Apel inculpat. Înlocuirea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive. Neagravarea situaţiei în propriul apel.
C. pr. pen., art. 372, art. 1451
Faţă de inculpatul care nu şi-a respectat cu rea-credinţă obligaţiile stabilite prin încheierea primei instanţe de înlocuire a măsuri arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara, respectiv nu s-a mai prezentat la termenele de judecată a cauzei şi nici la organul desemnat cu supravegherea aşa cum era stabilit în programul supraveghere, în apel sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin.3 Cod procedură penală privind înlocuirea obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive.
Prin adresa din 25 februarie 2010, înregistrată în dosarul nr. 1722/2009 al Tribunalului Mureş – Compartimentul executări penale, s-a comunicat Curţii de Apel Târgu Mureş, adresa nr. 14 din 18 februarie 2010 a Postului de Poliţie Breaza, referitoare la măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul C.F., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Conform acestei adrese, Postul de Poliţie Breaza aduce la cunoştinţa Tribunalului Mureş că în dosarul nr. 674.2/102/2009, s-a dispus, prin încheierea din 22 aprilie 2009, faţă de inculpatul C.F. obligativitatea acestuia de a se prezenta la Postul de Poliţie Breaza, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat. Inculpatul s-a prezentat la Postul de Poliţie Breaza conform programului de supraveghere până la data de 10 februarie 2010, iar după această dată nu s-a mai prezentat şi fiind căutat la domiciliu s-a stabilit că este plecat din localitate la o altă adresă necunoscută.
Potrivit art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin.3 Cod procedură penală, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi ţara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
Aşadar, având în vedere adresa Postului de Poliţie Breaza, instanţa de apel, din oficiu a pus în discuţia părţilor înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive a inculpatului, ţinând cont că, prin încheierea din 22 aprilie 2009, Tribunalul Mureş l-a obligat pe inculpat să se prezinte la termenele de judecată în prezenta cauză şi să se prezinte la Poliţia comunei Breaza conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
Curtea de Apel Târgu Mureş a solicitat Postului de Poliţie Breaza să comunice programul de supraveghere a inculpatului C.F., întocmit în conformitate cu dispoziţiile încheierii din 22 aprilie 2009.
Prin adresa cu nr. 23 din 7 aprilie 2010, Postul de Poliţie Breaza a comunicat instanţei că a stabilit ca inculpatul să se prezinte la postul de poliţie o dată la 48 de ore, lucru care a fost făcut de către acesta până la data de 10 februarie 2010.
Începând cu data de 12 februarie 2010, inculpatul nu s-a mai prezentat la postul de poliţie şi fiind căutat la domiciliu, rezultă că ar fi plecat în străinătate, neputându-se afla ţara în care se află.
De asemenea, inculpatul C.F. a fost prezent în faţa instanţei de apel la termenul din 15 ianuarie 2010, când a formulat o cerere amânare în vederea angajării unui apărător ales, după care acesta nu s-a mai prezentat, cu toate că potrivit încheierii din 22 aprilie 2009 avea obligaţia să se prezinte la toate termenele de judecată până la soluţionarea cauzei.
Având în vedere faptul că inculpatul a lipsit de la judecata apelului, instanţa l-a citat cu mandat de aducere la mai multe termene de judecată.
Din procesele verbale de neexecutare a mandatelor de aducere rezultă că acesta este posibil să fie plecat în străinătate la lucru, aşa cum a declarat mama inculpatului.
Aşadar, văzând că inculpatul nu şi-a respectat obligaţiile stabilite prin încheierea din 22 aprilie 2009, respectiv nu s-a mai prezentat la termenele de judecată a cauzei începând cu data de 15 ianuarie 2010 şi nu s-a mai prezentat la Postul de Poliţie Breaza o dată la 48 de ore aşa cum era stabilit în programul supraveghere, începând cu data de 10 februarie 2010, instanţa a apreciat că inculpatul cu rea-credinţă nu şi-a respectat obligaţiile stabilite prin încheierea din 22 aprilie 2009 a Tribunalului Mureş, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin.3 Cod procedură penală cu privire la înlocuirea obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive.
Temeiurile arestării preventive le constituie art. 143 Cod procedură penală, şi anume, existenţa unor probe şi indicii temeinice că inculpatul a comis infracţiunea pentru care este dedus judecăţii, cea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prima instanţă condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru această faptă, precum şi dispoziţiile art. 148 lit. a1 Cod procedură penală, respectiv inculpatul a încălcat cu rea-credinţă obligaţiile stabilite prin încheierea din 22 aprilie 2009 prin care s-a dispus faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara, pentru argumentele arătate mai sus.
Notă: În lipsa apelului declarat în defavoarea inculpatului de către procuror sau de alte părţi care pot face apel în ce priveşte latura penală, în cursul judecării apelului declarat numai de inculpat, instanţa nu poate dispune arestarea sa preventivă deoarece ar încălca prevederile art. 372 alin. 1 C. pr. pen., creându-i o situaţie mai grea în propriul apel .
Această regulă esenţială a căilor de atac vizează nu numai aplicarea de către instanţele de control a normelor de drept material, ci şi pe acelea de procedură şi se referă nu numai la soluţia adusă căii de atac, ci şi la rezolvarea altor aspecte anterioare adiacente, cum este luarea sau înlocuirea în detrimentul celui vizat a măsurilor preventive care, prin consecinţele lor, înrăutăţesc situaţia acestuia.
În prezenta cauză, împotriva sentinţei penale nr. 261/16 noiembrie 2009 a Tribunalului Mureş, doar inculpatul C.F. a declarat apel. Astfel, regula neagravării situaţiei în propria cale de atac se opunea ca instanţa de control să dispună înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată de prima instanţă faţă de inculpat cu măsura arestării lui preventive.
