristeşti, unde au ajuns în jurul orelor 14.00. Martorul a atestat faptul că K. K. a plătit diferenţa de bani, iar proprietarul maşinii i-a spus că maşina era în regulă, în sensul că putea să o ducă acasă.
La termenul din data de 29.10.2013 au fost solicitate de la Instituţia prefectului – Judeţul Mureş – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor actele care au stat la baza eliberării numerelor provizorii MS-xxx, din documentele transmise a rezultat că ele aparţineau autoturismului marca Skoda Fabia, eliberarea acestora fiind solicitată de către numitul L. P.
Fiind întrebat cu privire la acest aspect, martorul G. F. a recunoscut că numitul L. P. era un prieten de-al lui de la care a cumpărat o maşină marca Skoda Fabia la sfârşitul lunii noiembrie începutul lunii decembrie anul trecut.
Cu privire la momentul în care au fost aplicate numerele provizorii, MS-xxx, declaraţiile persoanelor audiate au fost contradictorii. Astfel, inculpatul K. K. şi martora K. H. B. au susţinut că, la data de 6.06.2013, când au văzut pentru prima dată autoturismul, numerele roşii erau deja montate. În sprijinul afirmaţiilor lor, cei doi au depus la dosarul cauzei o fotografie a autoturismului făcută cu telefonul mobil al inculpatului care poartă menţiunea datei 6.06.2013, ora 18:27, aspecte ce au fost consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 8.10.2013. Totodată, martorul T. J. a arătat cu ocazia audierilor în faza de judecată faptul că, la data de 8.06.2013, când l-a însoţit pe inculpatul K. K. la domiciliul lui G. F., numerele provizorii erau deja montate.
Pe de altă parte, martorul G. F. precizează iniţial că „Maşina avea aplicate numere roşii expirate când inculpatul a plecat de la mine. Când a venit să vadă maşina, iniţial, nu ştiu dacă acele numere erau aplicate”. În aceeaşi declaraţie, ulterior, martorul a menţionat că i-a solicitat inculpatului bani să „scoată” numere roşii sau să aducă el astfel de numere. Martorul a susţinut că inculpatul a fost cel care i-a solicitat să-i dea „nişte numere să poată duce acasă maşina”. Martorul a subliniat că atât el, cât şi prietenul inculpatului l-au atenţionat că va avea dosar penal în cazul în care va fi prins circulând cu astfel de numere. Potrivit lui G. F., inculpatul K. K. a aplicat numerele pe maşină şi a plecat.
Fiind întrebat expres cu privire la momentul când au fost aplicate numerele provizorii, MS-xxx, pe autoturismul Fiat Punto, martorul G. F. a răspuns că „Numerele roşii s-au aplicat când a venit a doua oară inculpatul cu prietenul său”.
În aceste condiţii, s-a prezentat martorului fotografia efectuată de inculpat autoturismului marca Fiat Punto la data de 6.06.2013 ora 18:27, fotografie în care era vizibil numărul provizoriu MS-xxx aplicat pe autoturism. Martorul a arătat că „este posibil ca numerele să fi fost aplicate anterior. Menţionez că este posibil să nu-mi fi amintit exact această împrejurare.
Nu-mi amintesc exact, dar eu ştiu că în momentul în care inculpatul a venit a doua oară cu prietenul atunci s-au montat numerele.
Nu-mi amintesc exact dacă eu am montat numerele roşii anterior venirii inculpatului împreună cu soţia.”
Martorul T. J. a precizat, pe de altă parte faptul că „Sunt sigur că maşina avea deja aplicate numerele roşii. Nu l-am auzit pe inculpatul K. K. să ceară plăcuţe de înmatriculare pentru a le aplica pe maşina achiziţionată.”
Ezitările martorului G. F., declaraţiile contradictorii ale acestuia, pe de o parte, pe de altă parte depoziţiile concordante ale martorilor K. H. B. şi T. J., care s-au coroborat cu menţiunile fotografiei autoturismului, marca Fiat Punto, realizată de inculpat la data de 6.06.2013, ora 18:27 şi cu împrejurarea că numărul provizoriu, MS-xxx, a fost eliberat la solicitarea unui prieten al martorului G. F., formează convingerea instanţei că, de fapt, martorul G. F. a fost cel care a aplicat numerele false pe maşina pe care i-a vândut-o apoi inculpatului K. K.
Încă de la momentul depistării sale în trafic, inculpatul K.K. a susţinut faptul că nu ştia că numerele provizorii, MS-xxx, aplicate pe autoturismul marca Fiat Punto, pe care tocmai îl achiziţionase erau false, aspecte menţionate şi în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi a martorului asistent J. R.-B.
Cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, s-a invocat de către apărătorul ales al inculpatului eroarea de fapt care a înlăturat caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt reglementată de art. 51 C.pen. reprezintă necunoaşterea unei stări, situaţii sau împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei. Însă, pentru a fi incidentă această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei trebuia ca imposibilitatea cunoaşterii să fie obiectivă, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei. În cazul de faţă, efectuarea unor minime diligenţe din partea inculpatului ar fi condus la concluzia că autoturismul achiziţionat avea aplicate numere false de înmatriculare, având în vedere că documentele maşinii prezentate de proprietar la momentul efectuării tranzacţiei erau în limba germană, iar maşina avea aplicate numere provizorii româneşti, fără ca folosirea lor să poată fi atestată de către vânzător prin documente justificative eliberate de autorităţile române. Nu s-a trecut cu vederea că inculpatul lucra ca şofer la o societate comercială, astfel încât, mai mult decât ceilalţi, ar fi trebuit să fie familiarizat cu documentele care se eliberează pentru circularea autovehiculelor în mod legal pe drumurile publice.
Art. 85 al. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 republicată sancţionează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, iar al. 2 al aceluiaşi text de lege sancţionează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
Inculpatul K. K. a condus pe drumurile publice, respectiv DJ 151 D, pe direcţia Ungheni – Acăţari, autoturismul marca, Fiat Punto, cu seria şasiului, x, autoturism care nu era înmatriculat şi avea aplicate numerele provizorii, MS-xxx, care au fost atribuite altui autoturism.
În sarcina inculpatului s-a reţinut forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, acesta, deşi a susţinut că nu ştia că autovehiculul era neînmatriculat şi că numerele provizorii aparţin altei maşini, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos prin aceea că nu s-a interesat cu privire la aceste aspecte.
Potrivit art. 17 al. 1 C.pen., infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.
Cu privire la infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, a fost remarcat contextul în care au fost săvârşite şi atingerea adusă în concret valorilor sociale ocrotite de lege.
Art. 18 C.pen. defineşte pericolul social ca orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia din valorile arătate la art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Art. 18 C.pen. impune, prin urmare, două condiţii cumulative. În prezenta cauză a interesat ultima condiţie, necesitatea aplicării unei pedepse. Legiuitorul defineşte în art. 18 ind. 1 C.pen. şi fapta care nu prezintă pericol social şi precizează şi criteriile care trebuie avute în vedere la aprecierea în concret a gradului de pericol social: modul şi mijloacele săvârşirii faptei, scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Analizând condiţiile prescrise de legiuitorule penal, s-a constatat o atingere minimă adusă valorilor social ocrotite, anume acele valori sociale care protejează siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. S-a observat că nu inculpatul a fost cel care a aplicat numerele false de înmatriculare şi că depistarea sa în trafic s-a făcut la scurt timp după ce a plecat de la domiciliul martorului G. F. care i-a vândut maşina. Totodată, inculpatul avea un loc de muncă şi era la prima abatere de la regulile de convieţuire socială, după cum a rezultat din cazierul depus la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.-Mureş şi inculpatul K.K.
În motivarea recursului, parchetul solicită condamnarea inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni la legea circulaţiei, susţinând că în mod greşit a reţinut prima instanţă lipsa pericolului social în cazul unor infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, iar neglijenţa de care a dat dovadă inculpatul impune condamnarea acestuia.
Inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art 16 lit. d din noul C. pr. pen, iar în subsidiar fie menţinerea soluţiei de achitare dispusă de prima instanţă în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 vechiul C. pr. pen, fie renunţarea la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 C. pen.
La termenul din 05.02.2014 s-a constatat că, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prezentul recurs aflat în curs de judecată la data intrării în vigoare a codului de procedură penală, declarat împotriva unei hotărâri pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de prezenta instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm. C. pr. pen, instanţa de control judiciar le-a găsit fondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal – hotărârea primei instanţe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la achitarea inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni reţinute în actul de sesizare şi la aplicarea unei sancţiuni administrative.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar a considerat că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă, însă gradul de pericol social concret al acestora nu este unul suficient de ridicat pentru a atrage răspunderea penală.
Situaţia de fapt este dovedită mai presus de orice dubiu, prin probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe.
Şi Curtea a reținut că inculpatul K. K. a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 151 D pe direcţia Ungheni-Acăţari, autoturismul marca, Fiat Punto, cu seria şasiului x, autoturism care nu era înmatriculat şi avea aplicate numerele provizorii MS-xxx, care au fost atribuite unui alt autoturism.
Analizând forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul, s-a constatat că prin probele administrate în cauză, nu este dovedită intenţia directă.
Astfel, chiar din prima declaraţie, inculpatul a fost constant şi a arătat că numerele de înmatriculare erau aplicate pe maşină încă din data de 06.06.2013, când a făcut prima vizită la vânzător, împreună cu soţia sa.
Aceleaşi numere erau aplicate pe maşină şi în data de 08.06.2013, dată la care a luat maşina de la vânzător, fiind însoţit de martorul T. J.
Inculpatul mai arată că s-a mulţumit cu asigurările date de vânzător asupra valabilităţii numerelor de înmatriculare.
Declaraţiile inculpatului se coroborează cu declaraţiile celor doi martori.
Singura probă contrară este declaraţia vânzătorului maşinii, G. F., care audiat în faza de cercetare judecătorească (în faza de urmărire penală el nu a fost audiat, deşi acest lucru era în mod evident necesar), a făcut declaraţii în mod vădit mincinoase, încercând a evita o eventuală tragere a sa la răspundere penală pentru faptul că a vândut autoturismul cu numere false montate pe el, ascunzând acest lucru cumpărătorului.
Pe de o parte, declaraţia acestui martor nu se coroborează cu alte probe ci, dimpotrivă, este combătută de declaraţiile inculpatului şi ale celorlalţi doi martori.
Pe de altă parte, chiar martorul G. F., la finalul declaraţiei sale îşi contrazice cele afirmate la început şi nu îşi explică nici fotografia depusă de inculpat la dosar, în care maşina are aplicate numerele roşii încă din data de 06.06.2013, când se afla în curtea martorului.
În acord cu judecătorul fondului, constatăm că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte deoarece, deşi susţine că nu ştia despre autovehicul că era neînmatriculat şi cu numere provizorii aparţinând altei maşini, mulţumindu-se cu asigurările primite de la vânzător, a acceptat totuşi posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, prin aceea că nu s-a interesat cu privire la aceste aspecte.
Pentru aceste considerente nu s-a primit motivul de apel al inculpatului, potrivit căruia s-ar fi aflat în eroare, nefiind incidente dispoziţiile art. 30 alin. 1 C. pen, dar nici motivul de apel al parchetului care susţine că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, adică ar fi acţionat cu intenţie directă.
Aşa cum am arătat, inculpatul a fost constant în declaraţii şi a recunoscut doar situaţia de fapt, respectiv aceea că a condus autoturismul care avea montate numerele provizorii, însă nu a recunoscut că ar fi avut cunoştinţă că autoturismul nu era înmatriculat ori că numerele aparţineau altui autovehicul.
Aşadar, nu s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. d C. pr. pen, câtă vreme acesta a acţionat cu intenţie indirectă, dar nici condamnarea lui, pentru considerentele ce urmează.
În acord cu judecătorul fondului, s-a reţinut că prin acţiunile sale, inculpatul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite, care protejează siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
Cele două infracţiuni sunt de pericol şi nu de rezultat. Inculpatul nu a făcut verificările necesare asupra înmatriculării provizorii a autoturismului, ci s-a mulţumit cu asigurările date de vânzător, însă nu el este cel care a montat numerele false. A fost depistat în trafic la scurt timp după ce a plecat de la domiciliul martorului şi deplasarea urma să o facă doar până la domiciliul lui.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este şofer profesionist, are o vârstă tânără şi o familie întemeiată, a avut o atitudine sinceră, a regretat săvârşirea faptelor şi s-a prezentat în faţa instanţei. Prin înscrisurile depuse (filele 30-36 dos. urm. pen), inculpatul a făcut dovada că are un comportament corespunzător şi este integrat în societate.
Posibilităţile de îndreptare ale inculpatului sunt evidente.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună inclusiv din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului, respectiv şi-ar pierde locul de muncă, fiind şofer profesionist, lucru care ar afecta inclusiv familia inculpatului.
S-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 80 alin. 1 lit. a, b, alin. 2 lit. d şi alin. 3 C. pen privind condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei, iar inculpatul nu se regăseşte în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. a, b, c C. pen, care împiedică renunţarea la aplicarea pedepsei.
Hotărârea va fi desfiinţată şi sub aspectul încadrării juridice dată faptelor, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă rămâne neschimbată, iar faptele se regăsesc şi în noile reglementări, astfel încât a urmat să analizăm care dintre legile penale intervenite de la data săvârşirii faptelor şi până în prezent, sunt mai favoravile.
În acest sens, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 C. pen., potrivit cărora, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intevenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Astfel, pentru infracţiunile la legea circulaţiei, cuprinse în art. 85 alin. 1 şi art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep, pedeapsa prevăzută de lege era doar închisoarea, în timp ce noile reglementări, respectiv art. 334 alin. 1 şi art. 334 alin. 2 din C. pen, pe lângă pedeapsa închisorii între aceleaşi limite ca şi în legea veche, prevăd alternativ şi pedeapsa amenzii penale, legea nouă fiind mai favorabilă.
S-a procedat la schimbarea încadrării juridice în legea nouă, cu reţinerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Tot în baza art. 5 alin. 1 C. pen. s-a reţinut instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, reglementată în art. 80-82 C. pen., care apare ca o lege penală mai favorabilă faţă de soluţia de achitare dispusă de prima instanţă în baza art. 18 ind. 1 din vechiul C. pen, deoarece, faţă de sancţiunea administrativă a amenzii aplicată obligatoriu pe legea veche în baza art. 91 lit. c din vechiul C. pen, legea nouă prevede doar un avertisment, aplicat în baza art. 81 C. pen., constând în prezentarea motivelor de fapt reţinute anterior, care au determinat renunţarea la aplicarea pedepsei şi atenţionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.
Singurul motiv al admiterii apelului parchetului este cel privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, iar pentru inculpat şi reţinerea legii penale mai favorabile prin renunţarea la aplicarea pedepsei, faţă de soluţia de achitare cu aplicarea unei amenzi administrative dispuse de prima instanţă.
Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, s-au admis apelurile declarate de Parchetul De Pe Lângă Judecătoria Târgu-Mureş şi de inculpatul K. K. împotriva sentinţei penale nr. 1266/06.12.2013 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş.
În baza art. 423 alin. 1 C. pr. pen s-a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi rejudecându-se cauza:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:
– din infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. 1 C. pen şi cu reţinerea art. 5 alin. 1 C. pen şi
– din infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. 2 C. pen şi cu reţinerea art. 5 alin. 1 C. pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b din vechiul C. pen şi cu reţinerea art. 5 alin. 1 C. pen.
În baza art. 396 alin. 1, 3 C. pr. pen raportat la art. 80 alin. 1, 3 C. pen, cu reţinerea art. 5 alin. 1 C. pen., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul K. K. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
– conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 C. pen şi cu reţinerea art. 5 alin. 1 C. pen. şi
– conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. 2 C. pen şi cu reţinerea art. 5 alin. 1 C. pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b din vechiul C. pen şi cu reţinerea art. 5 alin. 1 C. pen.
În baza art. 404 alin. 3 teza I C. pr. pen., i s-a aplicat inculpatului avertismentul în condiţiile art. 81 alin. 1, 2, 3 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Notă (judecător Mihaela Vasiescu): Renunţarea la aplicarea pedepsei a mai fost dispusă de Curtea de Apel Tg.-Mureş după intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi până la întocmirea prezentului material şi prin deciziile penale nr. 81/A/20 martie 2014 şi nr. 119/A/17 aprilie 2014.
