Din prevederile art. 83 din Codul penal din 1969, al căror efect continuă să se producă în baza art. 15 alin. 2 din legea nr. 187/2012, reiese că în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării unei pedepse anterioare, suspendarea se revocă. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii este, în acest caz, obligatorie, iar instanţa nu poate dispune o nouă suspendare condiţionată a executării pedepsei, indiferent dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81 alin. 1 lit. b privind durata pedepsei aplicate pentru infracţiunea anterioară, întrucât, potrivit art. 83 alin. 3 din Codul penal din 1969, numai dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, nu şi atunci când aceasta este săvârşită cu intenţie, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar revocarea primei suspendări nu mai are loc.
C. pen. din 1969, art. 83
Înalta curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, dec. nr. I/17 ianuarie 2011
Legea nr. 187/2012, art. 15
Prin sentinţa penală nr. 438/17 decembrie 2013, Judecătoria Topliţa a dispus după cum urmează:
Condamnă pe inculpatul B. E. pentru comiterea infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori, prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, cu reţinerea art. 74, 76 lit. d Cod penal la:
– 1 ( un ) an închisoare.
În baza art. 110 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, cu reţinerea art. 74, 76 lit. c condamnă acelaşi inculpat la:
– 2 ( doi ) ani închisoare.
Constată comise faptele în condiţiile art. 33 lit. a Cod penal, iar în baza art. 34 lit. b Cod penal contopeşte pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:
2 ( doi ) ani închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 (două) luni închisoare timp de încercare 2 ani plus 2 luni, aplicată inculpatului în dosarul nr. 1223/326/2010 al Judecătoriei Topliţa şi dispune ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca – în final – inculpatul să execute în final:
– 2 (doi) ani şi 2 luni închisoare.
Privează pe inculpat de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 81, art. 82 şi art. 71 alin. 5 Cod penal – dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani plus durata pedepsei rezultante aplicată mai sus care reprezintă termen de încercare pentru inculpat.
În temeiul art. 359 alin. 1 şi alin. 2 Cod procedură penală – atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare şi asupra consecinţelor acestei revocări.
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă B. G. şi, în consecinţă:
Obligă inculpatul să plătească părţii civile B. G. suma de 7200 lei despăgubiri civile.
În motivare, prima instanţă a arătat că din procesul-verbal de constatare întocmit de organele de control rezultă faptul că în perioada ianuarie-martie 2012 pe timp de zi, singur, cu ajutorul unui motoferăstrău mecanic şi a unui ferăstrău manual, inculpatul s-a deplasat pe terenul fâneaţă împădurită proprietatea părţii vătămate situat la locul numit,,Pârâul Argintăria” de unde fără drept ori aprobare a tăiat de pe picior, nemarcaţi un număr total de 70 arbori cu un volum total de 39,212 mc din care 48 arbori în volum de 30,314 mc de esenţă răşinoasă, iar un număr de 22 arbori în volum de 8,898 mc de esenţă foioase. După doborârea arborilor inculpatul i-a fasonat şi secţionat la diferite lungimi, iar apoi i-a transportat prin târâre cu ajutorul nuor cai proprietatea martorilor care l-au ajutat fără să cunoască provenienţa materialului lemnos, până la un drum auto forestier de unde inculpatul a transportat o cantitate de circa 9-10 mc material lemnos cu autospeciala condusă de martorul O. D., în comuna Grinţieş, sat Bradu, judeţul Neamţ spre vânzare. Pentru transport martorul a primit de la învinuit suma de 1.000 lei iar după circa o săptămână inculpatul l-a contactat pe martor, aducându-i la cunoştinţă că mai are de vânzare cantitatea de 7-8 mc material lemnos, însă martorul l-a refuzat deoarece nici la primul transport nu i-a eliberat acte de provenienţă şi transport. Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-au găsit cantitatea de 1,222 mc material lemnos de esenţă răşinoasă şi cantitatea de 1,144 mc de esenţă de fag, care au fost abandonate la cioată, acest material lemnos fiind predat prin proces-verbal soţiei părţii vătămate, numita B. M. La pregătirea, secţionarea şi transportul până la drumul auto a materialului lemnos, inculpatul a fost ajutat de martorii B. G., M. N.-F. şi Z. D.
Din calculul valorii pagubei efectuat de ITRSV Braşov, rezultă că cele 70 de bucăţi arbori tăiaţi ilegal de către inculpat în volum total de 39,2012 mc sunt în valoarea de 3.928,785 lei (fără TVA).
Din declaraţia părţii vătămate B. G., rezultă că prin faptele inculpatului i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă totală de 207.000 lei din care suma de 5.000 lei reprezintă c/v materialului lemnos tăiat ilegal şi sustras de învinuit, suma de 2.000 lei reprezentând valoarea curăţeniei terenului de resturile de exploatare şi suma de 200.000 reprezentând distrugerea vegetaţiei forestiere tinere şi altor distrugeri aduse terenului în cauză.
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, cu art. 74, 76 lit. d Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei care va fi reţinut prin aprecierea condiţiilor concrete în care fapta a fost comisă, urmarea efectivă produsă precum şi ce care s-ar fi putut produce şi la circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat în mod sincer comiterea faptei, contribuind astfel la stabilirea adevărului judiciar în cauză, a manifestat o atitudine de regret faţă de consecinţele pe care fapta sa le-a produs, astfel că se va aplica inculpatului pedeapsa închisorii apreciată ca fiind aptă să realizeze exigenţele de reeducare a inculpatului şi de restabilire a valorilor sociale lezate prin fapta acestuia, ca şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni, sub aspectul funcţiei de prevenţie generală, conform dispoziţiilor art. 52 Cod penal.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa şi partea civilă B. G.
Parchetul a arătat că dispoziţiile instanţei de fond sunt nelegale, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.81, 82 şi art.71 alin.5 Cod penal, prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Partea civilă s-a plâns cu privire la pedeapsă, care i se pare foarte mică, având în vedere că inculpatul i-a tăiat un sfert din pădure.
Apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt şi încadrarea juridică a faptei nu sunt contestate.
În ce priveşte criteriile de individualizare a pedepsei, acestea au fost în mod just aplicate.
Soluţia de suspendare a pedepsei rezultate din adiţionarea pedepselor stabilite în cauză cu pedeapsa de două luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 21/23.02.2011 a Judecătoriei Topliţa este, însă, nelegală. Din prevederile art. 83 din Codul penal din 1969, al căror efect continuă să se producă în baza art. 15 alin. 2 din legea nr. 187/2012, reiese că în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pe care a fost suspendată o precedentă pedeapsă, suspendarea se revocă. Aşa cum se arată în jurisprudenţa instanţei supreme (spre exemplu, decizia penală nr. 212 din 22 ianuarie 2008), revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii este obligatorie. În acest caz, instanţa nu poate dispune o nouă suspendare condiţionată a executării pedepsei, indiferent dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81 alin. 1 lit. b) privind durata pedepsei aplicate pentru infracţiunea anterioară, întrucât, potrivit art. 83 alin. 3 din Codul penal, numai dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, nu şi atunci când aceasta este săvârşită cu intenţie, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar revocarea primei suspendări nu mai are loc.
Ca urmare, instanţa a admis apelurile promovate împotriva sentinţei penale nr. 438/17 decembrie 2013 a Judecătoriei Topliţa, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen.. S-a desfiinţat parţial sentinţa şi în rejudecare s-a eliminat din această sentinţă penală aplicarea prevederilor art. 81 şi 82 Cod penal, respectiv a suspendării condiţionate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 2 luni a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 2 luni închisoare. S-a eliminat de asemenea şi dispoziţia referitoare la respectarea prevederilor art.83 Cod penal. S-au menţinut toate celelalte dispoziţii din sentinţa penală criticată ce nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. Cod procedură penală.
